Vârtej crepuscular de senzaţii

Amestecându-şi esenţa
cu eternul parfum al frunzei de mentă,
spuma de căpşuni la orizont se topeşte
salvând aparenţa,
lumea reală devine absentă,
zborul sufletului cinsteşte.
E dulceaţa ultimelor raze de soare,
spirale de foc printre verzile covoare persane,
vaporoase perdele transformate-n mătăsuri,
stropite ici colo cu fulgi de aur din versuri.
Pulpa suculentă de pepene galben cu aromă consistentă
ne transportă în lumea ideală aparentă,
căpşuni apetisante pe buzele-ţi roşii
deschid porţile seducţiei făcându-ne intrare
în edenul strălucirilor crepusculare.
Corpuri bronzate scăldate în mare
şi-apoi, de cealaltă parte a vieţii,
trecători grăbiţi, ciudaţi şi timizi
într-o aparentă pace,
căci mai mult sau mai puţin,
e o simplă carapace.
Vârtej crepuscular de senzaţii...
fiori devorând pielea
şi-un răcoros tremur al inimii îmbracă
părţile cele mai vii ale oraşului, în graţii...
ne simţim din nou în aceeaşi barcă.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum o jumătate de secol, se credea că stelele ar fi împrăştiate ici şi colo în spaţiu (...). Găsim în spaţiu, chiar dacă ar fi mărginit, cum vrea Einstein, dar nu mai puţin nelimitat în practică, naţiuni sau popoare de stele. (...) Aceste societăţi, ca şi cele omeneşti, sunt compuse din familii: sistemele solare. (...)
O altă analogie admirabilă între aştri şi oameni este existenţa perechilor. Cea mai mare parte din fiinţele omeneşti trăiesc în perechi - soţ şi soţie, prieteni nedespărţiţi, amanţi - şi cea mai mare parte din stele sunt, cum zic astronomii, "duble"; adică ele apar ca doi aştri de mărime aproape egală, care se învârtesc împreună în jurul aceluiaşi centru de gravitate. (...)
Mai sunt şi alte asemănări ciudate între lumea omenească şi lumea astrală. Atât printre noi, cât şi printre stele, numărul morţilor întrece pe cel al celor vii;

citat clasic din romanul Gog, Stele = Oameni de Giovanni Papini (1990)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger cu plete mângâiate de soare

Poezie dedicata medicului meu curant - Donatella Passera
Mulţumesc din inimă pentru tot ce faci, Donatella!

Un înger solitar nu vei întâlni,
De-l vei vedea să ştii că-i doar o aparenţă...
El în contact va fi în permanenţă
Cu alţii ca şi el în nevăzuta prezenţă.
De nouă ani ba chiar mai bine,
Un Înger cu plete mângâiate de soare
Paşii-mi însoţeşte cu dragoste mare.
Îngerului drăguţ din cale-afară
Ce adesea uita numele-mi de famile,
Din gânduri de bine i-am ţesut o maramă
În cosiţe i-am prins-o cu parfum de magnolie.
Nu odată, Îngerul, cu profesionalism mi-a indicat
Uşa ce trebuia să deschid neapărat,
Sănătatea să-mi recapăt ca maximă trebuinţă
Fricile să le-nchid într-un sipet ferecat,
Ca apoi să uit de-a mea nesăbuinţă.
Înger cu plete rupte din soare,
Inimii mele ai dat din nou sărbătoare...
Sărut ale tale aripi de aur,
Rog Cerul să te ţină la umbra frunzei de laur!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea artei

Eu nu sunt o artistă, inima mea însă,

în căutarea frumosului m-a trimis,

să-ncerc a-l găsi chiar şi-n al meu abis.

Nu-i treabă uşoară, vă zic..,

dar rezultatul va veni negreşit

atunci când dorinţa-i aşa mare

că se confundă cu însăşi viaţa în spirale.

Cortina lumii materiale am tras, saturat

şi-o alta pe cerul scenii mele s-a desfăşurat...

Aici nu se stă cu picioarele pe pământ,

aici, nimic nu-i nevoie s-atingi,

o lume-i de senzaţii şi simţiri,

e lumea cea adevărată scăldată-n armonii.

Pianul pluteşte pe-o mare turcoaz,

îl vezi dar nul vezi, e sunetul lui pe talaz.

Fiori de plăcere îţi trec pe piele şi-n gând

când respiraţia petalei de crin

s-aşază discret, surâzând,

pe buzele-ţi însetate de soare precum un măslin.

Fascinată,-n lumea nouă-naintez,

desenele alb-negru colorez

şi-ajung aşa la desăvârşire

căci în culoare stă întreaga fire.

Nu sunt o artistă cum s-ar zice

însă am găsit frumosul diafan ce de plăcere inima-mi frânge...

O frânge în mii de sunete, senzaţii şi culori,

o-mbracă-n mantie de zefir din seară până-n zori

şi-o-nalţă mai sus, tot mai sus,

sumbrul şi ambiguu rămân la apus...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea artei

Eu, nu sunt o artistă, inima mea însă,
în căutarea frumosului m-a trimis,
să-ncerc a-l găsi chiar şi-n al meu abis.
Nu-i treabă uşoară, vă zic..,
dar rezultatul va veni negreşit
atunci când dorinţa-i aşa mare
că se confundă cu însăşi viaţa în spirale.
Cortina lumii materiale am tras saturat
şi-o alta pe cerul scenii mele s-a desfăşurat...
Aici, nu se stă cu picioarele pe pământ,
aici, nimic nu-i nevoie s-atingi,
o lume-i de senzaţii şi simţiri,
e lumea cea adevărată scăldată-n armonii.
Pianul pluteşte pe-o mare turcoaz,
îl vezi dar nu-l vezi, e sunetul lui pe talaz.
Fiori de plăcere îţi trec pe piele şi-n gând
când respiraţia petalei de crin
s-aşază discret, surâzând,
pe buzele-ţi însetate de soare precum un măslin.
Fascinată,-n lumea nouă-naintez,
desenele alb-negru colorez
şi-ajung aşa la desăvârşire
căci în culoare stă întreaga fire.
Nu sunt o artistă cum s-ar zice
însă am găsit frumosul diafan ce de plăcere inima-mi frânge...
O frânge în mii de sunete, senzaţii şi culori,
o-mbracă-n mantie de zefir din seară până-n zori
şi-o-nalţă mai sus, tot mai sus,
sumbrul şi ambiguu rămân la apus...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet de sezon

Dragi tovarăşi care-aveţi
Gând, adeseori, de ducă,
Mai bine să vă grăbiţi
În Germania, la muncă.

Cimitirul s-a închis,
Porţile sunt ferecate,
Căci mai marii s-au decis:
Să muriţi nu se mai poate.

La sparanghel sau căpşuni,
Chiar şi Spania aşteaptă,
În Italia veţi merge
Numai pe lumea cealaltă.

Şi cum zic s-a încălzit
Şi-a plecat Covidul dară...
Uite-aşa puteţi să daţi
Şi pe la chinezi prin ţară.

Se apropie de-acum,
Ştiţi, o mare sărbătoare...
Aprindeţi chibritul - BUM
Şi ieşiţi din izolare.

Graniţele s-au deschis,
Iar Covidul habar n-are
Că românii au fugit
De azi, păsări călătoare.

S-a dus dracu parcă tot,
S-a dus şi economia,
Iar pe noi ne doare-n cot.
Am rămas doar cu prostia.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât încercăm mai mult să trăim în lumea cuvintelor, cu atât mai mult ne simţim izolaţi şi singuri, cu atât mai mult bucuria şi dinamismul lucrurilor sunt schimbate doar pe certitudine şi securitate. Pe de altă parte, cu cât suntem forţaţi mai mult să admitem că trăim în lumea reală, cu atât mai mult ne simţim ignoranţi, incerţi şi nesiguri, cu privire la tot.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin de mov

Puţin de mov, parfum, decenţă,
Un orizont fără cusur,
Priviri adânci, efervescenţă
Şi iar, păcatelor te fur.

Puţin de mov, patimi, tăcere,
Atingeri pline de fiori,
Dulceaţa buzelor de miere
Şi patul viselor din zori.

Puţin de mov, nectar, blândeţe,
Melancolii şi pasiuni,
Trupuri arzând ca-n tinereţe
Şi noi aceeaşi, doi nebuni.

Puţin de mov, tact şi răbdare,
Încredere, respect, amor,
Sânii săltând, ca o chemare
Şi clipa înspre care zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru Mi-Tzu-Ko

Zi cu soare,
După ploaie!...

În odaiea mea - odaie
Albă,
Veselă
Şi mică,
Cu parfum de levănţică -
Braţele noastre se-ndoaie
Ca patru raze de soare -
Patru suliţi paralele,
Ce pătrund printre perdele
Înfigându-şi în covoare
Vârfurile lor rebele!...

Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko,
Că-n grădină nu mai plouă
Şi-n odaia mea cea mică,
Cu parfum de levănţică,
Nu te mai mira de ce -
În rochiţa ta cea nouă -
Pari a fi raza de soare
Ce-mi dădu buzna-n odaie,
Dornică de-o sărutare
După ploaie!...
Şterge-ţi ochii...
Nu mai plânge...
Mi-Tzu-Ko, tu nu ghiceşti
Că-n odaia mea cea mică
Cu parfum de levănţică
Ce-ai fost ieri
Azi nu mai eşti?...

Şi nu vezi că Dumnezeu
Ne-a trimis un curcubeu,
Ca faptura noastră nouă -
Despărţită ieri în două -
Azi să ne-o-ntregim în soare
Ca-ntr-o zi de sărbătoare
Şi s-o-ntindem pe sofa
Printre perne
Şi covoare,
Ca şi cum odaia mea -
Albă,
Veselă
Şi mică,
Cu parfum de levănţică -
Ar mai fi şi-odaia ta?
Mi-Tzu-Ko, n-auzi?...
Nu vezi?...
Sau - ce-auzi şi vezi - nu crezi?...
N-azuzi tu cum sună ora
Fericirii-amândurora?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Pagini basarabene, nr. 3 (martie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare parte dintre noi nu trăim o transformare cataclismică uriaşă. Nu, pentru cea mai mare pane dintre noi schimbarea apare ca un proces evolutiv de schimbări aproape imperceptibile. Pur şi simplu continuăm sa ne înghiontim în direcţia bună, formând unul sau două obiceiuri mai bune ici, colo, până ce, în cele din urmă, realizăm că ne-am învârtit în cerc o mare parte din viaţă.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux de gânduri şi senzaţii

Flux de gânduri şi senzaţii
curge-agale-n zori de graţii...
Nu am praf pe anii mei,
ca să-i suflu-n vânt departe,
ani trăiţi cu greu, nu grei,
roşul din venele copate
să îl distilez aparte.
Potirul gri eu am schimbat
pe-o viaţă de mătase
şi vechiul timp eu am ornat
cu colţuri de cer, albastre.
Nu e praf sub paşii mei
ce conduc la soare-n plânsuri,
este corul de amanţi
simţit în doruri şi versuri.
Nu am praf pe gura-mi fragă
ci izvor ce mă adapă,
e răsăritul venit să culeagă
lumina din stele, strălucirea din apă.
Din norii albi rarefiaţi
alung pe cei gri blestemaţi,
ascult notele viorii,
mă-mbrac în raza uitării.
Flux de gânduri şi senzaţii
curge-agale-n zori de graţii...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un parfum trebuie să ofere o perspectivă privilegiată asupra sinelui, un indiciu către cele mai intime gânduri, experienţe sau călătorii ale sufletului; o uşă care poate fi închisă sau lăsată larg deschisă spre noi experienţe şi jocuri ale seducţiei.

citat din Lorenzo Villoresi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notă scrisă de mână

Am hotărât să-ţi scriu
cu mâna mea atât de reală,
folosind o tastatură virtuală.

Încerc să-mi explic
cât de aproape am fost,
când lumea părea fără rost.

Îţi trimit mesaje virtuale scurte
dar tu priveşti indiferentă,
semnalul de alarmă aparentă.

Încerc să te înţeleg
adulmec murmur de sentimente,
savurez iluzii aproape perfecte.

În ultima notă de mână
am să-ţi propun evadarea din lumea reală,
într-o scurtă dar nelimitată poveste virtuală.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luxul e ca un pustiu, un deşert învelit cu pături şi covoare de nisip din aur fierbinte, la vedere, dar rece ca gheaţa. Numai oamenii cu inimi de piatră pot păşi desculţi pe astfel de covoare din nisip de aur. Nimic nu-i mişcă, nimic nu le topeşte spiritele de gheaţă.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din agitaţiile rare şi vii ale sufletului nostru se nasc atât maniile cele mai bune cât şi cele mai nefireşti; faci stânga-mprejur şi treci dintr-o experienţă extremă în cealaltă.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet 😺😺😺

Astăzi mi-am adus aminte,
(Că am ţinere de minte!)
Cum am făcut-o pe fiara,
S-o sperii pe Albioara!

Ştiam că va merge luni,
Să culeagă iar căpşuni,
Undeva, mai într-o parte
De sat, pe la ora şapte!

Langă lanul de lavandă
Puţin mai în sus, în pantă,
De stai ca după perdea,
Nu te vezi, oricât ai vrea!

Am văzut-o deci plecând,
Cu un coşuleţ de rând
Cu o toartă-n două cuie..
Începând dealul să suie.

Urca ea vreo patru paşi,
Eu nu mă lăsam codaş,
Şi tiptil, în urma ei,
Eu, cu patru paşi ai mei!

Am ajuns în poieniţă,
Unde cresc căpşuni şi viţă,
O vedeam cum se grăbeşte,
De parcă mergea la peşte!

Îmi părea tare drăguţă,
Culegând pe potecuţă,
Cu baticul într-o parte,
Căpşuni rumene şi coapte!

Şi când coşul fu jumate,
Am sărit şi eu din spate,
Cu un miorlăit feroce,
Ca să vadă că am voce!

Credeţi că s-a speriat?
Nici vorbă, m-a ignorat!
Iar cu ochii, nu m-ai crede,
Se făcea că nu mă vede!

Ea, cu cizme, ce să zici?
Negre, lungi, antiurzici..
Ale mele-s la comandă
Nu pot trece de lavandă!

Nişte fluturi pe obraz,,
Parcă îmi râdeau in nas,
Şi îmi făceau în necaz:
"Nu ai cizme negre? Pas!"

poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa nevăzută a lumii

Când lumea s-ar scula din rău
Sau din a ei indiferenţă,
Poate va fi din nou călău
De-omor, hoţie, impertinenţă.

Când lumea s-ar trezi spăşită
De nedreptăţile făcute,
Vor fi din nou iubit, iubită
Fără paradă, pe tăcute.

Când lumea nu va mai fi-n hoarde
Crezând un unic adevăr,
Va fi doar cânt de tril, de coarde,
Trăi-vom fiori de flori de măr.

Când lumea se va culca-n pace
Fără de frică pentru mâine,
Va fi tărâm la toţi să joace
Şi asasini vor face pâine.

Când lumea singură va şti
Că-i numai una-n Univers,
Va face mult mai mulţi copii
Să-i spună amor ce-l moştenesc.

Când lumea, de-ar mai exista,
S-ar vedea tasul din balanţă
Şi inegală, c-ar cădea...
Şi-ar da la toată importanţă.

Când lume-o venera ce-apune
Şi orice naşte pururi nou,
Se va renaşte o nouă lume
Cu individul om, erou!

Când lumea iar va fi o lume
Pierdută din părinţi-părinţi,
Trecerea spaţiu' o să cunune
Şi vom fi iar trimişii sfinţi!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lumea mea...

Din lumea mea de vise dulci
Am prins in poezii de ceara
Dorinte, rugi stelute, fulgi,
Un zambet vesnic, cant de seara.

Am adunate dintr-un apus,
Faclia lucrurilor duse
Si le-am ascuns acolo sus
In vraful orelor nescurse.

Din lumea mea de fantezii,
Si glasuri intr-o rugaciune
Au mai ramas doar versuri vii,
si fire negre de taciune.

poezie de Gabriela-Iuliana Costea
Adăugat de Gabriela-Iuliana Costea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia bat-o vina

Mai mulţi şomeri din ţara noastră,
Grăbiţi, trec graniţa albastră.
De au noroc, de oameni buni:
Îngenunchează la... căpşuni.

epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi sărbătoresc pentru mine

În zori de zi am rătăcit
printre pliurile vieţii mele unde,
amintirile aniversărilor au rămas
proaspete ca şi faţa unui copil poznaş.
Copilă fiind de-ajuns îmi era
o mică cutie cu trei funde roşii
pe scara fericirii voioasă urcam
cu mâna ceru-atingeam
şi de lumina solară ochii-mi umpleam.
Văd însă şi aniversări
când inima de lacrimi era plină,
pacheţele cu daruri lipseau şi nu era lumină...
Lumea întreagă o simţeam ca duşman,
un cer cenuşiu îmi era talisman
şi de lume eram mereu mai străină.
Azi însă, după ce am învăţat
să fac pace cu cealaltă eu,
sărbătoresc căci cunosc sensul durerii
şi ştiu că din lacrimi cresc florile mierii.
Astăzi sărbătoresc pentru mine,
adaug nopţilor mele noi vise
şi-n dimineţi cu realizări ele vor fi ninse.
Astăzi închin o cupă de viaţă soarelui,
vântului, apelor şi iubirii...
Ridic spre înalturi cupe de cristal
din ele beau însetată nectarul vieţii
ce-i acum lângă mine păstrat în antal.
Urări de La Mulţi Ani pentru mine
şi ca odată, acum îmi dăruiesc,
o mică cutie cu trei funde rosii...
Eu cu voi în bucurie o golesc
de conţinutul preţios
compus din trei elemente de folos:
pace, iubire şi-un zâmbet reverenţios!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de foc

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepţii.

emoţie născută din cântec şi joc
împletită cu raze cu mândre concepţii
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopţii
în grădina vieţii mă simt un boboc
care înfloreşte între echinocţii.

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!