* * *
un obuz neexplodat în curtea interioara
acolo unde vara își bea ceaiul
și licorile lumesti nostalgii si edeme
picioarele copacilor umflate de seva
sub iarba inflamată vene înnodate
o data și înca o data și încă de multe ori
inelele lor concentrice niște unde
se propagă șocul acesta semielastic
focosul periculos tresare
e vară peste tot și în explozii mărunte
învățam să trăim ziua cea mare neașteptând-o
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Jean-Luc Picard: Și unde e locul acesta?
Data: Unde nimeni nu a mai ajuns.
replici din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii acolo
Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poți rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrățișează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poți să admiri imensitatea,
acolo unde
poți învinge moartea.
Doar acolo
poți îmbina
viața spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poți primi
lumina credinței
sevă a ființei.
Doar acolo poți avea
împliniri spectaculoase
și schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Data: Domnule, sunt o superior din multe puncte de vedere, dar aș renunța bucuros la superioritate pentru de deveni om.
William Riker: Bine te-am găsit,... Pinocchio.
( Data se uită înmărmurit la Riker.)
William Riker: Era o glumă.
Data: Ah! Interesant.
William Riker: Cred că vei fi o companie interesantă, domnule Data.
replici din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuind cerul
Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.
Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.
Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.
Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
De apa si de multe feluri de hrana.
Am fost de fiecare data ceva,
De fiecare data am trait viata
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce eram
Si murind doar moartea aceea.
Voi mai fi cândva si înca altceva,
Voi trai si viata aceea
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce voi mai fi,
Voi muri si moartea care a mai ramas.
Si voi visa ca cercul sa se-nchida:
O data, macar o data, va fi sa fiu lumina
A soarelui si-a stelelor
Si apa
Si multe feluri de hrana
Pentru cel care va fi sa vina.
Si viata aceea a lui,
Depinzând doar de mine,
Va fi si de piatra si de planta
Si de animal si de om
Si de înca altceva
Al carui nume nu-l stiu.
Si el va fi fara de moarte
Caci eu voi fi murit
Si moartea care a mai ramas.
Lui îi va ramâne sa locuiasca cerul
Lumina în lumina
Pentru fiecare din voi
Când veti mai fi si înca altceva.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jean-Luc Picard:... Unde este acest loc?
Data: Este acolo unde nimeni n-a ajuns vreodată.
replici din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Cerchez Elena-Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
câmpuri albe, câmpuri negre,
joc șah cu mine
dandu-mi voie pe rand
sa mut singuratatea
doar un pic mai incolo,
doar un pic mai departe,
o data poruncind ca un rege,
o data sfidand ca o regina.
o singuratate care sta singura
intr-un turn in care de obicei
sunt pedepsiti nebunii sa stea.
si de acolo sa-si aleaga albele sau negrele statui de lemn
care sa incalece niste cai de lemn.
cu moderatie acum despre nebunie
si despre jocurile in care esti obligat
sa sari dupa ce numeri,
sa te arunci si sa numere altii.
sah intr-un concept de primavara
și cutia îți aluneca printre degete.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în gât mi se urca strada
nu pot s-o-nghit
am piatra cubică în nari
care de lemne îmi urca-n auz
trase de cai
trase de boi
cărăușii mai biciuiesc o data
aerul în care locuisem
laolaltă cu vremea
strig dar poarta n-aude
e verde surzenia ei
toți ne prefacem ca inca traim
la numărul 30
mă opresc si respir
încă zece ani
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Data: Bineînțeles, mai sunt alte 3004 planete în această galaxie în care noi...
Jean-Luc Picard: Data, nu te bâlbâi!
Data: "Bâlbâi", domnule? Nu știu să mă fi bâlbâit vreodată, domnule. Poate am câteodată prea multe informații de transmis și v-ați putea îndoi de modul în care le organizez....
replici din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Cerchez Elena-Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Data: "Era odată o tânără de pe Venus, cu un corp în formă de..."
Jean-Luc Picard: (întrerupându-l brusc pe Data) Căpitanul echipei de pază, intră!
Data: Am spus ceva greșit?
Worf: Nici eu nu le înțeleg glumele.
replici din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Almanach gotha
Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest
Locul unde
s-arată lumini
în partea sacră de cer
taină la două capete
răsărind îndeosebi
la fiecare încercare
de a accede în sus
din locul acela
splendoarea revine
cu sensuri multiple
în fascicule de culori
redeșteptând
dimineți febrile
peste insomnii ingenui
denotă furori emergente
printre ecouri pastelate
așteptăm de zor un înger
să alunge de la noi
spaime simptomatice
cu program veșnic lucid
acolo unde îngeri
răsar în vogă
la lumina aștrilor
acolo nici o singularitate
nu va persista
și tot acolo
s-ar putea destăinui
viitorul lumii
acolo se va putea afla
sau amâna la nesfârșit
data apocalipsei.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Timpul dragostei
Aș vrea să ne uite timpul îmbrățișați
în sărutul iubirii noastre.
Prinși într-o dragoste eternă
că doi adolescenți studioși:
să învățam să o trăim,
să învățam să o respectăm,
să învățam să o păstrăm,
să învățam să fim fericiți și să ne bucurăm de ea.
Iar atunci când timpul pornește din nou,
să ne regăsească, ca la început,
cu inima curată și să trăim din nou dragostea
ca-ntr-un gând divin.
poezie de Silviu Petrache (1 septembrie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Data: Ai pierdut tot ceea ce prețuiai.
Fajo: Probabil că asta îți aduce o foarte mare satisfacție.
Data: Nu, domnule. Deloc. Nu simt satsfacția. Sunt doar un android..
replici din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Cerchez Elena-Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambrozie
a mai trecut o vară cu mirosul ei
inconfundabil de soare și pietre arse
în timp ce noi am așteptat
cuminți
pe două fotolii în mijlocul a două camere
părăsite în infernul acesta al globalizării
ceva ca o durere ne-a înfășurat sternurile
și ne-a făcut incapabili să respirăm cu adevărat
doar am sorbit aerul ca într-un avion depresurizat
la zece mii de metri
de acolo ne-am aruncat temerile și sângele nostru a făcut
acolade în aer ca o reptilă
întorcând capul mereu să ne muște
acolo ne-am cuplat măștile de oxigen
înfipte în corpurile noastre ca niște branule
și am început să trăim cu adevărat
într-un bol de cristal
pielea noastră a fost iarbă, granit, indolență și
nemișcare
sentimente refulate în aerul rece
de la zece mii de metri
am văzut sfârșindu-se vara cu 2 secunde mai devreme
și aceste secunde s-au transformat în ani
până când avionul s-a prăbușit și acolo am rămas/
doi bătrâni îmbrățișati pe o pistă încinsă
unde copiii ne așteptau cu flori și două sicrie negre, lucioase
iar soarele strălucea mai tare ca niciodată
ca și cum cum ar fi fost încă vară/ dar nu, era doar o toamnă lungă și fierbinte.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jean-Luc Picard: Data, găsește o cale să treci de acel scut.
Data: Cred că e imposibil, domnule.
Jean-Luc Picard: Data, lucrurile sunt imposibile numai până când devin posibile.
replici din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mă
Caută-mă în iarba crudă, unde este liniște și pace.
Caută-mă printre flori mărunte, unde frumusețea nu se-ascunde.
Caut-mă în câmpia întinsă, unde zarea-i necuprinsă.
Caută-mă la umbra unui brad, unde dorurile ard.
Caută-mă în pădurea adormită, unde tu mi-ai fost iubită.
Caută-mă pe cărări de munte, unde ne-am spus doruri multe.
Caută-mă în tot și în toate, unde iubirea se împarte,
Poate, în final ne întâlnim și viețile ne unim.
De-abia atunci pe strada noastră, soarele va răsări.
Vom fi două flori în glastră și-n taină ne vom iubi.
Caută-mă cu gândul, cu cerul, cu pământul,
în vise, în piatră și sigur ne vom întâlni,
Nimic nu ne va despărți.
poezie de Dumitru Delcă (27 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unde mergem in weekend?
Hai să ieșim la iarba verde a insulei,
Acolo, știi tu, pe promontorii, între înalt și adânc,
Eu aduc jumătatea de puzzle cu întrebările,
Nu-i nimic dacă tu nu mai ai toate piesele.
De băut avem tot vântul din scoici,
Nu se aude întotdeauna marea în ele?
Bine, dacă simți că mai lipsește ceva
Promit că de data asta
Imi las aripile să adulmece zborul.
Dacă nu se mai întorc?
Nu-i nimic, venim călare pe spinarea cailor de mare
Si dacă nu mai prindem ultima cursă,
Am auzit că e un bătrân acolo
Care ne-ar putea găzdui o veșnicie
Dacă-i va plăcea cum am îmbinat
Piesele lipsă.
poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
nu e contemplare
plângi, norul tău preferat s-a dus
să plouă departelui
plângi, basmul a fost scurt în seara aceasta
și inima ta flămândă mai crede
te zgâiești la rotundul lunii și
nu chemi actul contemplare
este aceeași lună pe care o rugai
lipindu-ți nasul de geam să nu plece
până te faci mare
arunci apoi
aceste rânduri mâzgălite ținând
foaia pe genunchi
vântul va ști unde să le ducă
adormi, fără vise
în ziua următoare vei primi
o telegramă, un semn undeva
a înflorit caisul pentru tine
«să nu vii după ziua culesului»
acolo unde norul tău preferat
unde basmul face la dreapta apoi
de două ori la stânga, sus
câteva muriri
luna, iată-i rotundul
nu-i nici de data aceasta contemplare
îți trezește atenția
o hârtie mototolită, a reușit
ți-a desenat pe chip ultimul surâs
singurul dealtfel
întreg
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec domol
mă îndepărtez de vară,
ca de țărmul Mării Negre,
unde albatroși nu zboară,
unde luntriile-au frunze,
unde melcu'-n spate cară
două-trei idei obtuze.
mă îndepărtez de vară,
ca de țărmul Mării Moarte,
unde dalta-n piatră ară,
unde peștii-au solzi de foc,
unde-i zi și nu e seară
în al păsărilor cioc.
mă îndepărtez de vară,
ca de țărmul Mării Roșii,
unde singura povară
fie punctul cardinal,
unde să culeg o pară
din scheletul de coral.
mă îndepărtez de vară,
ca de țărmul unei Mări,
unde pică din cer ceară,
unde vreascuri înverzesc,
unde sub o lună clară,
fiară, să te îmblânzesc!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!