şi m-am trezit plângând

am obosit.
somnul meu duce în spate toate spaimele lumii
şi încă nu dă semne că s-ar opri
cu toate că trupul meu îşi cere odihna

singur, în mijlocul lui niciunde
acolo unde cerul coboară şi-ţi sărută fruntea
doar eu cu singurătatea mea nelămurită
şi cu temerile mele

mi-aţi pus mantie roşie pe umeri
ca să ştiţi cine e cel ce plânge
şi să fugiţi cât mai departe
să nu vă stingă ploaia lacrimilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E Tatăl meu

Nu învrăjbesc pe nimeni, nu supăr, nu jignesc,
Eu scriu doar poezie, visez şi vă iubesc,
Vreau doar parfum de vise să vă alinte-un pic,
Apoi voi fi tăcere, nu voi mai fi nimic!

De ce mă răstigniţi mereu pe câte-o cruce
Şi-mi puneţi pietre grele de nu le mai pot duce?
De ce mă osândiţi cu cleveteli deşarte,
Voi nu ştiţi că Isus durerea mea o-mparte?

Voi nu ştiţi că mă doare şi-L doare şi pe El,
Că-mi este bun prieten la bine şi la greu?
Voi nu ştiţi că iubirea îi este-atât de mare,
Încât şi roua florii îl supără şi-L doare?

De ce la bunătate cu ură răsplătiţi?
Nu aruncaţi cu pietre, nu vreau sa Îl mâhniţi!
El mi-este bun prieten, părinte, chiar şi frate
Şi tuturor iubire şi dragoste împarte!

Priviţi mai bine cerul şi înălţaţi o rugă,
Smeriţi-vă de-ndată şi fiţi o bună slugă!
Eu azi vă iert de toate cu dragoste curată,
Ştiind că viaţa mea e-n mâna Lui de Tată!

Şi oricâte poveri pe umeri îmi veţi pune
Pe toate le voi duce cu har şi-nţelepciune,
Să ştiţi că nu-i poveste, e însuşi Tatăl meu
Şi mai presus de toate-L iubesc, e Dumnezeu!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută, mamă, fruntea

Sărută, mamă, fruntea
fierbinte şi-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.

Sărută, mamă, rana
ce ustură şi doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.

Sărută, mamă, ochii
închişi de suferinţă.
Sărutul tău coboară
o sfântă uşurinţă.

Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.

Sărută, mamă, faţa
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.

Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.

Sărută, mamă, dulce,
căci faţa ta durută
şi inima ta frântă
doar Domnul le sărută.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este ca o mână caldă care ţi se aşează pe frunte şi-ţi spulberă toate temerile, apoi coboară spre obraz şi-ţi usucă toate lacrimile...

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă gri

Îşi plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
şi-un gri intens pluteşte peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.

Îşi plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
şi plouă trist şi plouă peste toate,
inima ei doar de îngheţ se teme!

Îşi plânge toamna noii trandafiri,
şi-n parc, fanfara îi ţine isonul.
În serile-i reci te mai aştept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jar de nopti destramate

când mi se face dor de morţii mei dragi
îmi ascund lacrimile în apele izvoarelor de munte.
acolo printre mii de vise rătăcite
durerea mea e ca o stea căzătoare.

tatăl meu e paznicul apelor vii,
s-a mutat în legendă lângă ceilalţi Dorneni.
absenţa lui nu doare, nu apasă.
ştiu că în veşnicie cântecul lui
împarte zilele,
destramă nopţile.

apoi nefericirea îmi caută cel mai înalt loc de pe pământ,
de acolo mă aruncă în cel mai nebun zbor
şi înfrunt toate temerile lumii
ca să nu mai fiu niciodată singur.

vulturii înălţimilor mă însoţesc până în locul
din care
nu mă pot întoarce înapoi...

poezie de Eduard Dorneanu (9 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să Te caut...

Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Şi-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget şi mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.

Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri şi-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.

Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghiţit durerea jumătate,
Uşa mi-e deschisa fără prag
Şi la uşă nimenea nu-mi bate.

Unde să Te caut? Unde eşti-
Prabuşită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la fereşti
Plânsul meu s-a înnecat în mare.

Şi-a rămas doar scâncetul şi eu-
Bol de apă limpede şi tină-
Unde eşti, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viaţa mea şi mă alină...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă ploaia...

Şi dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar creşte vise-n palmele bolnave
Şi-aş ştii atunci că mâinile-ţi suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu

Şi dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aş păstra sculptată-n amintire
Şi n-aş mai fi sărac, nimic printre nimicuri

Şi dacă ploaia ţi-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale şi răpus,
Ţi-aş fi eu umbra, ce atinge lutul

Şi dacă ploaia m-ar îngropa în aşternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr· de vină,
În inimă-ţi închis... aş fi un deţinut

Şi dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aş alerga desculţ prin anoptimpuri...
Aş plânge amar şi-aş cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată

Şi dacă ploaia nopţii s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aş iubi... deasupra morţii mele,
Ca să renaşti în picături de ploi.

poezie de Dida Diana Cioponea (19 octombrie 2012)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

România visurilor mele

Stau singur cu gândurile mele,
în ploaia de vise fără umbrelă
............................
Şi un gând mă duce departe
Într-o Românie fără păcate
Unde în jurul meu se simte
Libertate, Prosperitate
Iubire şi Fraternitate
Cinste şi Bunătate
Omenie şi Etitate
..............
Dar cine-s Eu să visez atât de departe?
Deschid ochii şi privesc aproape
Către Românii ce mă-nconjoară
Ei sunt singura mea comoară
Ei sunt singura mea scară
Către visul ce mă doboară
Cea mai frumoasă Ţară.

poezie de Gabriel Iorgu
Adăugat de Gabriel Iorgu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatorilor...

Voi mi-aţi dat trupul spre vânzare,
Dar mi-aţi lăsat sufletu-nchis
În universul meu de vis,
Samsari cu sufletele goale.

Voi mi-aţi dat trupul spre vânzare!
Nu v-aţi hrănit din carnea mea...
Hulpave păsări, nu era
În voi, atât de roditoare...

În ochiul meu voi n-aţi văzut
Celest tablou spre transcendent
Aveaţi un singur dor - ardent -
Acela de-a mă fi avut.

Câmpii de sângeri n-aţi văzut
Pe cerul existenţei mele,
De-aceea cerul plin de stele
Mi-e astăzi acoperământ.

Eraţi de mine prea departe
Neştiind că-n lacrima ocean,
Se naşte-n mine, an de an,
Alt timp în drumul către moarte...

Din mine iar am renăscut,
Voi mi-aţi uitat închis trecutul
Şi-având acelaşi, începutul,
Aceleaşi vise am avut.

Chiar în deşertice poeme,
Oh, talpa voastră n-a descris
Urma vreunui tainic vis...
Nici n-a lăsat vreodată semne...

Voi n-aţi ştiut că veşnicia
Nu-i literă, nu-i nici cuvânt,
Ci doliul pentru care-n gând
Eu îmi păstrez mărinimia.

Gustaţi din mine, lupi flămânzi,
Eu iarăşi mă voi recompune...
Celor ce vor să mă adune,
Îi chem, căci nu pot să m-ascund!

Nu-mi daţi şi sufletul vânzării!
Eu v-am pus sufletul pe masă,
Voi, diavoli care plagiază!
Dar nu v-am dat dreptul visării!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă gestantă

[alfabetul eului în braille]

aşteptaţi-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice

ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului

autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
ierbii
sau sângelui verde

acolo unde nu privesc
de spaima vederii ciclopice

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca ploaia batand in pervaz

o, sfântă a mea singurătate,
mână a lui Dumnezeu odihnindu-se pe umeri,
trup de-atata mers obosit aşează-te pe spate
şi începe să numeri...

numără încet, pe îndelete,
colindă până la treizeci şi trei şi hai înapoi,
nu râde, aranjează întâmplările în cete,
se uită cerul la noi!

fiecare clipă o sărută,
ne este dat de sus mersul ăsta prin lumea de jos,
uimirea strig-o tuturor, iar frica fă-o mută,
îngenunchează frumos,

ca un bunic aplecat peste iaz,
ca o bunică ce-şi sărută pe frunte nepotul...
vezi, e ca atunci când ploaia bate uşor în pervaz
şi se termină totul.

poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, cine ştie...

Departe, cine ştie în ce oraş ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –

Departe... cine ştie în ce oraş ploios...

Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeţi de toamnă în lacrimile tale –

Cum stai aşa... cu fruntea în degetele pale...

Afară plouă... plouă... şi vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea şi vaga-i melodie,
În jurul meu s-aşterne pustiu... singurătatea –

Afară plouă... plouă... şi vântul toamnei bate...

Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurată ce calea ne-o desparte –

Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe...

În sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare
Şi golul din odaie se-mprăştie în mine.
Durerea ta, străino, pustiul tău mă doare –

Şi-n sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare...

Şi-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi şi tu, ca mine, urzind un vis frumos –

Departe, cine ştie în ce oraş ploios!...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă plouă

Şi dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar creşte vise-n palmele bolnave
Şi-aş ştii atunci că mâinile-ţi suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Şi dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aş păstra sculptată-n amintire
Şi n-aş mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Şi dacă ploaia ţi-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale şi răpus,
Ţi-aş fi eu umbra, ce atinge lutul
Şi dacă ploaia m-ar îngropa în aşternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr-de vină,
În inimă-ţi închis... aş fi un deţinut
Şi dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aş alerga desculţ prin anotimpuri...
Aş plânge amar şi-aş cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
Şi dacă ploaia nopţii s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aş iubi... deasupra morţii mele,
Ca să renaşti în picături de ploi.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posed tot ceea ce ţine de mine: corpul meu, inclusiv tot ceea ce face acesta; mintea mea, inclusiv toate gândurile şi ideile; ochii mei, inclusiv imaginile a tot ceea ce văd ei; sentimentele mele, oricare ar fi ele: manie, bucurie, frustrare, iubire, dezamăgire, emoţie; gura mea şi toate cuvintele care ies din ea: politicoase, dulci sau aspre, corecte sau incorecte; vocea mea, sonoră sau liniştitoare; şi toate acţiunile mele, atât cele îndreptate către ceilalţi, cât şi cele direcţionate către mine însumi. Posed fanteziile, visele, speranţele şi temerile mele. Posed toate triumfurile şi succesele mele, toate eşecurile şi toate greşelile.

citat din Virginia Satir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii acolo

Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poţi rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrăţişează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poţi să admiri imensitatea,
acolo unde
poţi învinge moartea.
Doar acolo
poţi îmbina
viaţa spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poţi primi
lumina credinţei
sevă a fiinţei.
Doar acolo poţi avea
împliniri spectaculoase
şi schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă părăseşti

poezia nu are o zi anume, e ca cerul ce deapănă toate zilele
unele mai umbrite, altele zâmbind pe sub nori călători
şi zile torite ce te topesc pur şi simplu
"cine iubeşte şi lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă"
Poezia nu se iubeşte, ea se trăieşte, zi după zi,
ceas după ceas şi răsuflare după răsuflare.
poezia este iubirea însăşi. este pasiune şi dăruire.
este trăire şi statornicie. mă rugam ei să nu mă abandoneze
neştiind că de fapt ea sunt eu, e adânc zidită-n mine
e cuvânt din cuvântul meu şi trup din trupul meu
eu şi ea suntem una.
confuzie şi curiozitate, aceasta e viaţa mea
dar ce aş fi fără ea? durere? bucurie?
triumf? Imaginarium
locul din care îmi trag seva
şi locul în care mă voi retrage
când timpul o va cere

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prends-moi

= jam session cu sultanul albastru =

sultanul meu cel ca un lac albastru-verde cu ochi de tătar şi inima rece
prepară cafea la picioarele mele

eu cadâna lui favorită izvor sprinţar şi blond de sub pământ visez să mă topesc în marea cea mare şi nesfârşită a lunii

uite sunt 9 zile deja de când lumina ochilor lui a făcut dragoste cu toate popoarele lumii
şi-a spălat sângele în sângele meu
din rana de pe umărul stâng ieşeau raze mici
atunci acum pe acolo se cântă cântarea cântărilor femeile
îşi leapădă pruncii să fie cu el tu
lasă-ţi umbra ta să plece el
o să-ţi dea să mănânci din carnea lui seara o să te ducă în toate cele 1001 şi una de nopţi
seherezada lui tu
sultanul tău albastru el

dedesubtul izvorului dorm toate mările lumii toate oceanele ei şi orice lac deopotrivă
sultanul

poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând nedormit

Coboară odihna divină
Toate sufletele au adormit
Rămâne aprinsă o lumină
Umblă un gând nedormit

Bate-n geam intră în casă
Aşezat la taclale cu un vis
O vază înflorată pe masă
Cu flori parfumate de iris

E gândul meu nu-l pot opri
Îşi caută un suflet preţios
Nu am zloţi pentru-al plăti
Îl vreau obosit si somnoros

Umblă -n inima mea rănită
Găseşte pulsul ei rapid
Inima se lasă de el vrăjită
Pornesc pe un teren arid

Se-uneşte visul cu gândul
Înalţă iubirea lor la cer
Afară dă târcoale vântul
Să descifrează al lor mister

O lacrimă de fericire cade
Visul gândului a fost împlinit
Se nasc iubirile profunde
Somnul pe gene a venit

Pe un pămînt arid a înflorit
Coboară Luna să-mi vegheze
Somnul ce acum sa trezit
Vrea ca visele să-mi le coreze

Se-asează geană peste geană
Se sting luminile la geam
Suflet linisit ceasul îţi sună
E dimineaţă cântă păsările-n ram

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul vieţii

important e să ai aer. apoi muşti până la sânge
şi din sfârc picură lapte altoit, alb şi roşu
ca în şnurul primăvăratic

alungă Doamne gustul cărnii
şi lasă-mă în crugul vieţii cu amintirea sânului
către care cad, miluind pământul cu lacrima mătăniilor

departe, unde nu e durere şi jale
la loc cu verdeaţă. la loc umbrit. de viaţă dorit
acolo, cerul coboară şi sărută tâmplă pământului, descoperindu-se

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni

aici, în confesional, voi nu mă vedeţi dar eu vă citesc toate spaimele şi trăirile
voi nu mă ascultaţi dar eu vă aud toate nespusele şi temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire

ai venit pe lume singur şi gol, alţii te-au spălat şi te-au înfăşat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ţi lipsurile
pleci din lume la fel de singur şi gol sufleteşte şi alţii te vor spăla şi te vor îmbrăca

tu vei pleca în lume însoţit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ţi trecerile, provocările şi împlinirile
dar peste tot şi toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!