Întuneric și lumină
Nu poți să te ascunzi în întuneric,
nu poți să te ascunzi nici la vedere,
când tot ce porți în suflet e feeric
și iese la lumină fără vrere.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vinovăție
Poți să te ascunzi sau iată
Să fugi de orice ființă,
Însă nu poți, niciodată,
Să fugi și de conștiință.
epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unghi de cocori
Tu nici nu știi ce să mai faci
Să îmi ascunzi că mă iubești
Dar nu te teme, poți să taci
Sau poți întruna să vorbești
Să dai din mâini sau din picioare
Să te ascunzi, ba chiar să mori
Să pari gingașă ca o floare
Fixă ca unghiul de cocori
Să pari nebună sau să fii
Să știi ce vrei sau să nu știi
Eu nu te cred și nu te mint
Eu simt ce scriu și scriu ce simt.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt
ceafa pârjolită de soare se frânge sub sloiul de gheață al spaimei
dacă eu mă tem și ei se tem de mine.
nu pentru că aș fi eu mai bun
nu pentru că aș fi eu mai puternic
ci doar pentru faptul că iubesc
și știu că iubirea doare
lumea fuge de iubire și se mulțumește cu surogate
da, nu e ușor să iubești sau să fii iubit
mai ales atunci când te arunci cu toată ființa
împrăștiindu-te-n bucăți
ce cad și se usucă.
nedorite.
dacă toată lumea ar putea fi doar iubire și iertare
atunci răul s-ar strânge în hăuri
în hrube, în deșert
fugind fără să înțeleagă ce-l mână
iubirea e o rană ce nu se vindecă, o porți ca pe-o plagă
la vedere căci nu poți s-o ascunzi
ea se revarsă ca lumina, îmbrăcându-te
dar cine mai are nevoie de un suflet împlinit
când totul în jur se năruie?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul gândurilor cristaline
Când gânduri se revarsă în tăcere
și nu vor neștiute să rămână,
nu le certa, ajută-le și cere
să fie ca o apă din fântână.
Mai limpezi vrei să fie ca izvorul?
Doar tu poți face asta, printr-o pace
pe care-o poți avea, cu ajutorul
cuiva ce n-ar putea a se preface.
Consultă-ți sufletul - și fă-o bine -
iar, dacă simți căldura lui, lumină,
iubirea ce, în piept, n-o poți reține,
atunci, ca pe o apă cristalină,
trimite-ți gândurile, fără teamă,
spre ceea ce, cu dragoste, le cheamă.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spatele măștilor te ascunzi ca să poți face ceea ce nu poți face în cotidian.
citat din Mihai Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie
plouă, afară-i
întuneric și ploaie
nu poți schimba tu nimic și nici eu
poți doar așterne o umbră pe foaie
adiacentă trecutului tău
plouă în suflet
o ploaie haină
când ca torentul și când ciobănească
nu poți schimba tu nimic și cortina
cade pe scenă ca amnarul pe iască
plouă și plouă
plouă în inimă
și nicăieri nici o rază de soare
nici de speranță și nici măcar minimă
de somnolență cu gust și culoare...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alternanța alternează, veșnicia guvernează
Nu e soare, este nor,
Nu stă-n loc, e mergător.
Nu-i lumină, e-întuneric,
Ce-i urât, nu e feeric.
Nu-i sănătate, e boală,
Mortul din morți, nu se scoală.
N-ai aripi, nu poți să zbori,
Nu ești călător prin nori.
Nu ești în cer, ești pe pământ,
Primești soare, primești vânt.
Nu este zi, este noapte,
Nu e viață, este moarte.
Nu este alb, este negru,
Învață să fii integru.
Albu-i cel ce dă lumină,
La florile din grădină.
Nu e zi fără lumină,
Nici noapte cu lună plină.
Nu-i noapte fără-întuneric,
Nici frumos fără feeric.
Nu este cer fără stele,
Nici zbor fără rândunele.
Nu există nemurire,
Nici viață în dăinuire.
Dacă le punem în balanță,
Există deci, alternanță.
Alternanța alternează,
Veșnicia guvernează.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu vom mai fi nici verzi ori albaștri, nu vom fi nici roșii și nici albi, ci vom fi români în gândurile și scrisul nostru, deoarece poți să crezi în ceva fără să porți cămașă colorată, după cum poți să porți cămașă colorată fără să crezi în nimic. Românismul nu constă într-o etichetă și o culoare și apoi de ce mentalitatea de a lega de soarta unor oameni trecători biruința românismului etern!
Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și atunci când vrei să pari în rând cu lumea, dacă asta ți-e natura, nu poți ascunde aerul sub care îți maschezi temerile. Iar dacă obosești, poți fugi să te ascunzi. În singurătate, lucrând asupra unor noi speranțe, adesea, te simți mai sigur.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adânci ca bătrânețea...
Nicio ploaie nu poate
să-ți spele urmele de pe suflet
adânci ca bătrânețea
și nici nu poți să ți-le ascunzi
de cei care încă mai sunt
și nici de cei care au fost
ploile spală doar
trupul și sângele din rană
nu și cicatricea ce ascunde un oftat și pe Dumnezeu
ce se plimbă prin tine
cu ochii închiși
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Un sfat
Nu crede că-n secret
Poți să ascunzi o crimă mare.
Vezi, ușa scârțâie mai tare,
Când o închizi încet!
epigramă de Sextil Pușcariu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A avea curaj înseamnă nu numai să poți spune adevărul, ci să ai puterea să nu îl ascunzi.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De privirile femeilor nu poți să ascunzi nimic, pentru că ele privesc cu sufletul.
citat din Ion Lila
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscoliri
De-mi vei privi în suflet vei vedea
plutind, cu scânteieri intermitente,
intenții ca privirile-mi absente,
dorindu-și împlinirea-n a putea.
Intrând mai în adânc, să nu te miri
când, dintr-un colț ascuns, te vor privi
chiar ochii tăi. Abia atunci vei ști
de ce-mi provoci în suflet răscoliri.
Dar poți tu oare? Poți intra din nou
în suflet cu privirea să-mi pătrunzi,
la orice întrebare să-ți răspunzi?
Sau îl privești ca pe un vechi tablou
pe care l-ai primit, demult, cadou
și-ncepi cu ilustrate să-l confunzi?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testul iubirii
Nu îmi testa iubirea pentru tine
și nu te îndoi de ea nicicând!
E-a ta, o poți simți, îți aparține
și-o poți vedea, chiar ochii închizând.
E peste tot: în tine, te-nconjoară,
e-n aerul ce îl respiri, în vise,
în ziua cea mai dulce sau amară,
în tot ce ești, în gând și-n cele scrise.
N-o poți vedea și nici n-o poți atinge,
e și puternică, dar și fragilă,
încât o neîncredere o stinge
și o distruge fără nicio milă.
Să n-o testezi! E-un fluture pe-o floare
cu aripi tremurânde,-atât de fine,
de-o frumusețe ce,-n privire, doare,
așa că nu-l atinge, e mai bine!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu poți iubi
Tu poți iubi c-o mână și-o privire,
ba chiar cu gândurile, uneori,
și-i numai o duioasă amintire
când inima-ți râdea adeseori.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături vii
De pleci sau vii, acum nu mai contează!
Când intri-n inimă, nu poți ieși
Chiar dacă se întâmplă într-o zi
Să simți că s-a sfârșit și ea cedează.
Mai e ceva, sau trebuie să fie,
Ce te oprește-n loc, deși ai vrea
Să-ți fie mai ușor, să poți pleca,
Să nu îți vezi iubirea-n agonie.
De pleci sau vii, ceva... un suflet, poate,
Te ține-nbrățișat în el, cumva,
Și îți ocupă gândurile, toate.
Mai bine-ar fi să vii, căci a pleca
Nu rupe legăturile ciudate
De care, chiar de-ai vrea, nu poți scăpa.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raza de iubire
A fost o zi pe care n-am s-o uit
cum n-aș putea uita mireasma zilei
în care ploaia, sub imperiul milei,
s-a scurs din norul negru, adormit,
și a scăldat, cu stropi de apă vie,
natura, îmbiind-o să învie.
Eram la umbră de stejar bătrân
și dormitam alături de izvorul
ce, în pădure, completa decorul
în care, liber, gândul să-mi îngân,
iar adierea unui vânt molatic
șoptea spre o sclipire de jăratic:
Nu poți să te ascunzi, prințesa mea,
de tatăl tău, tu, rază de lumină,
iar de arșița zilei nu ai vină,
căci, singură, nicicând nu ai putea
să-ncingi atât de tare o țărână
ca nici măcar o floare să rămână.
N-ai cum! Destinul tău nu-i separat
de-al razelor ce pleacă dinspre Soare
dând, pe Pământ, și viață și culoare,
dar tu, prin frica ta, ai demonstrat
și, tuturor, ai dat acum de știre
că nu ești doar o rază, ești iubire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ascunzi tu mică floare?!
Ce ascunzi tu mică floare,
În potirul de petale,
În prisosul de culoare
De miresme ireale?!
Printre faldurile tale
Prinse toate în corolă,
Risipind parfum în pale,
Aș jura că ești frivolă.
Cumul ești de elixire
De mirosuri și magie,
Răspândite cu grăbire
Reunite-n simfonie.
Simfonie de parfumuri
Orchestrate în culoare,
Ca vălătucite fumuri...
Ce ascunzi tu mică floare?!
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arc pe cer
Se-ncordase cerul
Într-un arc feeric
Ce țintea, în taină,
Stele-n întuneric.
Căci văzuse una
Doamne, ce-i plăcea!
Și-ar fi vrut săgeata
-n inimă de stea.
Dar, un nor șăgalnic,
Taman la chindie,
L-a ascuns de raze.
Of! N-a fost să fie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!