E toamnă în sufletul meu
În cer sufletul face poteci,
Stelele-mi înfiază oasele reci,
Tu, răsărită în prag de magie
Iubirea veșnicești în poezie.
În visul vânat de dor și idei
Inima-i vrajă în floare de tei,
Culegi miere cu palmele mici,
Saturi cu vise ochi de pitici.
Freamătă timpul pe scara vieții,
Crucile s-ascund în praful cetății.
E toamnă și-n sufletul meu
Oasele reci ajung la Dumnezeu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Potrivirea-n veșnicii uscate
Iubirea ta zvâcnește-n sufletul meu,
Palmele ei sunt cuib de sentimente,
Îmi zidește-n ochi un curcubeu
Și-n sânge-mi pune aripi de erete.
Intru încântat de Bachus, sus în vie,
Lumea cântă între umbre moarte,
Picioarele au bătături ce-mbie
Rodiile iubirii să nu fie spate.
Dorința nu se-astâmpără în târg,
Nu vând, nu cumpăr vise împlinite,
Visele ce-au sânii în nou pârg
Sunt veșnicia clipelor cernite.
Tu, aceeași, treci și-acum prin mine,
Roua ta mă spală de păcate,
Oasele se macină-n ruine,
Mi le potrivești în veșnicii uscate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înnobilând iubirea
Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în brațele Domnului.
Tu îmi privești inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.
Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorții din coji de pământ?
Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.
Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptați de o floare.
Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele nimănui
Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâșie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.
Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...
Câinele scoate oasele
La lumină,
Le așează
La temelia cetății lui,
Își face acoperiș
Și horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În piață, la intrarea principală
În piață, la intrarea principală,
Muza mea învârte în pahar
Spumă maronie de cafea amară,
Ca un vis cu sufletul de jar.
O sorb cu inima-mi voioasă
Și o rotesc în ochi de stea,
Printre mătăsurile iubirii
O scald în sânge și tot vrea.
În mine trupu-i se călește
Și-mi face sufletul molcom
Încât se scutură tot rodul
Din oasele mele de om.
Sub soare se deschide cerul
Cu vise-n ochii de cleștar,
Zațul ia forme dulci-amare,
Muza ghicește în pahar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oase la Târgul de Sare
Am pus oasele
Pe taraba
Târgului de Sare
Să vindec
Magma lor stelară.
În mugurii cuvintelor
Putrezește inima
Precupeților.
Oasele îndoaie
Genunchii umbrei
Semănate
În Târgul Inimii
Izvodește iubirea
Lăsând praf de oase
Pe vatra încinsă
A târguielii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger a intrat cândva în mine
Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene și în trup,
Am simțit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.
S-a murdărit de viață și nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.
Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cerești,
Eu i-am cântat cu doruri pământești,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.
El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalță peste cruci de mir cetatea.
Un înger a intrat cândva în mine,
N-a mai ieșit, îi este cald și bine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regatul Mustang
Am să te fur, iubito,
Din visul cel mai drag,
Ținând de hățuri pegași
Vom zbura-n Mustang.
Regatu-acesta este
În peșteri poezie
Unde prin descântec
Învie-orice statuie.
Și timpul cel hain
Rămâne-ncremenit
În tinerețea noastră
În care ne-am iubit.
Ai să rămâi surprinsă,
Aici ecou-i surd,
În peștera de pâine
Dospită-n mir și unt.
Dulceața este mierea
Din buzele-ți petale
Și visu-i furăciune
Sub stelele din cale.
O, iată, noi ajuns-am
În Regatul Mustang,
Avem în brațe îngeri
Și umbre reci în prag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul tu mi-l citești
Ca o floare de cais
Rodul dulce se formează
Se adună al meu vis
Sufletul el îl filtrează
Seara te-am întâlnit
Erai cartea cu povești
Visul mi- ai îndeplinit
Sufletul tu mi-l citești
O petală a căzut
Ca o rază de lumină
Singura ea a crezut
Într-o iubire deplină
E o magie divină
Între suflet și un trup
Iubirea este regină
Magia nu pot s-o rup
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țopăie atotbiruitoare liniștea
Țopăie atotbiruitoare liniștea
Ciugulind din sângele nostru,
Pastilele transparente ale sănătății
Sug esența bunului colostru.
Planetele s-ascund în axa nemuririi
Ca lipitorii în visul insomniei,
Oasele albite-n făgașul din morminte
Ascultă cu tristețe cântul ciocârliei.
Aș vrea să zbor pe-o mătură umană
Adunând semințe din versuri și povești,
Să le arunc pe stradă după ploaie,
Să crească-n primăverile cerești.
Mirifică e forma netedă, carnală
Ce-nflorește în noroi pe stradă,
Copiii rotofei se-ntrec în țopăit,
Șotronul stelelor în brațe să le cadă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așează-mă în coșul cu muguri
Așează-mă în coșul cu muguri
Unde visele înfloresc în iubiri,
Frământă-mi lutul trupului bătrân
Cu palmele tale finuțe, subțiri.
Lasă-ți unghiile în riduri de carne,
Unge-mi sufletul cu tinerețea ta,
Voi alunga asfințitul străbun
Să ardă mocnind pe-o rază de stea.
Fii dulce ca versul ce veșnic îl scrii
Luminând tăinuiri de poveste,
Înfășoară-mă în volume de top și vom fi
Floare de vis pe-ntinsele creste.
Așează-mă la sânu-ți de dor și iubire,
Intră cu mine-n în foc și-n tumult,
Visul iubirii pe loc va-ndulci
Coșul cu muguri în trup renăscut.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să țes iubirea ce s-aprinde
Fur timpului furca depărtării,
Caierele lui din veșnicii de ani
Le țes în secunda fericirii mele,
Painjeniș de frunze sub platani.
Degetele sângerează-a toamnă,
Un surâs s-apropie în taină,
S-a întâmplat s-apari în prag
Doinind într-a iubirii haină.
Ne-am prins în hora ghidușiei,
Am pus o floare sub genunchi,
Poemele ne-au dat târcoale
Și tu, ca iedera pe trunchi.
În pârgul vieții mi-ai adus
Culoare peste umbra mea
Și multă, multă poeziei
Ce urcă-n cer precum o stea.
Cred în destinul tău fierbinte,
În glasul tău duios de mag,
Te voi iubi în rimă pură
Cu un sărut prelung în prag.
Fur timpului din depărtare
Imagini pure de ani și ani,
Să țes iubirea ce s-aprinde
În frunzele de sub platani.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aducem rădăcinii lacrimi noi
Iarba țipă sub tălpile mele,
Vântul cerne-n ceruri stele,
Dumnezeu așteaptă cu mult drag
Să tămâieze urmele din prag.
La umbra ferigii de-ntuneric
Rămân uimit și nu alergic,
Îmi mut în vis os lângă os
În traista morții cu folos.
Munții gânditori stând în popou,
Jură că-n lume vechiu-i nou,
Viața-i iarbă-n talpa târâtoare,
În destin doar visul ei e mare.
Se vrea cu Dumnezeu la sfat
Întrupând femeie și bărbat,
De-aceea când iubesc s-ascund
De lume-n visul lor profund.
Iarba țipă, nu că e călcată,
Că vântul în vârtej o poartă,
Ea țipă de plăcere că noi doi
Aducem rădăcinii lacrimi noi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
Hei telegari ai visului,
Purtați-mă pe unde nu voi ajunge vreodată,
La porțile paradisului
De crin, de ismă și de vată.
Eu sunt un om sănătos
Bun pentru etajul cel mai de jos
Al vieții a doua,
Sudul și slava și roua.
Cel puțin ușoara voastră cotigă
Să mă treacă pe lângă Dumnezeu
S-aud pe Arhangheli cum strigă
La sufletul meu.
Apoi la 'nvierea cea mare
Nu voi mai aprinde lumânare,
Nu voi mai scula oasele
Să-mi poarte ponoasele.
Cu multă societate la cot
Voi face băi de pucioasă și fiere,
Îngerul negru va strânge din bot
Gândind la edenica miere.
Așa voi străbate eternitatea
Cu păcatul, cu răutatea.
Așa voi flămânzi
În fiecare zi.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 8 (martie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
obrajii în palmele reci
răsuflarea are secundarul defect
și timpul rămâne pe loc
printre degete
urme de lacrimi și vise
gogyohka de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași
în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat
când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme
iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise mă-mbracă cu frunze de-aramă
când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După moarte
Rotind cosmic sufletul și trupul
Invadez doar încercări modeste,
În care predici neînduplecate
Poartă miei spre căile celeste.
Ghiftuit de cărți și-nsingurare
Sufoc pământul cu-oprobiul idiot
Din care-analfabeții ajung pe bolta
Spovedaniei cu crezul în Irod.
Pun preț pe nuferii îngemănați
Ce părăsesc spirala de nămol
În care doar ideea cu secreții
De calomnii rămâne-n trupul gol.
Mi-i sufletul otravă pusă-n floare
Și zugrăvesc onoarea care nu-i,
Lumina ei se scaldă în mireasma
Morții ce-și atârnă coasa-n cui.
Rotind și sufletul, și trupul, și
Propriul crez ieșit din ochi de foc,
Gândesc la clipa care mâine
Nu va avea lumină să mă-ntorc.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduință și putere,
Să ne iubim cu arșiță mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.
Cu tine urc și crestele de munți,
Cobor și-n peșteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii și mii de punți
Pentru o dulce, scumpă amintire.
Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.
Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să crești frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lebădă
Cântecul de lebădă
Desenată în vânt
Pompează iubirea
Din cer pe pământ.
Vreau ca să-i mângâi
Trupul prelung,
La ea călător
Și-n vis să ajung.
Să-ncrețim timpul
În ridurile noastre,
Să adormim sub stele
Ca florile în glastre...
Să ne-mbrățișăm
Cu bărbia-n sân,
Să îmi adap iubirea,
În cântec să rămân!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă-n octombrie
Ceea ce vezi, nu e ce crezi...
... E, totuși, toamnă prin livezi,
Se-adună vis de ger furat,
Festin caduc, netulburat,
Mi-e dor de tine... Și-i ciudat,
N-ai ochii verzi.
Pocalul tău cu must de cer,
L-am deșertat în cerebel...
Plutind sub mantie de vis,
Adie iz de paradis,
Păcate vechi, de jar nestins,
De plumb și fier.
Ce e cu tine? Ce păcat...
Ascuns în umbră, ferecat,
Sufletul tău de poame dulci,
Alungă clipe dragi și lungi...
În toamnă cor de nibelungi
Peste asfalt.
Se-asează bruma peste vii
Iar Eminescu nu-i... Să știi
Vechi catedrale au apus,
Covor de frunze nepătruns,
Mit alegoric și confuz...
Ani mii și mii.
Știi, iar e seară... Și din nou
Peste-al trecutului ecou
Coboară umbre largi de lut...
Cad frunze peste-al vieții scut
Te mai aștept, târziu, tăcut,
În visul meu...
Octombrie... Plopi dezveliți...
Tresar castanele fierbinți,
Sub mâini de precupețe, reci,
Cu ochi banali, la sâni cu teci...
Coboară noaptea pe poteci
De munți răniți.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea, iubirea mea
Am privit, o privesc îndelung,
O iau cu tremurânde mâini,
Cu inima profund o strâng
După ani și ani, și săptămâni.
Îmi mișcă sufletu-n surdină,
Mi-ntinde clipa între reci pereți,
În jurul meu e-o dâră de lumină.
Sunt îndrăgostit cât trei băieți.
E suavă, atâta de frumoasă,
N-aș dărui-o nimănui vreodată,
Așa că am s-o-nchid în casă,
În biblioteca veche, demodată.
Ea e dragostea, iubirea mea,
De când mă știu cu dânsa-nsăilez
Visurile ce-apun în prag de stea,
În raftu-n care și eu luminez!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!