Te simt
Te simt aproape, moale și fierbinte
într-un senin al zilei ce răsfață
iubirea florilor ce, doar cuminte,
luminii se oferă-n scurta viață
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cuibul de cuc
În cuibușorul meu modest,
de cuc ce se răsfață,
ferit de munca ce-o detest,
simt ce e viața-n... viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape
Te simt mai aproape c-o viață,
iar inima-mi bate în piept
lovind în pereții de gheață
ce-o-nchid în destinu-i nedrept.
Îți simt nemurirea prin stâncă
și-aștept ca blestemul străvechi
să-și piardă puterea căci, încă,
mai cred în destine perechi.
Eram într-o viață-mpreună,
sortiți nemuririi în doi,
dar neguri au vrut să răpună
iubirea sădită în noi.
În viața eternă pe care
nimic n-a putut să ne-o ia
îmi ești, de milenii, visare,
te simt, ești în inima mea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul florilor de mai
Știam că florile de mai,
Când strălucesc în lumea lor,
Îți umplu sufletul de dor
Și cer iubirea să le-o dai,
Iar ție, floarea mea de mai,
Ți-am dat-o și-n a mea grădină
Mi-ai fost a florilor regină
Și mi-ai adus în suflet rai.
Îmi ești mireasma dintr-un vis
Când, dintr-al florilor alai,
Ai vrut iubirea mea s-o ai.
Și te-am cules, și mi te-am scris
Pe-al sufletului manuscris,
În veșnicia lunii mai.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reunire
Tu îmi săruți o privire,
Eu - o șuviță în vânt,
Tu ai, în ochi, strălucire,
Eu am, în suflet, avânt.
Tu-mi dai sărutul fierbinte,
Eu, într-un vis, te urmez
Și, la picioare, cuminte,
Sclav să îți fiu, mă așez.
Tu mă privești cu iubire,
Eu te alint înmiit,
Noi însemnăm reunire,
Suflete ce s-au găsit.
Zborul ne este-mpreună,
Viața - o parte din drum,
Inima pare să-mi spună:
Raiul îți este acum.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțuri
Eu am curajul să simt
adânc și pe-ndelete,
cum trece timpul.
Eu pot să aud
șoaptele de dragoste
ale picăturilor din curcubeu.
Eu pot găsi urma gândurilor tale,
sau pot ieși în calea lor.
Eu pot vedea
formula luminii ochilor tăi
și pot măsura greutatea
vorbelor tale.
Mă pot pleca
sub povara anilor,
dar simt că trăiesc
și am curajul să simt tot,
să gândesc tot
și să nu fac nimic altceva
până când voi simți
că nu mai simt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte fierbinte
Mă-mbrățișezi, adesea, de departe,
cu o privire caldă, iubitoare,
ce mă alintă cu ceva aparte,
iar sufletu'-mi dansează cu-ncântare.
Mă faci să simt cum noua primăvară
e plină de arome și savoare,
iar pașii furișați pe străzi, spre seară,
sunt doar preludiul nopții următoare.
Hai, vino azi! Te-aștept la o-ntâlnire
în care eu, bărbat, iar tu, femeie,
vom face Universul să se mire
când fiecare stea va fi scânteie
Născută-n înfocatele săruturi,
sau din atingerea de trupuri calde,
formând noi galaxii în așternuturi,
prin care doar iubirea să se scalde.
Va fi o noapte cum n-a fost niciuna,
vei fi iubirea mea, vei fi aparte,
vei fi a mea acum și-ntotdeauna,
tu, ce mă-mbrățișezi... de prea-departe.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă mai ții minte?
Și tu mă-ntrebi: "mă mai ții minte?",
Eu îți răspund:"aproape da,
Ne-am întâlnit pe undeva,
Într-o duminică fierbinte".
Era probabil primăvară,
Sau poate-un început de toamnă,
Orice era, cred că înseamnă
O nebunie necesară.
Distanța stă-ntre noi cuminte,
Dar n-o mai simt ca pe-un obstacol,
Iubirea este un miracol,
Deși mă-ntrebi:"mă mai ții minte?".
poezie de Angelica Ioanovici din Așa cum ești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinație
Simt iar că mai îmi pierd din mine, ca într-o ablație
de proprietate,
mă las indus în pierderea de-a mea intimitate,
până la moarte aproape, de se cere, înamorat pân' la halucinație.
Nici nu mai știu de-mi mai păstrez conștiința, îs ca o epilepsie,
un spasm de gânduri, minte,
parcă curg iar înspre gol de noi pupile, în adânc fierbinte
și moale mă revărs, tot stors, mă încânt de cea mai gravă maladie...
O fi posibil, cum se zice, dragoste să fie?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul florilor de tei
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei
Se joacă niște prichindei
Frumoși, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Pe-o bancă stau doi bătrânei;
Vorbesc, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură, ca-n anii-acei...
E vremea florilor de tei.
rondel de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colți
Ești cu mine-n pădurea cea mare
pe-o potecă aleasă de noi
să ne-ndrepte spre-al nostru zăvoi
unde lumea de-afară dispare.
Doar un râu, ca o graniță vie,
ne asigură liniștea-n doi
și își poartă pe undele moi
o poveste ce, singur, o știe.
A fost martorul luptelor noastre
cu stihii ale lumii de-afar',
cu dușmani ce apar și dispar,
dar și-al nopților noastre albastre.
Încă simt printre dinții puternici
niște resturi de suflete vechi
ce au vrut să își facă perechi
și-au crezut că au dat de nevrednici.
Suntem lupi cu iubirea în fire
și oricând pentru noi vom lupta
cu oricine vreodată ar vrea
să încerce-ntre noi despărțire.
Suntem lupi cu o singură viață,
într-o lume mai dură ca noi,
și trăim împreună-amândoi
în pădurea ce, azi, ne răsfață
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
De ziua mea, și-a ei, și-a lor,
E doar mirosul florilor,
E soarele pe cer senin,
E doar iubirea din destin.
E ziua mea, și-a ei, și-a lor,
E dragostea copiilor
E primăvara dintro viață
E litera ce te învață.
E ziua mea, și-a ei, și-a lor,
Este minunea zilelor
Este iubirea-n cerc rotit,
Este iubirea ce-ai poftit.
O fi o zi ca orișicare?
Care-i răspunsul la-ntrebare?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina de sus
Că e răsărit sau apus,
că mergi în direcția bună,
e greu doar privirea să-ți spună
în lipsa luminii de sus.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii din apus
De vrei să pleci, te du! Nu mă opun.
Luminii, să rămână, cum aș putea să-i spun?
Un suflet să se-ntoarcă? Degeaba l-aș ruga:
Nu știe ce e plânsul, își vede calea sa.
Îl știu, îl simt și-l înțeleg când tace:
Nu-i place, cu iubirea, să se joace
Cum aș putea, când Soarele apune,
Din roua dimineții, să-i pot spune:
"Întoarce-te cât nu ești prea departe!
E doar o noapte care ne desparte"?
Cum aș putea? E, oare, prea târziu
Să-mi luminezi apusul? Eu... nu știu!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Uitare
Am fost invitat într-o seară,
la masa din Marea Uitare,
acolo gustând, fiecare,
doar gânduri ce-s gata să moară.
Eram invitat de onoare,
servit doar cu cele lăsate
la urmă să fie uitate
-desert pregătit cu răbdare-
Zâmbeam cu tristețe pe față,
știind că eram doar o umbră
uimită, la masa cea sumbră
a celor plecați dintr-o viață
spre alta, un drum ce te-nvață
că "Marea Uitare" răsfață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vieți și destine
De-ar fi să vii, din nou, în altă viață,
aș vrea să fii așa cum ești acum,
iar eu voi fi pe-al căutării drum,
în zile însorite sau prin ceață.
Și te-aș găsi, când ceasul sau destinul
vor fi, pe lumea asta, în acord,
și vor dori ca, într-un singur cord,
iubirea noastră să-și găsească -alinul.
Nu te-aș lăsa nicicum să pleci din mine,
ți-aș fi ocrotitor, ți-aș fi erou,
ai fi, în viața-ceea bibelou.
Doar timpul va putea să ne dezbine
și, într-un alt destin, cel scris din nou,
în orice viață-aș vrea să fiu cu tine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul cel din mine
Din ce mai pot să îmi aduc aminte,
S-adun, să scad ori să-nmulțesc puțin
Pe ici, pe acolo, cât să nu mă-nchin,
E că-n copilărie-am fost cuminte.
Cuminte-n felu-acela de pe timpuri,
Mult diferit de ce-i "cuminte"-acum,
Când s-a ajuns nu știu de ce și cum
Să treci prin ani ca peste anotimpuri.
Eram cuminte, da, odinioară,
Chiar dacă juliturile-n genunchi
Ori vânătăile pe mâini și trunchi
Se repetau... a nu știu câta oară.
Mai și-nvățam, aveam la școală premii
Prin clasele primare, mi-amintesc,
Chiar mai târziu - aici mai născocesc,
Nu de-alta, doar că ăsta-i tonul vremii
Și simt că viața-mi veche mi-e datoare,
Neînvățându-mă cu-adevărat
Să fiu ce vreau și nu ce mi-a fost dat,
Iar azi copilul cel din mine doare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe marginea privirii caut chipul zilei
Îmi spăl ochii
în chipul zilei
și-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi pașii
de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
și nici mintea
de idei
alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi și mersul și umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoașterii
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia serii
Sunt, uneori, momente de magie
la care nu te-aștepți și te-nfioară
ca lacrimile dintr-o melodie
ce-ți picură pe suflet din vioară.
Sunt clipele când seara se răsfață
în liniștea ce-aduce somnul zilei,
cu un apus ce-o mângâie pe față
și pregătește visele copilei.
E scurtă vraja ei, căci noaptea vine
cu un alai de stele și, grăbită,
o-ndeamnă ca, și ea, să facă bine
să doarmă lângă sora obosită.
Priveam, surprins, momentele schimbării,
de parcă le-ntâlnisem prima oară,
în timpul ce-acordasem așteptării
iubitei mele, într-un fapt de seară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra dorului
Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopții,
Scoate din singurătate
Sensul vieții, rostul morții.
Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Și ne scaldă-n ceața deasă
A șoptitelor cuvinte.
Umbra dorului se-nalță
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viață
Flacăra, de vis nestins.
Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoțește zi și noapte.
Mă învăluie în șoapte
Cu iubirea ei maternă.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul nostru
De-ar fi să îți descriu un fir de dor,
sau forma și culoarea unui gând,
aș face-o cu plăcere, ca și când
eu însumi aș fi dor, sau gând, sau zbor,
Dar dacă-mi ceri descrierea s-o fac
la ce simt pentru tine, mi-ar fi greu,
căci nu pot, dintre noi, să rup un eu
cu care să încerc să-ți fac pe plac.
Nu-mi cere, așadar, să îți pictez
iubirea mea, sau sufletul, în vers
și cere-mi doar un gând să creionez.
Iar dorul, aș putea să-l desenez
ca un ecou îndepărtat și șters,
departe, într-un colț de Univers.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu (7 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!