Candelă - mir de tei

Bat coasele ceasului
Miezul nopţii fix
Moare una vine alta.
Şi apare iată
Moartea...
Numărându-si acele
Timpului încrucişate
In cruci!
Să-i nu fi înflorit vreuna...
Să atragă din mormânt
Vreun poet...
Mai ales dacă slova marmurei
Înfloreşte în tei...
E sătulă curva de lumina lui
Şi ar vrea să o doboare cu politruci
Ce azi vor veni în coadă cu o floare
Şerpii!
Să-şi atragă laurii de zeii
Ce par pe aici ei...
Şi stihia la ureche le şopteşte
Mârsăveşte cum neamul!
Se căsăpeşte...
Ei zâmbesc ca nişte sepii
Colorate mâine altfel...
Dar în unicorni apare
boare de tei.
De înlemnesc cu toţii ei!
Moartea nebună urlă în fanfară
Să nu fugă iară pe pământ
Cum fug stropi de mercur
Să invie Luceafăr pur...
Şi deodată în costum popular
îmbrăcată,
Răsare Veronica reîncarnată!
Cu privire lungă de rază
Saturnian priviri radiază
Dorului ce-nebuneşte
Când el Eminul numai este...
Si-ntr-o zarvă stârnită in mulţime
Iată vine poetul cu versuri ronine.
De varsă prin Uniuni scrâsnete nebune
Căci sorbise mercur...
De rouă de privire
Din a Veronicăi şoapte reîncarnate...
Ce-l privea galeş
În priviri înmărmurite
De farisei şi Iude împuţite
Ce vin ca nişte mişei
Să ia din florile de tei
Neascultând de versul Eminului
Ce-mi v-a fi lumină versului
Cu Veronica reîncarnată
In culoarea tuşului
Ultima a curcubeului
Violet...
Ce te admiră şi de vers îţi grijeşte
Cum nu găsesti nici în poveste...
Căci ea acum aici este
Candela cu mir de tei
Ţie, Luceafăre...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminul eminului sfânt

Emin al eminului sfânt
Cu ce-ai greşit pe pământ?
Să te chinuiască-n mercur
Pentru adevărul pur...

Ce-l vedeai printre obscur
Printre curve şi mişei
Râspândind vers de tei
Cu buciumul de condei..

Îţi vor plăti cu toţii
Când vei vedea cum hoţii
Se vor ruga, idioţii
Să nu-i arzi cu raze

Când le va sosi timpul
Să-ntâlnească Luceafărul..
Printre îngeri măreţ poet
Judecându-i cu drept...

Îi vei fierbe în mercur
Ascultându-ţi versul pur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de tei a cerului

La mormântul tău Luceafăre
Am să vin intr-o zi cu o floare.
Da nu de oricare,.. cum stii!
Cu una din file voi veni...

Şi vântul când o va răvăşi
Cineva poate o va citi
Şi de tine-şi va aminti,
Floare de tei a cerului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topeşte avatar

Pe un colţ de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuş vărsată,
Albastră, tristă şi-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalţe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfinţit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre şi vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topeşte avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violet

Prins în globul mercurului
meu îngheţat
Doar de lupul albastru din când în când
mângâiat
A venit un înger din curcubeu cu culoarea care scria Luceafărul
Lumina poemului ce sunt eu..
Violet cu a fi sau nu a fi în gândul meu
O rostgolire a globului unde stăteam eu
De mercur greu al adevărului meu
Şi la rostogolit Doamne!
In ninsori de petale de nuferi albaştri
si petale de maci Violet..
Şi nu-mi venea a crede!
Şi am vrut să fug cu lupul albastru al meu...
El a mârâit şi ma oprit.
Şi atunci o lumină orbitoare cu miros de tei
Mi-a şoptit cu cuvânt peste orice zei ai poeziei....
Ai grijă mare nebune poet
Ea e fila albă ce-o căutai mereu
Unde să fii un nou punct Violet de început a unui neasemuit poem
Ingerul Violet cu miros de tei
E poemul cuvânt înainte de primul cuvânt ce a creat Universul...
Ea ţi-a renăscut versul...
Cu sângele de pe file a lui Eminescu
Violet.....

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele de tei

Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică.
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă.

Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri... poem de nori.
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină.

Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer... genune.
Poeziei, nemaivăzută minune,
Dulcindu-i reci de mercur... strune.

Căci şi aici şi sus, Luceafăre
Poeţi mulţi nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopţile lor... reci de cufăr.

Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii şi munţi cei înalţi,
Să te citesc... hrănit cu linişte de tei.
Cu zânele tale pe umeri mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele de tei

Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică..
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă

Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri poem de nori
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină...

Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer, genune..
Poeziei, nemaivăzută minune
Dulcindu-i reci de mercur, strune..

Căci şi aici şi sus, Luceafăre
Poeţi mulţi nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopţile lor,.. reci de cufăr....

Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii şi munţi cei înalţi
Să te citesc, hrănit cu linişte de tei
Cu zânele tale pe umeri mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem lui Vivaldi

Îngerul meu de tei
cu strune din bucla ei
să ştii tu Vivaldi
te-a muţit

Ea cântă din piatra de mercur
ce sunt
de cuvânt

Motto:
Şi dacă nu credeţi!
Ieşiti şi vă plimbaţi când ea cântă la vioara de tei!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiţă căprui

Eu un tei, tu o teiţă
Eu hoinar, tu scolăriţă
Pe fereastră mă privesti
Vrei să-mi spui că mă iubesti
Ruşinată ca o copiliţă
Imi eşti angelică fiinţă
Fluturi in priviri ne zboară
Clipe de polen aşteaptă
Diseară când o zâmbi luna
Am să te iau la plimbare
Pe sub tei şi teiţe
Să-ţi-mpletesc codiţe
Să mă înveţi cu o fiţuică
Cum iti place dragostea
Prin iarba deasă ori pe o bancă
Şcolăriţă de teiţă
Şi un hoinar de tei
Să ne iubim cum vrei
Uită-te in ochii mei
Căpruie teiţă iubită de un tei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manolescu ia o floare

Manolescu ascultă aici
Nu mă cunoşti curvă
Ce înfingi ca Brutus
Cuţite în mormânt
Vei vedea tu cine sunt
Roninul neinchinat
Aici pe pământ
Unde el a răsfirat
Sânge de tei
Pentru pământul ţării sfânt!
Lingău salivar de politici curve
Vei avea de-a face cu mine
Când tu ai răscolit în catafalc
Să-ţi atragi lauri..
Ce in versuri o să-i calc
Şi o să şterg cu tine pe file
De ai să fugi numai
Când vei auzi de mine
Javră a literaturii contemporană
Cu condei de banană
Condeiul mie katană
Metafora harpie nevăzută
Fereşte-te sau cere-ţi iertare
De nu o să fiu fără îndurare
Fiindcă tai adânc, tare
De am adus moartea la disperare
Aşa că mâine poate
Iei măcar o floare
Şi o duci Eminului
Să-l onorezi
Şi poate nu o să mă vezi
Cum cu versul te îngenunchez

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de mâl lui Blaga

Blaga ştii ce-ai fi
de Eminescu era mire de tei
Veronicăi
de-ar fi rupt lanţul de versuri
a lui Maiorescu...
Un mâl mut din care el
Luceafărul răsărea
scriind lirismul iubirii
lui neînplinite
şi înlănţuite de interese
de arginţi a Iudelor de editori..
Un nufăr de floare albastră
cu miros de tei stelar
de Luceafăr
inconjurat de un dans
de lebede măiastru
ce-i cântau în cor
poezia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o umbră nu o să lăsaţi

Mulţi-mi umblă în florile poeziei
Şi intr-o zi am să intru printre ei
Ca un leu prea turbat printre farisei
Si am să muşc cu metafore în ei

De-o să se roage de oricare zei
Să toarne în pahar, mercur de tei
Urlând de sub maştile de actorie
Că a lor e pură şi suavă poezie

Ruptă mârşav din a mea trandafirie
Sfântă simţire ce o am pentru poezie..
Şi atunci voi zei şi muze pe buze
Să le turnaţi blestemele meduze

In ploi de mercur să mi le închideţi
Gurile lor de "sfinţi" prea nesimţiti
In Uniuni ascunşi şi adunaţi
Cu verdicte să fie de ei condamnaţi

Poeţii ce nu scriu pentru arginţi
In artei răstigniti şi damnaţi
Menestreli amăgiti şi sărăciti
De voi ce cerneluri-mi lingeţi

Cu lacrimi de crocodil să lăudaţi
Laurii ce voi in veci nu-i meritaţi
Când pe sub Luceafăr voi îmi staţi
Şi filei nici măcar nu umbră-i lăsaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor de tei

E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei
Se joacă nişte prichindei
Frumoşi, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine,

Pe-o bancă stau doi bătrânei;
Vorbesc, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură, ca-n anii-acei...
E vremea florilor de tei.

rondel de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panaceu?

Aveţi acasă un grătar,
Dar salivaţi la galantar
Că n-aveţi bani de mititei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

În casă tremuraţi de frig
Şi staţi întreaga zi covrig,
Dar vin facturi de mii de lei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Inflaţia vă lasă goi,
Crescând de luni şi până joi
Şi face sută zece lei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Pe sticlă, seara, de priviţi
La cinci sau şase ipocriţi
Ce-s moderaţi de farisei,
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Vă perpeliţi întreaga noapte
Că-i preţul prohibit la lapte
Şi-aveţi în muşchi mereu cârcei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Vedeţi elitele creştine
Cum etalează limuzine,
Riscând să deveniţi atei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Aveţi, de-tâta timp, regrete
C-aţi ascultat băieţi şi fete
Şi-aţi pus la cârmă cimpanzei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Cuţitul v-a ajuns la os,
Că toate-n ţară sunt pe dos?
Ochiţi un ram vânjos de tei
Şi vă ciopliţi un retevei!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nufăr luntraş

Întorcându-mă napoi
Fără pas şi chipul vioi...
Din Banatul taragot
Codrul plângea-n hohot

Căutându-si astrul:
Ce-o-nflorea cu versul,
O înverzea cu mersul,
O arginta cu glasul...

De-l urma cerbul, lupul!
Deschizând văzdul,
Coborându-i-ngerul
Adunând mercurul...

Ce-n lacrimile surde
Muzei ce nu-l aude...
Râmânea prin urme
Pe unde trecea-n lume.

Prin Banatul meu natal
Otrăvindu-mă letal,
Să hoinăresc în ireal
După al muzei ideal.

Să-i nasc ca un hamal
Din versul meu piedestal!
Ce-l trag în urma mea
Cu razele de stea...

Ce mă taie adânc... curmei!
Cu al meu rece condei
Fără glasul ei verde
Si privirea ce-mi vede...

Când a mea părăsită
Umblă deznăjduită...
Cu ploii nevăzute
Prin păduri sute şi sute!

De file veştejite
Cu tei neînflorite..
Cu dihanii-n urma mea
Ce-mi vor a devora...

Metafora inimii
Şi poemele pălmii,
Desaga de cuvinte
Cum nu au fost înainte.

Născute de quasarină
Muză ce mi-e divină
Şi hoinăreală pelină
Prin a mercurului tină...

Fără hrană şi tihnă
Sub soare şi furtună
Ca al meu înaintaş
Nufăr pe cer luntraş!

Ce m-ai-mi şopteşte
Şi noaptea filelor
Mi-o arde, străluceşte
Prin iadul criticilor

Lumea pare ce nu este!
Aurită din poveste...
Cu mercur cel spoit
Ce-l sorb ronin, lucit.

De nufărul meu stelar
Cu ambră de tei solar..
Eminul ce mi-a lăsat
Un Emin neînchinat!

Nimănui din astă lume
Doar muzei cu glas de bici
Auzit când nu-i pe aici
Prin mercurul de cutume..

Ce curge-n val cu spume
În cerneala trupului
În urletul lupului
Lăsându-mi fărâme...

Adunate de ciocârlii
Şi duse prin galaxii
În cânturile mele
Ce hoinăresc în stele...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt Soare

Nopţi după nopţi-mi porţi
Razele călăuzitoare
Printre coasele-i mercure
In poeziile astrale-ţi

Ce mi-s legile versurilor
Aici unde tu ai crescut
Pe o ramură de tei tăcut
In Sfântul Poet, românilor!

Căci credinta pentru ţară
Ti-a fost eşafod cu pară!
Răstignându-te pentru psalmi
Scrişi Daciei cu patimi...

Si cu aripi din flori de tei
Te-ai ridicat sus, peste ei
Hoti, dusmani, mulţi mişei
Luminând umbra nemerniciei...

Ce se abate iar Emine
Peste codrii, munţii si ţarne!
Si de aceea Luceafăre
Te rog luminează mai tare

Să te transformi tării-n soare
Sfânt, României noastre Mare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să mai vreau

Ce-mi place aici să trăiesc
Femeile ce le iubesc
Se transformă prea nebunesc
In versul meu ce nu-l amăgesc
De alţii se îndragostesc

De ce înainte nu vedeau
Şi ce as vrea să mai şi vreau
Dacă eu văd femeia un meandru
Ritm inimii cu sunetul tandru

Şi când ei sunt umbră şoaptei
Ce eu o nasc din florile de tei
Ce ai putea la viată să mai vrei
Decât să zâmbeşti printre ei

Căci când vezi că te studiază
Şi incep din nou să viseze
Ce-o fi, amăgiri sau noi teze
Privesti cum versul tău vibrează

Minunându-te de ce poti ţine
Ascuns şi îngheţat în tine
Sub ţurţurii lumii venine
Minuni ale iubirii senine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Parfumul florilor de tei
Ce m-a-mbătat în tinereţe
Îl simt şi acum, la anii mei
Cum mă mângâie cu blândeţe.

Cinci flori de tei stau într-o carte,
Le-am pus aşa, ca amintire...
Cinci flori de tei, demult uitate,
Nu mai e nimeni să le admire.

Toate au rămas acum departe,
Visurile, ca şi iubirile pentru femei,
Amintirile stau cuibărite într-o carte,
Alături de florile de tei.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să răsune stropi spre cer

Vino lângă tâmplă-mi
Rădăcinile împlântă-mi...
Să simt seva ambră de tei
Cum întinereste armăsari mei!
Ai inimii ce te asteaptă
Lângă vadurile venelor
Lângă stânca seacă a pieptului...
Să izvorăsti femeie-mi, Dunăre!
Struna sunetului
De la Cazane în vâltori
Pline de şoaptele de flori
De tei şi nuferi in culori
din curcubeu cu ambra miresmelor
de zori,... pe marginea apelor!
In delta îmbrăţisării nostre
Cu galopul cailor de Letea, măiastre,
Să răsune stropii spre cer!
In al inimilor gheizer
Cu nuferi de sudoare
Şi şoapte de tei nemuritoare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESPIR PRIN VERS

mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii şi albe de argint

mi se opreşte pasul uneori
sub ploaia de lumină şi culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins

mă dor şi ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
şi să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi şi mult prea dor de tine.

respir prin vers când cerul e senin
şi tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită

din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi şi clopot de aramă
dar intre ieri şi azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă florilor de tei

Ploaie de mireasmă de miere şi tei,
Azi îmi plec privirea plânsă... Anii mei,
Betea aurie, miraj şi parfum,
Sunt un tei sălbatic şi singur, în drum.

Sprijinit mi-e trupul, ca un prunc nătâng
Şi-n sălbăticia altei lumi ajung...
Mă ascund în rana sufletului meu
Şi cu flori de tei, plâng spre Dumnezeu.

Bate vântul... Pace lumii mele! Iată!
Oglindită-n ceruri, inima aşteaptă
Îngeri să coboare... Scuture-mi coroana!
Flori de tei şi cale... Mă aşteaptă mama.

Dorm... De-acum, lumina, curge-n flori de tei...
Nimeni nu mai plânge astăzi anii mei,
Doar un tei mă cheamă, în singurătate,
Să-mpărţim durerea dincolo de moarte.

Şi în ceruri sfinte rădăcini de tei
Mi-au crescut deodată, sprijin pentru cei
Ce mă poartă-n gânduri ca pe-un talisman.
Ploi de tei şi îngeri... pământesc alean...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!