Gânduri

ne-au îndesat pe gât
cât au putut
că pot
sunt doar slujbaşi mărunţi
ai cui
ai nu ştiu cui
am înghiţit
şi înghiţim zoaie şi gunoaie
fără să scrâşnim
am învăţat să fim
doar servitori umili
cerşim, cerşim, atâta ştim
n-avem coloană, n-avem nimic
nimic nu am cerut
nimicul l-am primit
cu vârf şi îndesat
v-aţi săturat, nu...
că merităm
să fim umili, fricoşi şi laşi
o turmă bleagă, inutilă
mi-e scârbă, mi-e greaţă
de ei, de noi..
sunteţi mândri de voi
ajunşi şi voi
doar nulităţi de soi
ca ei, slujbaşii diavolului
# o veche vorbă din popor
spunea
proşti dar mulţi
eu azi doar completez
desigur doar în gând
proşti şi mulţi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

păşesc pe drum
prin gunoaie şi scrum
creat de voi, oameni de soi
cum Doamne ai ales doar neghina şi buruieni otrăvite
eu, nu, nu sunt eu
sunt biată umbră a unui vis frumos
cioplit de tineri, tot nebuni
al unui gând, curat şi sfânt
despre umilinţă şi iubire pe ăst pământ
mă impiedic de mine
plecat să-mi caut al meu trup
mi-e teamă de ziua ce vine
sărmane suflet chinuit
mânjit de voi, cu zoaie şi noroi
eu nu's ca voi
ce pot să fac, să dorm sau să visez
aici e drum spre nicăieri...
acolo sus
ha-ha-ha
voi nu ajungeţi niciodată sus
deşi v-aţi căţărat spre cer
iadul vă aşteaptă acolo, jos
voi farisei, ai zilei de azi
mâine va fi, o nouă zi, dar nu pentru voi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capăt

punct şi de la capăt...
capătul cui
ce zici, ce spui
da, taci...
ai spus tu vreodată ceva
doar ai tăcut
da, eşti cuminte şi cult
a gândeşti...
ce gândeşti
ai gândit tu ceva
normal, la nimic
circumvoluţiunile au obosit
ai pus câţiva neuroni la murat
gândesc alţii pentru tine, nu...
când ai făcut ceva
o iartă-mă te rog
tu doar aplauzi
azi ai închis
ultima librărie din sat
ştiu, ştiu..
neuronii tăi s-au stricat
de citit
da, alfabetul este greu
mai bine treci la copiat
offf, ştiu că este greu
mai bine furi
că ştii, că poţi
într-o ţară plină de netoţi
ai cui...
şi e păcat
să pierdem pleava unui sat
ce ceri
ai cerut tu ceva..
te-ai mulţumit cu zoaie
sa trăieşti în noroaie
e prea târziu acum
pentru tine o spun
e capăt de drum
al cui...
al tău, al lui, al nu ştiu cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroii din ghene

aşteptăm aşteptarea
cuminţi şi ordonaţi
cretinizaţi de un sistem
corupt, murdar, incompetent
Ei pleacă în vacanţe
două luni sau o viaţă
noi, muncim, muncim
până murim
ăsta ne este chinul şi destinul
mâine va fi o nouă zi, nu...
noi tot
proşti, fricoşi şi laşi
Doamne, mai bine să ne laşi
nu ai ce mai face azi cu noi
buni doar de aruncat la gunoi
Ei, noi,
eroi de gunoi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima gândului

în mine ţipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată şi dirijată
de ani şi ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
şi sună şi sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputinţă şi umilinţă
o lume tristă
vise furate, speranţe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simţi
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-au legat gura cu lacăte
ţipăm doar în somn
oameni umili şi umiliţi în fiecare zi
mi-e sufletul o rană deschisă
pătat cu lacrimi amare
privesc mulţimea speriată
strigoii se scurg azi pe drum
curg şi curg
ce vaiet nebun
mi-e teamă şi strig
de ce Doamne ai plecat dintre noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada politicienilor mioritici

"Puşca şi cureaua lată",
Ce săraci eraţi odată!
Astăzi, toată lumea ştie,
Cum v-aţi scos din sărăcie.
Singura preocupare
Este pentru-nscăunare.
Toată ziua –hai la vot!
Şi apoi vă doare-n cot.
Cu un mic şi cu o bere
V-aţi făcut stăpâni pe miere,
Cu discursul mincinos
Aţi pus mâna pe un os.
Şi aşă, din an în an,
Osu-a devenit ciolan.
Pentru el, ca nişte fiare,
Aţi ajuns la-ncăierare.
V-aţi organizat în găşti,
Iar pe noi ne luţi de proşti,
Numai buni de jumulit,
Despuiat şi umilit.
Zeci de taxe-aţi inventat
Şi nu v-aţi mai săturat.
Vă-ngropaţi în saci de bani,
Parc-aţi trăi mii de ani.
Pe buget v-aţi năpustit
Până l-aţi secătuit
Şi-n prăpastie ne-aţi dus,
Ţara-n coada lumii-aţi pus.
Mi-e ruşine că trăiesc
Pe pământul românesc.
Vă blesteme Dumnezeu
Pentru tot ce-aţi făcut rău!
Ne-aţi lăsat copiii goi,
Trăiţi bine numai voi.
N-avem slujbe, n-avem case,
Doar la voi sunt cefe grase.
Sufletul ne-aţi mai lăsat,
Astăzi ne impozitat,
Dar nu este prea târziu,
Diabolici, cum vă ştiu
Şi pe suflet să luati bir,
Zău, că nici nu mă mai mir.
Rătăci-v-aţi pe pustiu,
De voi nu mai vreau să ştiu!
Ce-aluat o fi în voi?
Ce plămadă şi ce soi?
Nici satane, dac-aţi fi,
Parcă nu ne-aţi chinui
Cu atâta-nverşunare,
De ne-aţi dus la disperare.
Genocid e-n toată ţara!
Nu ştiu cum vom trece vara?
Zău, sunteţi descreieraţi!
Dac-o să ne lichidaţi,
De la cine mai furaţi?

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scârbă... de democraţie

Mi-e scârbă de democraţie
- Staţi, nu vă repeziţi, e doar la voi o tragedie -
Nu-n general
... De cea de-aici, din deal.

Iubesc democraţia
- Staţi nu vă-n veseliţi, cea ce-mi păstrează seminţia -
... Pe cea reală,
Ce n-o mai am, în ţara mea, natală.

Mi-e scârbă de democraţie
- Staţi nu vă repeziţi, e una din prostie -
Manipulată
Înspre sărăcia mea, subtil planificată.

Iubesc democraţia
- Staţi nu vă-nveseliţi, cea ce-mi respectă din trecut, copilăria -
Căci merit dar, s-o am
De drept, nu doar s-ascult şi veşnic s-o reclam.

Mi-e scârbă de democraţie
- Staţi nu vă repeziţi - vorbesc de-o Românie;
Unde doar tu-n respect o-asculţi
De la îmbogăţiţi din furt... tu făcând parte din desculţi.

Mi-e scârbă, dar iubesc democraţia
-Ce lumea a inventat-o, preţuind frăţia-
Nu să ne pierdem darul de-a vorbi, de-a spune;
Cu plasture pe buze, muţi, doar s-auzim, trăind deşertăciune.

Spuneţi-mi, cui să m-adresez, s-o am
-Nu toată, cum la alţii, doar un dram-
Nu doar prin dreptul la cuvânt, de mut, crezând c-ajunge
Strigăt, la cei ce nu ascultă... Şi-au numai gustul meu de sânge!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea spre lumină

Un bărbat, un gând, o şoaptă,
Pare greu... dar nu mai e
E de-ajuns un gest, o faptă,
Să aducă dragoste

Să ne ierţi mereu femeie,
Chiar nu ştim ceea ce eşti,
Te iubim, dar n-avem cheie
Spre iubirile cereşti

Eşti un înger, o durere,
Noi ni te-am făcut aşa,
Eşti tăcerea ce nu cere
Mai nimic... doar dragostea

Eu am înţeles, doar unul?
Sper să fie cât mai mulţi!
Dacă nu, voi fi nebunul
Care vrea să îl asculţi

Am să-ncerc să-ţi spun povestea,
Sper s-audă cineva,
Voi fi mesagerul, vestea,
Ce iubirea-ţi va cânta

Tu femeie, darul sacru,
Să încerci să ne aştepţi,
Chiar de pare totul acru,
Fii tu drumul celor drepţi!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng gânduri

în mine ţipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată şi dirijată
de ani şi ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
şi sună şi sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputinţă şi umilinţă
o lume tristă
vise, speranţe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simţi
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-am legat gura de tăcere
ţipăm doar în somn
oameni umili şi umiliţi în fiecare zi
mi-e sufletul o rană deschisă
pătat cu lacrimi amare
privesc mulţimea speriată
strigoii se scurg azi pe drum
curg şi curg
ce vaiet nebun
mi-e teamă şi plec de aici, plângând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

sunteţi orbi si nebuni
suflete opace si goale
aţi uitat să dăruiţi
aţi uitat să vă dăruiţi
asta era menirea nu şi firea
multe aţi uitat
şobolani de noapte
nu ştiu
a mai rămas ceva de uitat, de furat
croiţi vise goale
de doi bani parale
fugiţi de noi, oameni de soi
sunteţi copii nereuşite
o cădere din rasa umană
noi am uitat râsul
am uitat ploaia
am uitat mângaierea soarelui
viaţa asta, un drum serpuind prin gunoaie
oameni de paie
tremuri
tie frică, nu...
privesc spre cer
întreb
de ce şi pentru ce şi până când vom mai răbda
năuciţi, trăim în marasmul cotidian
de voi construit
cu migala lucrului prost făcut
vă este teamă de moarte
după ce v-aţi vândut sufletul
de ce
nu întreba pentru ce
e grobian
cercetaţi totul
fără a observa murdăria din voi
nu credeţi în nimic
sunteţi o părticică din mare nimic
pleavă în vânt, fără cuvânt
frunze cad şi oameni mor
dar ce vă pasă vouă...
tremură anii în fântâni
plâng castanii de pe drum
aştept să plec
şi totuşi stau
e lungă noaptea iar
în odaia de la stradă
cuvântul a aţipit un pic
pe o şoaptă adormită
privesc tăcerea
curge pe geam
nu am somn
de mii de ani
trăiesc în gând
mi-e lene, să plec, să ţip
azi nu mai spun nimic
e inutil aici, acum
am rezemat sufletul de o piatră
nu am ştiut
era atât de grea
şi frunze cad şi cad
nopţi triste, vieţi rătăcite
suflete abrutizate
dispreţ şi rânjete
suflete batjocorite, indiferenţă şi umilinţă
fiindcă pot, că sunt, ei...
noi, ochi in lacrimi
strigăt şi plânsete
zdrenţe şi lacăte
iluzii şi umbre
toate triste şi sumbre
cerşim un ciob de speranţă
ne descompunem
zi de zi
încet, încet
ca într-o piesă nereuşită
de teatru, de viaţă
cu actori de prost gust
aici, sfârşitul unui om
eu, tu, el... nu
sfârşitul unei tragice lumi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulţi, sufletul nostru moare,
Înlocuieşte viaţa, de artişti.

Eram săraci, săsraci suntem şi-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul şi minciuna
Şi poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzeşte trupul
De viaţa, mult prea grea şi mult prea sumbră.

Dreptate vrem şi-o viaţă mai bună,
Sinceritate, linişte şi pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşim iubire de oriunde...

Nu mi-e ruşine să cerşesc, ba mi se pare chiar firesc, să cer iubire oarbă
Chiar de n-o văd, o simt în piept, când, pe la colţuri mai aştept iubirile să-mi soarbă.
Eu am iubire pentru toţi, pentru neoameni, pentru hoţi, pentru nebuni mai multă,
Că îmi sunt fraţi de suferinţi, călcând în străchini şi cuminţi şi nimeni nu ne-ascultă...
Strigăm în vers, strigăm frumos, chiar de avem glasul pe dos, ni-e inima fierbinte,
Şi nu-nţelegem mai nimic, doar din iubire câte-un pic şi-un dram din cele sfinte...
Nu ne atinge vreun blestem, purtăm la piept câte-un totem, doar nepăsarea doare
Iar neiubirea-i beteşug, o scară-naltă înspre rug, malignă sufocare...
Cerşim pe străzi, cerşim în cer iubiri cu suflu efemer, doar cât să ne ajungă
Pentru o clipă de extaz, când în al nostru Alcatraz ne e noaptea prea lungă...
Nu mi-e ruşine să cerşesc darul cel mai dumnezeiesc din câte sunt pe lume
Uitaţi-vă în ochii mei şi veţi vedea iubire-n ei şi-n versurile-antume...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi câte doi

trec oameni pe stradă
mândri, sfidători
doi câte doi
uneori şi amândoi
păşesc încet
foarte discret
spre vremea de apoi
sunt oameni mari, de soi
buni să îi pui la gunoi
pe amândoi
mereu mă întreb
desigur fără rost
ce rost am eu aici
în bâlciul asta
mare-mare...
ce pot să fac..
privesc la ei, mă închin, mă întreb
Doamne, ce ai cu noi
ne dai, ne dai doar ticăloşi de soi
mereu doi câte doi
îmi aduc aminte
de o vorbă din bătrâni
despre cei doi..
proştii merg mereu
la braţ
doi câte doi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur si simplu, ceea ce ştiu nu pot ca să fiu - şi dacă aţi fi oneşti şi nu hipnotizaţi de gând şi voi aţi spune la fel - iar ceea ce pot doar ca să Fiu, niciodată nu pot ca să ştiu! Atâta timp cât vă uitaţi după formă, după corp, după faţă, sunteţi prea mândri, prea infatuaţi şi cutremurător de superficiali... Iată de ce voi vă uitaţi doar după cei morţi, şi rămâneţi orbi pe mai departe şi nu-i puteţi vedea pe cei vii! Iar inima veşniciei nicicum nu vă poate îmbrăţişa!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

zilnic ne îndeasă pe gât zoaie şi lături
învelite în auriu staniol
le este teamă să îşi păteze manşetele cu mizeria din sufletele lor
durerea şi moartea nu interesează pe nimeni
mai este încă un subiect de cancan
nu construim nimic, ardem crucea din suflet
ucidem copilul din noi şi este atât de trist
supremaţia rasei lor, creată din nimic şi din nimicuri
doar suflete urâte, doar suflete murdare
în loc de nepăsarea lor, într-o zi, vom aşeza un strop de iubire şi umilinţă pentru cei ce au plecat dintre noi
pentru copiii ce vor răsări într-o zi
Doamne, întoarce faţă către noi

rugăciune de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cui

în noua ordine mondială
bogaţii sunt tot mai bogaţi
săracii sunt tot mai săraci
noi tot mai proşti sau idioţi
depinde cum vrei să o spui şi cui
în dulcele nostru grai
asta e o formă de trai
în umilinţă, frică şi minciună
şi tu ne spui că astă viaţă
este cea mai bună
a cui
tu asta ai uitat să spui
mai bine plec haihui
decât să bat în dric un cui
al cui...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem nimic?!

Aviz celor care zic,
Că-n ţară n-avem nimic...

România are gropi,
Bombardieri şi interlopi,
Sărăcie şi prostie,
Drepturi numai pe hârtie,
"Ţigani înecaţi la mal",
Iar vulpiţele-s pe val...

Tineri fără niciun ţel,
Ce-şi fac din vicii castel,
Nulităţi date exemple,
Cărora le clădim temple,
Sate uitate de vreme,
Fără lumină sau lemne...

Nesimţiţi, analfabeţi,
Părinţi care umblă beţi,
Putori, asistaţi "pe pile",
"Amărâţi" ce deţin vile,
Copii ce nu cunosc, Doamne,
Dulceaţa unei bomboane...

Clădiri lăsate să cadă,
Păduri tăiate grămadă,
Deştepţi angajaţi la şanţ,
Ce-abia câştigă un şfanţ,
Munţi de gunoaie şi silă,
Bătrânei ce-şi plâng de milă...

Piţipoance, cocalari,
Escroci ajunşi milionari,
Politruci ce au habar,
Doar de propriul buzunar,
Nepăsare, laşitate,
Neajunsuri, griji şi rate...

Aviz celor care zic,
Că-n ţară n-avem nimic...

pamflet de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biet nebun

aici nu-i casa mea
e doar o hrubă hâdă şi urâtă
în care şacalii au plecat la vânare
e poate a ta, a cui o vrea
de ce mai stau, de nu plec
tu oare crezi că ştiu
sunt doar un biet nebun
ce plânge pe un drum
ce drum, doar zoaie, scrum şi fum...
mult, mult fum, să ascundă ticăloşii ce stau
la colţuri de drum
cărările sunt reci
drumurile, pustii şi seci
pe unde vrei să treci
unde să pleci, deci...
e neagră noaptea
cad stele din cer
a mea, a ta, a cui o vrea...
pritene, nu căuta infernul
e aici, în noi, în jur
nu, nu înjur, pe cine să conjur
oameni smintiţi, nu rupeţi flori
mai bine plantaţi panseluţe, cu bâte
visele fug şi pier, ce să mai sper
acum beau cucută
la masă cu dracul şi tovarăşii lui
ce lume tristă şi mută

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim şi uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieţii poţi să spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase şi fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis şi adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură clipă între două gânduri, între două respiraţii. Nu e nevoie de meditaţie sau de practică. Nimic de învăţat, nimic de făcut. Nimic de atins, de obţinut sau înţeles. Doar tăcere. Nu avem de făcut nimic doar să fim - fără nici un gând, fără nici o dorinţă, fără nici un ataşament, fără nici o aşteptare.

citat din Shanti Devi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori lipseam
când nu veneam
nu mă aştepta nimeni
peronul era gol
doar şinele treceau paralel cu mine
când veneam
aş fi vrut
dar nu doream nimic
nici nu aveam ce
totul lipsea
doar nimicul se plimba pe o şină abandonată
de un tren
ce uitase să vină

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!