Fantoma sentimentelor

Azi caut într-un scrin cu amintiri,
Prin poze cu figuri necunoscute,
Privind la ofiliţii trandafiri,
Fantoma sentimentelor pierdute.

Aş vrea ca, în tăcerile ce dor
S-aud chiar jurămintele nespuse,
Percepând în al calmului izvor
Fantoma sentimentelor apuse.

Bizară-i apatia de acum
Din vorbele ce tac, indiferente.
Nu mai găsesc, în prăfuit album,
Fantoma sentimentelor absente...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti...

Esti o fantoma ce apare,
In serile cu luna plina,
In noptile cand vantul fura,
Din Nord-Est, tristetea ta.
Esti gand nebun ce sta de paza,
In coastele de nori, plangand,
Ca un copil fara de ingeri,
Si far' de mama, langa el.
Esti o fantoma pe un umar,
Adusa chiar de dorul meu,
Ce-mi stai langa urechea-stanga,
Cu soapte dulci, si greu suspin.
Esti gand plecat din gandul meu,
Cu toate visele frumoase,
Esti o fantoma ce-ai ales,
Placerea lumii, si-ntuneric.
Esti un amar purtat de vant,
Ce-mi rascolesti suflet si noapte,
Si-mi lasi bolnave amintiri,
Facandu-mi noptile, triste si albe.

poezie de Adelina Cojocaru (8 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentelor noastre le place să se joace de-a v-aţi ascunselea; şi ce e ciudat este că ele ne găsesc întotdeauna, şi adesea ne găsesc chiar în momentele în care, obosiţi, ne-am hotărât să ne oprim din joc...

citat din Barbara Brussa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva năluca Comunismului umbla prin Europa, iar acum fantoma Globalizării hoinăreşte prin toată Lumea. S-au schimbat timpurile, s-au schimbat valorile. Azi vântul e prielnic pentru Globalizare.

Mihai Cucereavii (2013)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantoma

Sufletu-mi rătăceşte neîmpăcat
prin cabana cu vedere spre munte;
povara iubirii pierdute urcă anevoie
scările din lemn de brad.

Urmele paşilor lui s-au şters definitiv;
doar mirosul de vin cu scorţişoară
mă mai îmbată cu speranţă.

poezie de Mihaela Băbuşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primului sărut

În disputa sentimentelor primare,
Când conexiunea-n inimi s-a produs,
Pământul se deschide sub piciore,
Iar cuvintele se dovedesc a fi în plus.

Pecete de foc la prima-mbrăţişare,
Primul sărut furat-un bonus juxtapus
În disputa sentimentelor primare,
Când conexiunea-n inimi s-a produs.

Înmugurit în a viselor înverşunare,
Primul sărut-un poem concis expus
În geana unui răsărit virgin de soare
Care-mpiedică al vorbelor surplus
În disputa sentimentelor primare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu şi soare

ţin palmele cauş să sorbi din ele
nectarul lin al apei de izvor
s-alini din setea gândurilor mele
ba amintiri, ba sentimente, ba fior

dar nu mai ştiu dacă mai sunt în stare
să fiu acel care am fost mereu
din clipa când m-ai rupt din soare
într-un moment şi el instantaneu

tu nu mai sorbi şi apa se prelinge
încet, incet prin degetele fine
şi-n umbra sentimentelor se stinge
instantaneul din şuviţe cristaline...

poezie de Iurie Osoianu (16 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii se deschid asemeni unor muguri în faţa învăţăturilor, gândurilor şi sentimentelor bune sau pozitive şi, pe de altă parte, sunt complet lipsiţi de apărare în faţa învăţăturilor, gândurilor şi sentimentelor rele sau negative.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofelia

I
Pe valul blând şi negru cu stele înspumate,
Trece fantoma Ofeliei, mai albă decât crinul,
Şi-n hainele ce-o poartă ca nişte vechi păcate
Ecouri, din pădure, parcă o gâdilă cu spinul.

Trece de veacuri însăşi Ofelia cea tristă,
Ca o fantomă albă plutind pe apa neagră,
Ce nebunie înseamnă sub val tot ce există
Şi vrea la suprafaţă să iasă şi să meargă?

Cu-aripile imense vântu-i sărută sânii,
Şi parcă ieri fecioara abia dădu în floare,
Şi azi durerea iată îşi răsădeşte spinii
Ce într-o clipă ajung pe fruntea visătoare.

Şi nuferii ciudaţi sunt gata ca s-o plângă,
Pe fluviul somnambul cu val sinucigaş,
Fantoma unei aripi parcă-a zburat pe lângă
Un cuib de stele Doamne în pumn de uriaş.

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul care te priveşte cu ochii dulci, blânzi şi calmi care radiază lumina, căldură şi iubire altruistă, te va scoate din amorţeala sentimentelor şi îţi va releva adevăratul tău caracter şi esenţa sufletului tău, care te face să priveşti cu blândeţe, benevolenţă şi prin spectrul tuturor virtuţilor şi al elementelor şi al sentimentelor, suma lor îţi va genera ţie ceea ce nu este în exterior, ci doar in interior care constituie şi modelează prin fiecare secundă unică şi ireversibilă, care îţi fo.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fiecare pas al vieţii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăceşti prin ceaţă, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheaţă, când ninsoare îmi aşterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine şi-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ţi cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te astept

Aceasta caldura
O simt ca o mana
Pe spate cum cade.

Si somnul ma fura
Si din saptamana
O zi se mai scade.

E acadabrant
Sa dorm in absenta
De vise si de amintiri,

Si sa-i fiu amant
Chiar in permanenta
Unei tacute priviri.

Privirii tale
Fantoma a mintii
Privirii tale
... te astept.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

trecut

Trecutul - fantoma prezentului.

definiţie aforistică de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este sufletul? Fantoma inimii!

aforism de Mihai Tokolyi
Adăugat de Mihai Tokolyi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie. Fantoma de la miezul nopţii.

citat din David Boia (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventarul sentimentelor

şi iar îţi face inima inventarul sentimentelor
toate lucrurile sunt în ordinea firească
a suferinţei

viaţa este un strat subţire de pământ
sub care morţii se pot întinde cât vor

morţii dedesubt, viii deasupra

şi iar îţi face inima inventarul sentimentelor
toate lucrurile sunt în ordinea firească
a suferinţei

viaţa este o apă curgătoare
aruncă o piatră în apă şi ascultă
numele celui ce urmează să moară

pietre la fund, pietre la mal

şi iar îţi face inima inventarul sentimentelor
toate lucrurile sunt în ordinea firească
a suferinţei

viaţa este cât vezi cu ochii
norii, soarele, stelele, cerul şi luna

oamenii dedesubt, zeii deasupra
şi o pasăre oarbă
cu ciocul încovoiat
spre propria inimă

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a descoperit că fantoma era fan Toma.

calambur aforistic de David Boia (6 mai 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce atunci preocuparea de a exterioriza într-un anumit chip, convenţional şi exagerat, o copleşitoare durere? De ce a pierdut omul chiar înaintea morţii simplitatea sentimentelor, cedând ispitei de a cabotiniza?

Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ceartă toamna...

Se mistuie în mine zeci de toamne
Ca un ecou din vremuri ancestrale
Venind, intransigent, să mă condamne
Că scutur ale anilor petale,

Apoi le-ngrop, zâmbind copilăreşte
Într-un album cu foi de catifea
Din care, inocentă, îmi zâmbeşte
Fetiţa cu ochi mari de peruzea.

Mai scotocesc, un pic înfrigurată,
Fotografii... iar un surâs fugar,
Privind adolescenta de-altădată,
Tresare într-un colţ de calendar.

Şi lacrimi reci în ochii mei se-adună,
Mă năpădesc duioase amintiri
Privind pe Mama, ce-o ţineam de mână
În curtea cu nostalgici trandafiri.

Citesc, din altă poză, bucuria
Femeii, cu visarea logodită,
Ce-a regăsit, în ea, copilăria
Prin pruncul ce o face fericită.

Plângând, resimt durerea nesfârşită
Din clipa când Părinţii au plecat
Către imensitatea infinită
Iar, pe pământ, doar crucea au lăsat.

Se contopesc tristeţea, bucuria,
Momente grele, clipe de magie,
Extaz şi chin găsindu-şi armonia
Într-un destin scriind o elegie.

Dar nu-nţeleg de ce mă ceartă toamna
Când anii mei doar ei îi aparţin
Până atunci când voi valsa cu iarna
Şi voi pleca... puţin câte puţin...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necredincios fiind, părăseşti condiţia de om şi ajungi ca fantoma: fan Toma... Necredinciosu'!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în Yoknopatawpha

În lumina de august aş vrea să mor,
Alături de Faulkner, Hemingway şi More,
Why is the world.....? O confesiune? NU.
Totul se află în mine, nemulţumire, TU.
O sclavă şi-un aligator au dat acestei lumi scriitori,
Ah, Oxford, no, better Harvard,
Faci facultăţi pe bulevard,
Stau precum Kafka la Castel, afară-n ger
Un Gulliver, vânez un urs – fantoma sa,
Harun o caută pe Fatma, as I lay dying,
Te visam, darling, eşti peste tot, de aceea
Iubind eu nu voi fi nici mort.
"Tăticule, e greu să mori?
Nu, cred că este de ajuns de uşor, depinde".
Fantoma Lolita se strecoară şi ea, neobosita.
Truman Capote juca la ruletă-rulotă- cocotă.
Şi totuşi pe Trotuş se scrie mai bine, vecine, vecine.
*************************************
Ies din pijama, dimineaţa ca o şopârlă fără piele,
Întâmpin din nou realitatea, un duş rece ca gheaţa,
O cunoscută-mi oferă coapsa ei, o primesc,
Cerul se umple de curcubee nemaivăzute cu ochiul liber.
Cine mai scrie pentru copii şi pentru rafinaţi?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!