Şirul indian de metafore

la semnul din cerul neatins pianul cântă
notele muzicale orânduiesc fără saţiu
logodna culorii verde
copilul meu fidel – iubirea munte

în frumuseţea clipei de maturitate – poetul
femeia cu părul de foc
şi ochii de cer
un incendiu de argint – jurăminte rostesc

în necuprins un portativ al naiului din ape
pe chipul ce arde mai presus de lume
val din albastru
nume

invidiat de busola orizontului visul de sidef
impresionante trăiri descătuşate
trupurile noastre un miracol trăiesc
metafore.
Ca la un zvon ce lin adie
Ureachea fin, mereu ascult...
Tot mai puţină armonie...
Pustiu din ce în ce mai mult.
.
Şi din comoara-mi de suspinuri,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Şi-n mângâieri de tot sărac.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist ca nimeni sa te stie

E trist ca nimeni să te ştie,
Dar şi mai trist să-ţi zici mereu
Că te-a pătruns nimicnicie
Deşi ai fost ca Dumnezeu.

Unde sunteţi, iubiri deşarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce mă-ngâni cu faţa ta?

În viţa lumii acestie,
Ce-i fără capăt şi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă numai te-am avut.

De-atunci te chem din întuneric
Şi amintirea ta dezmierd
Pân-ce răsai… un vis himeric,
Abia răsai… şi iar te pierd.

Ca la un zvon ce lin adie
Urechea ţin, mereu ascult…
Tot mai puţină armonie…
Pustiu din ce în ce mai mult.

Şi din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Şi-n mângâieri de tot sărac.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii verzi în verde-i rochie

pe manşeta timpului scrie în pagina destinului
perla coroanei – femeia ce dă viaţă
coregrafia din spirala timpului
frumuseţea unor metafore
trăire albastră

s-a făcut târziu şi mă refugiez în magia altui poem
rescriu cu pasiune imaginea trupurilor
cu nume din palma iubirii albastre
arc peste noapte
melodia naiului din ape

femeie ca un ţărm
logodna culorii cu umerii goi
pe obrazul trupului de foc în nocturne sărutări
cântă cu fluier din anotimp
despre fecunditate – despre viaţă

în cercul nesfârşit
repetabilă partitură de pian
pe buzele dimineţii altă notă
dirijorul continuităţii noastre
mai presus de metafore – viaţă

în vârful picioarelor albe o roată de lumină
muzica ochilor verzi
legată în înserări de privirea blândă
urcă vise şi coboară împliniri
femeia – perla coroanei cu menirea-i sfântă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie ultimă pictează-mă un incendiu

zâmbesc cuminţi semnele multiplicatelor nuanţe
martore şi prezente în fiecare culoare
către tine dragoste – mai presus de cuvinte
azi în poeme
ieri
metafore în harta din palme

geana zorilor mi-a adus aminte de mângâieri
de cântecul înţelepciunii ca existenţă
de dialogul cu sine
îmi e dor
de limita subiectivă ce mă împarte în trăiri
neobişnuite trăiri
urcă
mereu coborând în mine
tabloul unui incendiu din verdele ochilor tăi

femeie mi-ai dăruit sensul drumului
uitând potecile sfârşite privirile nu se mai risipesc
şi-n ceasul nocturn dorinţa ascultă pianul
reascultă vocea pe fiecare clapă
opreşte într-o aceeaşi partitură
dintr-un unic portativ
pe care-l iubesc
dumnezeieşte.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia – copilul meu fidel

în seva timpului fără iubire nu aş fi ceea ce sunt
verbul dimineţilor
în raţiunea universului curgător nu aş fi înălţimea zborului
versul iubirii

acum ştiu
este frumosul ce putea să mi se-ntâmple
emoţiile în doi
visul din ape prin semnul din ceruri
cuvântul iubirii

visul de sidef din miracolul cu numele tău
în ochii ce înnoiesc imagini
dezvelite-n strălucire pe şevaletul pictorilor
în bucuria de a fi un întreg
solfegiul din zi – seară – noapte
poemul iubirii

trăiesc infinite dorinţe într-atâtea versuri
iubita mea cu drumurile vii
buzele se caută spre partea geamului alb
în patul alb se face seară
cu metafora iubirii

într-un tablou trăieşte culoarea
într-o viaţă puterea cuvântului
culoarea de foc a părului ce arde îmbrăţişarea
la chindie – ziua poeziei
iubirea – copilul meu fidel

poezie de Vali Niţu din Izvorul nesecat de sete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O unică femeie – un singular fericit

acum sunt printre metafore
o melodie din noapte – o infinită bucurie
în artificii de argint sunt nerăbdarea unor dorinţe
cu buze de rouă în dimineaţa ce mă cuprinde

pianul cântă după alt şi alt solfegiu
notele din setea unui ecou
frumuseţea irisului ce renaşte-n secunde
cu trupuri înlănţuite-n cele mai frumoase bluesuri

ce m-aş face fără seri
tumultoase adeseori – liniştite arareori
uitate-n braţele atât de fericite
de minunatele plăceri?

în fiecare gând urc o împlinire
cu fiecare pas alerg spre altă împlinire
dorinţe fierbinţi – timpul iubirii noastre
transcris într-o viitoare carte

îmbrăţişez anotimpurile cu siguranţa iubirii trăită
dinspre poveste înspre viaţă
noi suntem fericiţi împreună
la chindie o lumină dinspre o şoaptă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Visul meu împleteşte
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi şi cer;
Valul cald mângâind
Pescăruşul în zbor,
Gânduri vii,
Paşi ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune şi foc,
Din cădesri şi urcuş,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Ţâşnind don pământ.
Visul meu împleteşte
Cununi ce nu pier,
Luminiţe ivite
Din tainic ungher;
Păsări albe ţintind
Către cerul înalt,
Râuri vii, şiroind
Printre munţi de bazalt.

poezie de Florina Emilia Pîncotan (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutină de toamnă

Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.

Săraca mea mamă, nu ştie că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n răşină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Şi-o plânge, şi-o plânge, cu stea după stea.

Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie şade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape –
Volburi din matcă dorind să mă scape.

Fulgeră! Tună! – Chipul meu pal
Lunecă veşted, pe val după val,
Plouă cu moarte şi plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de catifea

Pe-o aripă în zare, pe-o aripă de dor
Când lacrima din vise mă face ca să mor
Pe cerul luminat şi ochii mei de foc
Eşti o iubire amară, eşti cel mai simplu joc.

M-ascund în visul meu ca să trăiesc în doi
În amintirea vie să fim doar printre ploi
Cocorii să plutească în ale noastre sfere
Să contopim cu drag duioase atmosfere.

Pe cerul meu albastru şi plin de bucurie
Gingaşe gânduri zboară spre zarea aurie
Şi umbre din trecut să le lăsăm de vrei
Pe crestele abrupte din munţi înalţi şi grei.

Să ne îmbrăţişăm, să fim două speranţe
Pe buzele de stele, himere rezonanţe
Cu braţul te cuprind, eşti ca un nor vremelnic
Hoinar ajung acum, cu pasul şovăielnic.

Căci nu mai ştiu cum e iubirea cea suavă
Risipa mea de-o viaţă o simt ca o otravă
Am încetat să cred în mica noastră lume
Şi n-am mai dat acum iubirii niciun nume.

În suflete noastre veşnic îndrăgostite
Sunt adevăruri mute ce nu pot fi rostite
Te voi porta mereu în suflet ca pe-o stea
Să străluceşti etern pe-un cer de catifea.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti priveşte peste vreme

la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte

nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naşte mâine

azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt şi elegie

în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veşmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ

sincere sentimentele noastre
hărăzite-n carte
sens.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Val

cu degetul umed al privirii
am migrat pe pleoapa vântului
ce-mi împleteşte ochii
pe sânii tăi
descopăr plinul lumesc
buze senine curcubeul
sărut de sine inventat
curg lin
spălându-ne-n zâmbetul verde
pe tulpina de trăire
am dospit sceptrul
iubire ca altar
descoperindu-te alerg
lin spre ţărmul numit Val
rescriu bucăţi din timpul
ce mi-a fost scris.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rever cuvântul poetului rebel

într-o meditaţie la dragoste
în loteria vieţii ochii iubirii sunt aproape
martor îmi e gândul ce multiplică prezentul
femeia poemelor – poetul şi versul

pe o pânză din jurnalele trăirilor târzii
iubita mea – raţiunea unui madrigal
caligrafia unor armonii
noi – câştigătorul final

pe trupul unei viori cu timp brodat
împletituri ce alcătuiesc piramida lumescului
seva metaforelor dintr-un sărut uitat
pe visul trăit în simfonia fiecărei seri

frunţile noastre se sprijină pe nevinovate plăceri
desemnate ca şi câştigătoare
în jocul silabelor cu unicul destinatar
într-un colier din metafore – poetul cu har

în universul unui poem din odihna înserării
îmi eşti chipul iubirii unei alte zile
ce-mi este ortografia fiecărui pastel
într-o rugă – superbă femeie.

poezie de Vali Niţu din Refugiu cu chip de femeie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor fără saţiu

De un dor fără saţiu-s învins
şi nu ştiu ce sete mă arde.
Parcă mereu din adânc,
un ochi răpitor de Himeră
ar vrea să mă prade.
Şi pururi n-am pace,
nici al stelei vrăjit du-te-vino în spaţii,
izvoare sub lună, ori dornica ciută,
nimic nu mă stinge, nimic nu mă alină
şi parcă-aş visa o planetă pierdută.
E atâta nepace în sufletul meu,
bătut de alean şi de umbre cuprins...
Un dor fără saţiu m-a-nvins,
Şi nu ştiu ce sete mă arde mereu.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...
De ochii tăi plini de lumină
Şi... poate de-un sărut în plus!

Mi-e dor de timpul ce s-a scurs
De tot ce-ar fi frumos să vină
Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...

Mi-e dor de chipul de regină
De toate câte nu s-au spus
De toţi ce n-au avut vreo vină
Că mai adus atât de sus...

Mi-e dor de banca din Grădină!

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele luminii

m-ai găsit strigăt în noapte
şi-ţi doreai să faci
din lacrimi de lumină
pe obrazul de şoapte
împăcare
m-ai văzut omul din pete
ce va să vadă dantela
din pânza aşternută
trăirilor descătuşate le-ai dat
necuprinsul
m-ai aşezat lumină peste noi
acoperind trupurile cu ea
ne-am îndrăgostit de mâine
între trup şi suflet
împlinirea.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe fericite

Val de ape, vârf de munte
Netezesc priviri de stea,
Între clipele mărunte
Inima-mi e-n umbra ta.

Cântă valul, zarea cântă,
Buzelor tale se-nchină
Poezia-n rimă sfântă,
Forma pură de lumină

Val de ape, buze dulci
Netezesc şi visele,
În inima-mi de te culci
Tu cu toate stelele.

Nu adorm, adun din ape
Lebedele cu mult drag
Şi din munţi aduc aproape
Raze dulci fixate-n prag.

Iată, asta-i fericirea
Clipelor uşor mărunte,
În ea se scaldă iubirea,
Spuma mării, sus, pe munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ci

Dacă nu te-am mai putut scoate din inima mea,
Mi-am scos inima din piept, şi-acum trăiesc fără ea.
La fel am făcut cu mintea, din capul meu să te scot,
Şi-acum trăiesc fără minte, dar mă dor de nu mai pot,
Ochii. Să mi-i dau afară, chiar astăzi am început,
Însă ochii mi-au strigat că ei nu te-au mai văzut...
Ci mă dor
Numai de dor.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul orbului

Noaptea-i multă, ziua e puţină,
Zorile întârzie să vină,
Soarele se lasă tot mai greu
Răsărit pe cer din ochiul meu.

Nu mai am de ce să mă iubesc,
Din moment ce nu mai reuşesc,
Din uitare sau din uitătură,
Să răsar un soare, fără gură!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boală

Mi te cobori cu pasul tău uşor
pe treptele de amintiri lânoase
şi te visez din noapte până-n zori,
iubirea mea cu firile întoarse.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
atât de clară strălucind ca luna
şi străluceşti de dragoste în gând
precum zâmbeşte soarele întruna.

Mi te cobori în negrul absolut
al nopţilor în care mi-e furtună,
iubirea mea din carne şi din lut,
cât te iubesc acum şi totdeauna.

Mi te cobori în vise când adorm
pe raza stelelor încercănate
şi mă trezesc udat din al meu somn
şi te rostesc strigând întreaga noapte.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
şi râd şi plâng amarul deodată,
iubirea mea prea mult este de când
eşti tot aici, cu mine niciodată.

Şi visul ţine până-n zori de zi
şi ziua mea nu este luminată,
ascult pădurea, scriu şi poezii
şi-ncep să uit şi vreau să zbor odată.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependenta

Eu nu ştiu fără tine cum se cântă
când se aşază-n portativ diezi
de râs înalt şi nu ştiu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi

de-mi iei nemărginirea ta albastră
şi-mi laşi doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Şi nu ştiu fără tine cât s-a spus

din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.

Nu ştiu măcar de unde până unde
hotarele poveştii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz şi-n zbucium mă aprind...

poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca şi cum m-aş,, dezbrăca,, de...
De toate dorinţele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viaţă,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ şi cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopţi efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!

Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt şi de pustiul din gând!

Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine şi de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinşi,
Pictez cuvinte şi dorinţe pierdute,
Valul şi ţărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!