"Trăiască Naţia"

Sfânta scriptură a poeziei
Chivotul călimarei, ei,...
De-l vreţi iude şi farisei!
Scrieţi-o cu condei de tei.

Pe filă când ne plânge naţia
Juchită aspru de avuţia
Ce ne-o răsare-n palme glia
Cu codrul,.. apa şi câmpia!

Să fiţi slovelor temelia
Ce-nvaţă-n curaj copilăria
Că Ţara Sfântă ca România
Nu vei găsi-n toată poezia!

Cu curaj rostind adevărul
Intr-o zi se va aude şi ecoul!
Cu stejarul şi cu buciumul
Şi dintre noi va răsări eroul.

Cum au fost zimbrul şi securea
Gorunul, Dunărea şi roata
Ce nu şi-au plecat fruntea
De România-mi părea gata..

Căci capul plecat sabia nu-l taie!
Dar lanţurile-n lacrimi zornăie...
Când voi cei ce scrieţi poezie
Vă închinaţi la mârsăvie..

Cu tuşul politic colorat
Pentru un vers părând argintat,
Când ştiti că poetul a jurat
Aici lumii, nu e închinat.

Si crede în vise interzise
Cu sârme ghimpate, cravaşe!
Pe trupul rănit cu crevaşe
Prin Siberii-n cu multe oase.

Ce-şi strigă Muma România
Fară cruci murmurând mânia..
Tovăraşia fiind nemernicia!
Politica lingându-i curvia..

Ce nu lasă să"Trăiască Naţia"
"Sus cu dânsa"jos coruptia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uitaţi

În lumea actuală a poeziei
Au apărut"zei", stăpâni filei!
Nişte mârşavi doar de doi lei
Ce nu lasă lăstari să scrie şi ei.

Hăituindu-i şi ponegrindu-i
Pentru fadă camătă, juisându-i
Cu salive de varani scârne!
Ce se împoţonează cu pene

De la menestreli mult prea sfioşi
In faţa acestor păduchioşi!
Ce sug inspiraţia cu declaraţia,
Că ei! Mârşavii, stăpânesc poezia...

Când ea tărâmul alb al viselor
Nu e al măstilor si amăgirilor
Supusă vânătorilor de femei
Sugacilor! Ce nu stiţi ce e,.....
Mercur de tei.

Ce arde poetul pe file în scrum
Tânjind doar să fugă de pe aici
Dintre acesti condeiari macaci
Supuşi condeiului de banană cutum....

Prin Uniuni şi cadaverice
Dezmăţuri şi multe banchete...
Plătite de curvele politice
Să nu-i atingă in satire deocheate!

Când ţara e în lacrimi grele
Cu lumânări in rugăciunile...
Bătrânilor in conseve de azile
Să vină moartea să le ia zilele!

Cu copii analfabeti supuşi
Apoi in mase pentru distinşi
Politicieni ordinari, slăviţi
De voi scriitori preacurviţi

In Iude mârsavi şi mişei
Punând lanturi pe condei..
Şi lastari poeziei îi tăiati
Să rămâneti singuri laureaţi

Pe poezia care o juisaţi
Pentru un pumn doar de arginţi..
Voi, voi! Ce pe mine nu mă ştiţi!
Dar vă asigur katana o să auziţi...

Când veti de file măturati
Ca niste excremete de porumbei
Pe file rămasi prea toleraţi
De acesti lăstari singuri lăsaţi..

Căci eu vă promit cât voi trăi
Vă voi vâna primate şi voi hăituii
In jungla care e in poezie..
Să nu uitaţi eu sunt harpie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Daia până la Baia

Din Banat până în Moldova
De la Baia până la Daia
Prin lume am vreo pereche?
Fiind cercel de vers in ureche!

Pe o tâmplă-ţi selenară
In ritm quasar seară de seară
Lebedă mereu-mi ascunsă
Pe faţa Lunii nepătrunsă

De vreo privire lumească
Unde stau-ngeri s-odinească
Inorogi cei înstelaţi
De tine, mie înseuaţi.

Şi de la Daia până-n Baia
Din Banat pâna la Tighina
Hai s-alungăm din ochi ploaia
Reunind Romania divină

Să ne pomenească nepoţii
Să ne stie de frică hoţii
De la Daia până la Baia
S-alungam din ochi ploaia

Cu horă sfântă mână-n mână
Fetele cu albă cunună
Feciorii cu bici de stână
Să renastem Naţia Română

De la Daia până la Baia
Să ne simtă-n ochii văpaia
Hotii, dusmani încărcaţi
In tren spre Siberii-mbarcaţî

Să ne luăm iar Regină
Una Sfântă nouă Muşatină
Să se audă de noi în lume
Cu armăsari plini-n spume

De la Daia până la Baia
De la Oraviţa-n Cernăuţi
Să fim iar recunoscuţi
Unind Mare iar România

De să ne cânte ciocârlia
Si in port la Cetatea Albă
Purtând mândri iie albă
SUS CU NAŢIA, JOS CORUPTIA

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost eroi şi vom fi încă

Dacă peste ţara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.

Am fost eroi şi vom fi încă.
Iar viţa noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.

Ne mândrim cu naţia română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra ţara străbună
Şi toate câte-am moştenit.

Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu duşmănie.

Chiar dacă murim în luptă
Pentru ţara noastră sfântă,
Suntem clădiţi din tare stâncă,
Am fost eroi şi suntem încă.

Am fost eroi, şi suntem încă
Ostaşi în armata română.
Noi de la viaţă-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.

Să apărăm limba şi neamul,
Să ţinem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea şi ramul,
Stăpân să fie doar poporul.

Ţarina-n care străbunii
Au semănat oase şi grâu,
E ţara-n care românii
Se-adapă din acelaşi râu.

Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.

Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credinţă o urmăm.

Am fost eroi şi vom fi încă.
Ne vom lupta să dăinuim.
Noi suntem rupţi din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.

poezie de Dumitru Delcă (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminul eminului sfânt

Emin al eminului sfânt
Cu ce-ai greşit pe pământ?
Să te chinuiască-n mercur
Pentru adevărul pur...

Ce-l vedeai printre obscur
Printre curve şi mişei
Râspândind vers de tei
Cu buciumul de condei..

Îţi vor plăti cu toţii
Când vei vedea cum hoţii
Se vor ruga, idioţii
Să nu-i arzi cu raze

Când le va sosi timpul
Să-ntâlnească Luceafărul..
Printre îngeri măreţ poet
Judecându-i cu drept...

Îi vei fierbe în mercur
Ascultându-ţi versul pur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog, secera jos

Celor ce lingeţi tuşul de pe
Filele mele
Apoi lingând file cu limba
Pentru a căpăta laurii
De reflexie a ceea ce vă doriţi
Atât vă spun
Sunt condei ronin
Nu sunt legat de nici o umbră
Care murdăreste fila literaturii române...
Feriţivă....
Si incercaţi să vă folositi
Inspiraţia proprie
Nu ceea salivată de pe alte file
Pline de sudoarea sangvină
A poetului ce se usucă
Cu fiecare vers pe care il scrie
In scrum din condeiul trupului
Arzând doar pentru a simţi
Că poate zbura de aici
In fum nor ce-o fi
Numai să zboare
Din noroiul tuşului
Ce-l radeţi lingând alte creaţii...
Vă avertizez fără să glumesc!
Satira mea e cea mai dură
Din câte se pot găsi
O scot cu vârf de diamant
Al răbdării frământării mele
A cărbunelui cu care scriu
Din scrumul muiat cu cerneală
Ars mine din condeiul meu
Din lava creatiei
Unde turbam când vedeam
Ce faceţi din literatura noastră
Cu

P ile
C unostinte
R elatii

Asa că vă rog frumos
Laba jos de seceră
Care taie iarba slovelor
Ce răsare din file
Ce o tăiaţi voi
Pentru a vă impleti
Cununi de lauri....
Căci voi intra in voi
Si nu cred că vreţi să-mi cunoaşteţi
Fata demonică a roninului menestrel
Ce taie până in lava poeziei
Pentru a scoate diamante
De cuvinte...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o umbră nu o să lăsaţi

Mulţi-mi umblă în florile poeziei
Şi intr-o zi am să intru printre ei
Ca un leu prea turbat printre farisei
Si am să muşc cu metafore în ei

De-o să se roage de oricare zei
Să toarne în pahar, mercur de tei
Urlând de sub maştile de actorie
Că a lor e pură şi suavă poezie

Ruptă mârşav din a mea trandafirie
Sfântă simţire ce o am pentru poezie..
Şi atunci voi zei şi muze pe buze
Să le turnaţi blestemele meduze

In ploi de mercur să mi le închideţi
Gurile lor de "sfinţi" prea nesimţiti
In Uniuni ascunşi şi adunaţi
Cu verdicte să fie de ei condamnaţi

Poeţii ce nu scriu pentru arginţi
In artei răstigniti şi damnaţi
Menestreli amăgiti şi sărăciti
De voi ce cerneluri-mi lingeţi

Cu lacrimi de crocodil să lăudaţi
Laurii ce voi in veci nu-i meritaţi
Când pe sub Luceafăr voi îmi staţi
Şi filei nici măcar nu umbră-i lăsaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt împăiat

Pe vârf înalt cu luna-i aură cunjură
Stă ciuta cu bătaia inimii ce-i gândură
După coarnele-n care boncălăia luna
De se cutremura pădurea şi jivina.

Cu ecou unde mi-o aleargă dorul..
Bată-l moartea şi pe el şi pe hăitaşi
C-au lăsat-o cu doi mândri fecioraşi
Să-i poarte pe unde neumblat e codrul..

Căci fiara acum îi este neomul
Ce-şi urlă mândria cu plumbul şi cornul..
Acela de egoism şi ură prea înalt
Ce acum şade pe un perete-mpăiat

Ce o face să coboare cu capul plecat
Să ducă dintre stele curaj neînfricat..
Puilor ce o strigă să le fie alăptat
Până într-o zi când în strigăt împăiat

In ecouri de păduri şi căprioare
Ne vom da seama că suntem reci fiare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea la rădăcini

De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.

Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din ţară?
Aici prieteni ai avut.
Şi pâinea nu-i amară.

Aici sunt părinţii tăi,
fraţii şi surorile.
Tot aici sunt munţi şi văi
să le calci cărările.

Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăştiate.

De oriunde-ai fi plecat,
Întoarce-te la rădăcini!
Ca un magnet adevărat
te cheamă glia din străini.

De strajă îţi stau Carpaţii
şi Dunărea bătrână.
Aici trăim ca fraţii,
noi, naţia română.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii de Gigină

Macii, roşii răsăriţi
Eroii noştri prea uitaţi
De roua crucii nescăldaţi
De predici nenumiţi

De marmure nestrigaţi
Fără odihnă în bântuiri
Cu neştiute zăgazuri
Duşmanilor ahtiaţi

De trupul mamei România
Ce le-a fost sfântă scriptură
Jurând cu pieptul armătură
Ce-şi apără cu viaţa glia

Fără a-şi voi şi lauri
Pe care-mi voi balauri
De la tribune prea'nalte
O-ntinaţi cu prea culte

Oratorii de căpuşe
Sugând parsiv tricorului
Infingând fade tepuşe
In purgatoriu eroului

Căzut într-o canalizare
Pentru a voastră mărire
Suptă-n rece nesimţire
Din macul de asfalt, Gigină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii de Gigină

Macii roşii răsăriţi
Eroii noştri prea uitaţi
De roua crucii nescăldaţi
De predici nenumiţi

De marmure nestrigaţi
Fără odihnă în bântuiri
Cu neştiute zăgazuri
Duşmanilor ahtiaţi

De trupul mamei România
Ce le-a fost sfântă scriptură
Jurând cu pieptul armătură
Ce-şi apără cu viaţa glia

Fără a-şi voi şi lauri
Pe care-mi voi balauri
De la tribune prea'nalte
O-ntinaţi cu prea culte

Oratorii de căpuşe
Sugând parsiv tricorului
Infingând fade tepuşe
In purgatoriu eroului

Căzut într-o canalizare
Pentru a voastră mărire
Suptă-n rece nesimţire
Din macul de asfalt, Gigină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus fruntea

Sus fruntea înalt in munte Române
Rupe lantul ce crud mi te răpune
Legat de gât de acest roşu tăciune
Saprofit pe codru si legi străbune

Ce din in grai în grai curaj ne spune
Precum Mihai Iancu şi tu Ştefane
Ce nu v-aţi închinat sfinte icoane
De onoare la zalele duşmane

Căci nu am mai fi aici existat
Cum e aromânul ce-ncet dispare
Cum e bucovineanul încleştat
De bolşevici si cucu-i moare

Cum e basarabeanul în Siberii
Lăsat să se roage disperării
Sus căci naţia in mâna lor ne moare
Fără educaţie şi sănătate

Fără legi cu onoare dreptăţii
Fără armată să apere graniţe
Pândite crud de ura jivinităţii
Să ne fure pământul în baniţe

Cu ai noştri mârşavi, hoţi stăpâni!
Comunisti mascaţi in dihori haini
Să sugă sângele sfânt al ăstei naţii
Să umple cu corupţie cu avuţii

Ce vor fi plătite in lagăr Române
Şi ei vor fugi fără cinste şi rusine
Lăsându-ne hrană pentru hiene
Ce ne vor fără grai, tradiţii străbune

Grădina Maicii Domnului să dispară
Din cea mai frumoasă in lume, ţară

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul plecat sabia nu-l taie

Proverbul e controversat,
Iar după mine-i un truism:
Un cap, atunci când e plecat,
E, logic, lângă organism.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către guvernanţi

Din ţară, de ce ne alungaţi?
Ţara nu e numai a voastră.
Vrem să trăim alături de fraţi.
Aici este şi casa noastră.

De ce să muncim pentru alţii?
De ce să pribegim aiurea?
Vrem să lăsaţi mamele, taţii,
Aici să taie cu securea.

De ce vreţi voi ca să dispară
Frumoasa patrie română?
Avem o viaţă legendară,
Avem Carpaţi, mândră cunună.

De ce vreţi voi ca să ramână
Moşia noastră strămoşească
Fără de naţia română?
Vreţi, străinii s-o cotropească?

Aţi vândut totul din ţară.
Acum ne înstrăinaţi pe noi.
Nu e de-ajuns că ne omoară
Sărăcia? Multele nevoi?

De multă vreme-n ţara asta
Dreptate nu mai există.
Domneşte răul şi năpasta.
Mai rău ca-n era comunistă.

poezie de Dumitru Delcă (18 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara numită România

Unde Dunărea aleargă
să-întâlnească marea,
Către lunea-întreagă
se deschide zarea.

În lumina zării
îşi aşterne glia,
Ţara mea de glorii
numită România.

De soare luminată,
cu aur poleită,
Pe români îi poartă
în lumea nesfârşită.

Din vremuri îndepărtate
purtăm cu noi mândria,
De a trăi frate cu frate,
aici, în România.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dă-i tu azi

colţ de rai atâţi am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toţi să bem din apa vie

floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie

România cu Ardealul
strop de rouă din Carpaţi
în români să-nscrie dorul
de-a fi toţi — oameni curaţi

Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem ţintă — căpătâi
şi pe Mielul Glorios
îl vrem —dragoste dintâi

de la Tisa pân" la Mare
de la Prut la Timişoara
tot românu-n sărbătoare
să-şi aclame astăzi ţara

vrem viaţa cum ne-a dat
la toţi Bunul Dumnezeu
traiul să-l avem curat
să-l slăvim pe El mereu

România o vrem curată
ca o floare sus pe munte
Românii fără de pată
toţi de Dumnezeu s-asculte

nu viaţa cea murdară
ci cum vrea astăzi Hristos
şi cum sfinţii o urmară
sus privind şi nu pe jos

România dă-i tu azi
Lui Hristos a ta fiinţă
pentru El mereu să arzi
în El tu să ai credinţă

căci Hristos e Creatorul
omului de pe pământ
El cu Tatăl creă omul
El — al Tatălui Cuvânt

şi-a murit Isus pe cruce
pentru veci noi să fim vii
El lumina ce străluce
s-o sorbim în veşnicii

prin credinţă dar se poate
azi prin El să fim salvaţi
sloboziţi de vechea moarte
căci suntem răscumpăraţi

România dar trăieşte
viaţa aşa cum vrea Hristos
căci El omu-l răsplăteşte
de-a ascultat pe pământ jos

de Cuvântul Lui cel Sfânt
Evanghelia iubirii
va lăsa a lui mormânt
pentru ţara răsplătirii

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în România

M-am născut în România,
Ţara unei guri de rai,
Unde Mioriţa-şi plânge
Oful pe-un picior de plai.

M-am născut în România,
Ţara Munţilor Carpaţi,
Cu-ale lor creste semeţe
Şi păduri cu brazi înalţi.

M-am născut în România,
Cu podişuri şi câmpii,
Râuri, Dunăre şi Mare,
Aur şi-alte bogăţii.

M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.

M-am născut în România,
Ţara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.

M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârşitul,
Tot acolo, vreau să mor!

M-am născut în România,
Ţara strămoşilor mei,
Şi vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...

poezie de Nicu Andriţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne-mbracă România

Apără Isuse Clujul
Ardealul şi România
Şi ne taie împrejurul
Să-ţi luăm Isuse jugul
Tu să ne fii bucuria
Viaţa sfântă veşnicia

Ia pe palme România
Când amar virusu taie
Dă-ne Tu neprihănirea
Şi ne dăruie iubirea
Peste noi ca o văpaie
Să fim cu Tine-n odaie

Ne dezleagă de păcat
De minciuni — fărădelege
Dă-ne Doamne un duh curat
Viaţa cum ne-ai învăţat
S-o trăim ca să ne lege
Iubirea — se înţelege

Doamne-mbracă România
De azi doar în ascultare
Noi să îţi fim bucuria
Căci te vrem Isus Mesia
Să ne fii pururi salvare
Milă sfântă şi-ndurare

Vindecă apoi poporul
Cei ce suferă amar
Tu să ne fii ajutorul
Pentru veci şi viitorul
Miel iubit de pe Calvar
Ia-ne dar în al Tău car

România Doamne o ia
Pe palma de Dumnezeu
Ca să facă voia Ta
Să primescă vindecarea
Să îţi cânte apoi mereu
C-ai scăpat-o de la greu
25 martie 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet la început de an

La începutul de an eu vă doresc,
Toţi de sănătate s-aveţi parte!
Fiţi uniţi, că nimic nu vă desparte!
Fiţi zâmbitori ca pomii ce-nfloresc!

La începutul de an mai îndrăznesc,
Să vă sfătuiesc pe voi să fiţi mai buni,
S-aşterneţi muncii lauri în cununi,
Pentru anul prosper ce-ntrezăresc.

Dacă toate acestea se-mplinesc,
Copiii voştrii risipiţi prin lume,
Îşi vor clădi aici un nou renume

Şi vor fi cei mai mândrii când vor spune:
Am revenit în Ţara România,
Să muncim aici, că ne doreşte glia!

sonet de Ioan Friciu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Eminescu: Trăiască naţia!
Un amic: Trăiască naţia!
Mihai Eminescu: Sus cu dânsa!

replici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora zalelor

Ucis e puful de păpădie al dreptăţii-n România?
A învins ca de atâtea ori,.. iar nemernicia.
Vai! Chinuită o să-ţi fie pădurea, izvorul, glia
Căci acum ne pare tare dulceagă sclavia.

Dar va veni şi vremea când lanţul ne va colinda
Cimitirul, şcoala, spitalul, priveghiul, tinda.
Căci clipa dreptăţii aţi vândut-o ca secunda
Timpului ce va curge în clepsidră ca rotunda

zală ce cuprinde sfânta Patrie-n crezute voci,....
de hoţii ce scriu cărţi in puscării ventriloci.
Cu munţi de bani sfinţiti prea epopeici
De sutane închinate ca nişte mormoloci

In mâl de argint ahtiaţi după mir de floci.,..
când ţie de durere Române-ti rămâne,.. hora zalelor să o joci

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!