Poemul

Poemul e ca frunza,
Aidoma poetul,
Şi mângâie ca unda,
Când doarme exegetul.

Arar varsă preaplinul
Spre inimile-avide,
Addendum la suspinul,
Ce-a modelat cuspide.

O frunză-n derizoriu,
De armonie pură,
Nervură de ivoriu
Discurs şi anvergură.

Subtil ne-aduce-aminte
Că-n anotimpuri viaţa,
Mai scutură cuminte,
De frunze dimineaţa.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţia poetului

Cât de străin e totuşi poetul,
Iar vorba lui e vânt şi renunţare,
Arar e numai el şi exegetul,
Iar intre ei o simplă pronunţare.

E greu să îţi asumi umil tăcerea,
Dar şi mai greu sa vezi cât eşti de singur,
Viaţa petrecută cu vederea,
Spre un postum livresc dar şi nesigur.

N-ai cui să spui, n-ai ce să spui,
Că nu-s pereţii cu auzuri fine,
Nici stâncile n-am minţile în cui,
Şi versul pare scris în limbi străine.

Tristeţea-i laitmotivul permanent,
Poetul este umbră de-ndoială,
Un genuin cu morbul recurent,
Al vorbelor rostite cu sfială.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult!

Prea mult aţi furat,
V-aţi înfruptat din mine,
Ca nişte corbi nebuni,
Flămânzi de albumine.

Lăsaţi poemul meu,
Voi corbi cu clonţ de vultur,
Ajunge-un Prometeu,
Eu nu rănesc, nu tulbur!

Prea mult amatorism,
Prea trist şi derizoriu,
Nu însemnaţi nimic,
Cloncani de promontoriu.

V-am tot îngăduit,
V-aţi cocoţat pe mine,
Este deja prea mult,
Ridicoli fiecine!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegului meu de condei, inginer Augustin Jianu

Închin carafa cu vin
În cinstea lui Augustin,
Beau să mă ţină tot anuʼ
Doar din... "Crama lui Jianu"!

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul minţii mele-i mintea pură

Poemul minţii mele-i mintea pură
şi nimeni n-are dreptul să susţină
că-i doar o carte îngropată-n tină,
fără de glas şi fără anvergură!

Emoţiile-abundă în lumină:
pe pagini se întind ca o gravură
şi se-aştern rapid cum se-aşternură
pe urma zilei pete de rugină!

Din soare am făcut cenuşă-amară,
zi după zi şi lună după lună.
Şi-au început imagini să răsară

din cearcăne adânci să-mi cânte-n strună;
poemul minţii-arată ca o vară
ce se închide-n gând torid, nebună!

sonet de Ionuţ Popa (25 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Am risipit şi voi mai risipi,
Inegalabilele simfonii,
Din clipele trăite la extrem,
La licitaţia de mare şlem.

Am risipit avere şi iubiri,
Sclipiri de ochi şi grave prăvăliri,
În goana nebunească după timp,
Din viaţa devenită anotimp.

Am risipit risipa ce-am avut,
Preaplinul de simţiri necunoscut,
Cu nemurirea pusă-n buzunar
Mereu îndrăgostit, mereu hoinar.

Am risipit în vânt chiar viaţa mea,
Cu poezia tolănit pe-o canapea,
Ca un inconştient nemuritor,
Eu am trăit doar clipele de dor.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preaplinul paharului

Când preaplinul din pahar
Tinde să dea pe afară,
Viaţa devine coşmar,
Sufletu-începe să doară.

Stă-în puterea omului
Să îndure doar cât poate.
Preaplinul paharului
Poate să ducă la moarte.

poezie de Dumitru Delcă (8 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnaj

Mă dor copacii din pădurea ţării,
Că li se curmă viaţa prematur,
Că nu mai mângâie cu coama norii,
Iar cetinile-s pline de cusur.

Când brazii plâng răşini de rană-adâncă,
Că urlă fierăstraie-n vârf de stei,
Când vulturii heraldici ni-i alungă,
Şi nu-s vitejei să strige alelei.

Izvoarele devin tot mai amare,
În munţii tot mai goi şi otrăviţi,
Când Dumnezeu se mută din altare,
Si vanitosi uităm sa fim smeriţi.

Ne vânzolesc din nou străinii ţara,
Şi parcă nu ne pasă de nimic,
Nu mai vedem c-am devenit povara
Şi gliei sacre propriu' inamic.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

Se scutură frunza din vii
E zavă mare-n primării...
Toamnă târzie, cad arar,
De-acum, primar după primar.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blând Zefirul mângâie unda rece
Printre crengi de măr coborându-şi zvonul
Iar din vârf ce-şi tremură frunza, molcom
Picură somnul.

catren de Sappho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Teiul

Închinare lui Eminescu

La Teiul Sfânt ce-şi cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.

E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.

Şi-n liniştea nemărginită,
Încremenindu-i nemişcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Şi-mi arede-n suflet lin, chemarea.

Ascult sfios ca-n alte dăţi
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăţi
A timpului dimensiune.

La Teiul care floare-şi cerne
Nu-i nici o forţă dor să sfarme,
E vraja liniştii eterne,
Păşiţi încet. Poetul doarme.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lakunle: Sidi, dragostea mea îţi va deschide mintea
Aşa cum se desface frunza pură, dimineaţa, când
Soarele abia o-atinge.

replică din piesa de teatru Leul şi giuvaierul (The Lion and the Jewel), scenariu de Wole Soyinka (1959), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prorocire amară

Noi nu ne-am cultivat imunitatea,
Stiinţific inventând dezechilibre,
Şi-am aruncat în derizoriu sănătatea,
Ţintind cu nuclearele calibre.

Mâine copiii noştri se vor bate,
Până la sânge sau până la moarte,
Deşertul neputinţei vor străbate,
Când dragostea de ură se desparte.

Se vor urî copiii noştri mâine,
Cruzimea va lua locul omeniei,
Când setea va muşca cu colţi de câine,
La ultimul izvor al agoniei.

Tot mai puţină apă pe planetă,
Cişmele ochii nu pot să zărească,
Răcoritoare nu sunt la tonetă,
Cine să moară, cine să trăiască?

Ultima luptă pentru omenire,
La şipotul ce-a devenit redută,
Mor visele cu stropi de izbăvire,
Când urma de răcoare o sărută.

Nici păsări nu vor fi ca să mai cânte,
La ultimul izvor vor pieri toţi,
În albele lumini de oase frânte,
Copiii de nepoţi şi strănepoţi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura ca şi viaţa oamenilor are patru anotimpuri, care ne-au fost dăruite pentru regenerare şi progres spiritual, scop divin, spre marea armonie universală.

Valeria Mahok (octombrie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pură dimineaţa

Pură dimineaţa
Se arată cu soarele la răsărit
Cerul se vede-n oglindă
Ca un tablou de cristal
A mai trecut un veac
Fără odihnă, al nopţii val
În care se pătrunde liniştea
Caii sunt orbi şi eu departe
În galbene culori discrete când, răsărind
Când asfinţind, până la moarte
Mă tot colindă dragostea de tine
Aş vrea să zbor dar tot se fringe a minţii mele
Aur e talaz se aşterne mare,
Contopindu-şi norul în sfere de lumină pe obraji
Râd şi plâng ca în vechea rânduială
Săgeţi spre cer cu trupul de pământ
În ochi privindu-se statuile
Coboară din mit în nemurire spre pământ.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador dimineaţa

Ce mult eu ador dimineaţa,
Când roua îmi mângâie faţa
Cu raze de clipe senine,
Venite uşor înspre mine!

Din leagăn sărut dimineaţa,
Prin raze ghicească-mi ea faţa,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.

Ah, cum aştept dimineaţa,
Cu raze să-mi mângâie viaţa!
Arome de vise divine
Aşterne-mi-va clipa ce vine!

Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..

Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenitate

când mă simt floare când mă simt pom
petale şi frunze sunt gândurile mele
s-au trezit sentimente cu esenţe de rom
emoţii solare circulă sub piele.

zilele-s decorate cu corole de lumină
vise curcubeice prind ritmuri şi culoare
romantismul verde mă menţine senină
prietenii solare vreau să mă înconjoare.

mă poartă în extaz aripi de anvergură
splendori din univers strâng cu ardoare
iubiri fără păcate vibrează în nervură
surprizele nopţii sunt mângâieri stelare.

am primit de la viaţă tot ce mi-am dorit
visul de afirmare pluteşte-n infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce suntem noi, oamenii?
Aş spune că nişte frunze... Trăim între trei anotimpuri. Ne ivim într-o frumoasă zi de primăvara, trăim intens în mijlocul verii, ca mai apoi, la sfârşitul toamnei, să plecăm... Atât ţine viaţa - 3 anotimpuri.

Vali Şerban în Iartă, crede în tine şi mergi mai departe (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Un râu de foc cu unda arsă,
De lupte grele şi visări,
Ce, potolit şi-nfrânt, se varsă
Într-un ocean de renunţări.

epigramă de Jean Buhman din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără ţintă anume,
Cu un dram de noroc,
Şi nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii ţintă,
De grăbiţi trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea uşor trădători.

Despre viaţă şi taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcaţi ca de haine,
De minciuni şi livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este incredibil cât de multe se pot întâmpla în viaţa unui om, atât de scurtă în esenţă, pe care la final o percepem ca pe o clipă.

aforism de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!