La umbra mormântului...

In memoriam Mihai Eminescu

Pe statuia învechită
Teiul crengile îşi apleacă,
Spiritul lui Eminescu
Veşnic viu, vine şi pleacă.

Atât de fragedă-i chemarea,
La steaua care o urmăreşte,
Căci zeci de ani vor trece în timp,
Dar, alt Luceafăr greu va creşte.

Luna îi sărută ochii reci,
Teiul îi mângâie obrazul,
Spiritul lui Eminescu
Cântă versuri printre ramuri.

Flori şi lumânări aprinse
Îi împodobesc plecarea
Visând codrii de argint
Spiritul lui Eminescu
Îşi astâmpără chemarea.

Sus în ceruri printre stele
Luceafărul se învârte roată,
Iubirile îi deşteaptă...
Poate se va întoarce o dată,
În alt lan de poezii
Şi iubire mult visată.

poezie de Valeria Mahok (8 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam - Mihai Eminescu

Bate vântul dorului,
În zestrea amorului,
Spiritul lui Eminescu
Răsfoieşte veşnic versul,
Un Luceafăr călător,
La porţile stelelor,
Geniu viu, nemuritor,
În Biblia poeţilor.

madrigal de Valeria Mahok din Flori de câmp (2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Eminescu e lumina
care vine din trecut,
e sămânţa din cuvânt
azvârlită-n în viitor.

Rescris şi iar rescris,
pe vertical, orizontal,
pe crengi de tei,
pe vârfuri de plopi,
în toamna târzie,
în tânăra dimineaţă,
în freamătul gândului,
în bătaia vântului,
în foşnetul codrului,
în venele noastre e spiritul lui.

Privindu-ne de sus
prin ochi de luceafăr,
Eminescu n-a plecat,
Eminescu e acasă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă poeziei eminesciene

Poezia ta, Eminescu, e-o floare albă, înflorită,
De-obicei ca o toamna-ngălbenită.
De dragoste şi uneori atât de tristă,
Sfântă poezie, Eminescu te-a facut artistă!

Gingaşă, tânără crăiasă,
Cu ochii lacrimânzi de vise,
Oricine-n noapte să te citească,
Când stelele-s aproape stinse!

Căci sigur una dintre-acele stele,
E Eminescu, al tău ilustru creator,
Îndreaptă-ţi, cititorule, ochii spre ele!
Împrăştiind ale lui versuri, în lungul zbor.

Şi poate, citind acele tainice rânduri,
Steaua lui Eminescu etern va străluci
Şi ne va trimite-n dar o lume de gânduri,
de versuri şi sute de poezii!

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
...,, plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul''... şi-Universul
El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi s-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
,,... plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta... râul, ramul''... şi... Universul
El, poetul nepereche le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea.

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin a ramurilor mreajă

Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Şi mângâie în urechi,
De sub teiul nalt şi vechi..

Printre ramuri, printre frunză,
Cearcă luna să pătrunză,
Ce frumoasă şi senină,
Vars-o dungă de lumină.

Numai buciumele sună,
Pe când discul blândei lune
Trece rariştea de fag,
Sună buciumul cu drag.

Şi-i răspunde codrul verde,
Iară sufletu-mi se pierde,
Fermecat şi dureros,
După chipul tău frumos.

Şi cum cântă păsărele
De amoru-ne ‘ntre ele,
Ciripind în verde crâng,
Ne mai râd... şi ne mai plâng.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece timpul peste toate cele,
Eminescu reînvie, nu piere,
Căci e Luceafăr între vechi şi noi stele.

Valeria Mahok (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bate vântul printre ramuri,
Teii tremură la geamuri
Şi vorbesc de Eminescu;
Plopii străjuiesc aleea,
Luceafărul stăpâneşte
dragostea şi epopeea,
iar în lume poezia.

poezie de Valeria Mahok (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt către Eminescu

Din teiul eminescian am frânt un ram...
Ce sfânt balsam! Firească reverie!
Pământul tot... şi eu, eram un psalm
Şi era lumea imn de fericire.

O lebădă pe lacul de argint
Plutea - un vis - deplină încântare!
Şi cerul pentru îngeri s-a deschis...
Concert... şi eminesciana mea chemare.

Ca nişte zâne sălcii îşi plecau
Chipul de îngerească strălucire...
Adolescente,-n visuri le chemau
Să-mpărtăşască tainele divine.

Nuferi, pe cer, în fulg de păpădii,
Îşi risipeau eterna puritate,
Iar Eminescu ne putea privi
Din lumea sa de dincolo de moarte.

Din teiul prea devreme scuturat
Ne mai lăsa un gând firav în plamă,
Luceafăr ce spre cer s-a înălţat
Din laanuri sângerii. Amar... amară!

În limba românească plâng tăcut
Cuvintele... Şi-n stiluri literare
Pe care "teiul" nu le-a cunoscut
Se nasc poeme convenţionale.

Luceafăr viu, priveşte înapoi!
Dă ordinea firească limbii noastre!
Căci fără tine-n suflet suntem goi
Şi ne pândesc dureri, tristeţi, dezastre...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam - Mihai Eminescu

Foaie verde de cicoare,
Eminescu e în floare...
Luceafărul lui nu păleşte,
Fiindcă lumea îl iubeşte.

madrigal de Valeria Mahok (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu miere

Plouă din Teiul lui Eminescu,
Plouă cu miere din faguri de stele,
Cerul lăcrimează de Luceferi,
Marea se întoarce în valurile grele.

Tu, fragilă ca o căprioară
Păşeşti pe-albastra zare a uitării,
Resemnată că zeii vin din Eminescu
În colbul plin de aur din largurile ţării.

Acum, eu, cerşetorul mai caut o fărâmă
Amintirii amuşind a floare
Şi-ţi şoptesc sub Tei de Eminescu
Că-n tine cântă muza lui veşnică de soare.

Stau ca un copac, vântul să îmi zbicească
Lacrima vărsată pe un pumn de stele,
Ne-adună curcubeul între munţi şi mare,
Murim plouaţi de mierea visurilor mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Teiul

Închinare lui Eminescu

La Teiul Sfânt ce-şi cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.

E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.

Şi-n liniştea nemărginită,
Încremenindu-i nemişcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Şi-mi arede-n suflet lin, chemarea.

Ascult sfios ca-n alte dăţi
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăţi
A timpului dimensiune.

La Teiul care floare-şi cerne
Nu-i nici o forţă dor să sfarme,
E vraja liniştii eterne,
Păşiţi încet. Poetul doarme.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Eminescu

Sub teiul frunza-şi tremurând,
Mireasmă dulce-n gând se lasă
Şi pace peste-ntreg pământ...
Eminovici, la el acasă!
Adie-n triluri, pe poteci
De îngerească, sfântă floare...
Tu-ndrăgostitule, de treci,
La tâmpla vieţii cu ninsoare,

Sub teiul frunza-şi tremurând,
Cu Eminescu, vei privi
Păsări de aur din poveşti
Şi paji din mari împărăţii.
Vei fii şi tu, "Luceafăr blând"
Transcendental ducându-şi ţelul,
Un "Cătălin" trudind tăcut,
Iubirii dezlegând misterul.

Mireasmă dulce-n gând se lasă,
Pe creştet ninge teiul iar
Şi Eminescu trece iarăşi
Prin lumea noastră, triumfal.
Când "Somnoroase păsărele"
Îşi prind sub aripă căpşorul,
Sub puberi moi de praf de stele,
Plâng şi suspin... Amar mi-e dorul!

Şi pace peste-ntreg pământ...
O catedrală de lumini
Prin Dumnezeu şi Duhul Sfânt
A prins în mine rădăcini.
În mine candele s-au stins,
Mi-e Eminescu somnul lin,
Lac tremurând de dor şi vis,
Mir sufletului meu... Amin!

Eminovici la el acasă,
"Pe lângă plopii fără soţ",
Duce în suflet har... La masă,
Având o vorbă pentru toţi...
În versu-i - literă şi lege,
-N scrisori, ca sângele curgea,
Căci "vreme vine, vreme trece"
Un vis la tâmplele de nea.

Adie-n triluri, pe poteci
Cuvântul... Şi dac-ai să treci,
Cu Eminescu lângă tine,
Vei trece tu... Eu, ştiu prea bine,
În raze de luceafăr, blânde,
Iubirea lumii se ascunde,
Poteci de dor, poteci de vis,
Dorul de ţară - foc nestins.

De îngerească, sfântă floare,
Un voal de fragedă ninsoare,
Cu "ochi" lucind ca două stele,
Cu plâns de dor, cu rugi-mărgele,
O "Cătălină" trece-n gând
Frumosul june căutând.
Şi lacul tremură şi tace...
Luna, povestea ei o toarce...

Tu,-ndrăgostitule, de treci,
Cu Eminescu la plimbare,
Pe auritele poteci
Sfinţite-n lacrimile sale,
Ia gândul meu! Şi vocea mea!
În rugi celeste dă-le lui!
Lumina-i să o pot avea
Şi braţu-i, veşnic căpătâi.

La tâmpla vieţii cu ninsoare,
Un înger, dintre noi plecat,
Zâmbeşte trist... Literatura,
Doamne, s-a metamorfozat!
Unde sunt iambii şi troheii?!
Metafore pline de har?!
Doar versul alb cătându-şi ritmu-
N abisuri stranii, iar şi iar...

La tâmpla vieţii cu ninsoare,
Tu, cititor, ades să treci,
Sub îngerească, sfântă floare
Adusă-n triluri, pe poteci...
Eminovici la el acasă
Şi pace peste-ntreg pământ,
Mireasmă dulce-n gând se lasă
Sub teiul frunza-şi tremurând.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promenadă pe sub teiul lui Eminescu

Mireasma florilor de tei,
Mă însoţeşte pe alei ;
Şi-aş vrea să retrăiesc firescu ',
Dar, îmi lipseşte Eminescu.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoriam Mihai Eminescu

Trecu Luceafărul prin veacuri
şi va petrece încă multe,
căci geniul lui înălţător
făcu iubirea să încânte
codrii versului de dor,
prin nemurire şi virtute.

Valeria Mahok (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Tu, Eminescu, astru sfânt...
Al neamului nost' românesc
Rămâi un geniu pe pământ,
Idol îmi eşti şi te iubesc.

Luceafăr blând, luceafăr sfânt,
Ce poezia-ţi curgea-n vine,
Coboară iarăşi pe pământ
De pe-ale stelelor coline

Şi ne aduce nouă iară,
Bucuria-n suflet - toată -
Acum sunt vremuri de ocară...
Versuri îţi scriu din inimă.

Luceafăr poeziei eşti!
Eşti viu şi vei rămâne viu
Marele nostru geniu eşti,
Despre tine vreau să scriu.

Un omagiu mare - un respect -
Ţi-aduc acum în scris pe drept,
Ce ai lăsat tu pe pământ
Reprezintă foi de-argint.

Coboară iarăşi tu
Alunecând pe-o rază,
Luceafăr, Eminescu...
Şi ne mai scrie-o frază.

Şi ne mai spune despre tine
Eşti sus acolo? Îţi e bine?
Învaţă-ne pe noi cei răi,
Cum e să compui din Rai?

Eminescu, înger sfânt
Chiar tu! Luceafăr blând,
Rămâi geniu pe hârtie,
Rămâi geniu-n poezie.

La steaua ta-i ajuns,
Luceafăru-ţi ne face semne...
Spune-ne este frumos
Să compui printre stele?

"Şi era una la părinţi"
Scriai odinioară,
Luceafăr, tu, cu vechi dorinţi,
Coboară-te, coboară...

"Coboară-n jos", aşa scriai
Trimite-ne un semn
Pleonasmul distrugeai,
Geniule roman.

România-i mama ta,
Bolta cerească ţi-aparţine...
Noi ne amintim cu drag
Luceafăru-ţi din vine.

poezie de Laurenţiu-Bogdan Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Eminescu

Ţi-e spiritul un înger vis şi val...
Pluteşti tăcut pe lacul de cleştar,
Eşti taina vieţii, blând Luceafăr eşti
Ivit în lumea noastră de poveşti.

Cu flori de tei ne-acoperi tâmpla ninsă,
De dorul tău, de lacrimă cuprinsă,
Cu Eminescu-n gând cutreieram
Şi în lumină, îngeri, alergam.

Lin cânt în suflet... Ploi de flori de tei,
Cad - o ofrandă, iar, din ochii mei.
Zi sfântă-avem de-acum în calendar,
Căci s-a născut poet român cu har.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Eminescu

Despre Eminescu vine vorbă de departe
Cum că n-a trecut hotarul de la Cernăuţi spre moarte
Despre Eminescu cel din lume tras pe roată
Mai găsiţi bucăţi şi astăzi prin ţărâna îngheţată

Despre ce-ar fi vrut acestei vremi să-i fie
Că trecându-vă printr-însa poate-un strop de bucurie
I-aţi aduce dinspre caii ce gonesc intrând în soare
Să-ncercaţi ca Eminescu să vă treceţi fiecare

Despre Eminescu din adâncă simplitate
Nu-i mai căutaţi cusururi e iubire peste toate
Două ţări şi două umbre într-un gest rănit de toamnă
Peste El şi peste Ceilalţi roi de flori să se aştearnă

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, poet divin

Eminescu, poet divin.
Eu azi în faţa lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.

Scriu acum acest vers frumos
Şi sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat şi el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!

Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Şi ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.

Şi când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină şi frumoasă!

poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templu de Semiramidă

Templu de Semiramidă;
Geniu, datină şi scut,
Eminescu - Piramidă,
Alinând ca un sărut...

Eminescu, ne-ntrecutul,
Briliant care ne-adună,
Un luceafăr din trecutul,
De-ntuneric şi furtună...

Eminescu - falnic munte,
Vis doinit de vatră rară,
Dunăre de har şi frunte,
La o cumpănă amară...

Eminescu e puterea,
Verbul greu nuntit de zare,
Eminescu-i mângâierea,
Rugul meu de neam şi soare...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!