Din dragoste
A-nghițit tot polobocul
Și sub masă zace criță,
C-a băut să-și stingă focul,
Întețit de o hangiță.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eva și Adam
Să devină-a lui soție,
L-a-mbătat în Eden criță,
Nu cu vin din sfânta vie,
Ci cu frunza ei... de viță.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea-i lege
Ca polițistă c-un statut,
Ea a dispus corecții juste,
Când l-a surprins pe soț băut
Și la volanul unei... fuste.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicală
Chiar dacă-i necivilizat,
Când mă invită ei la masă,
Nu-i sun că vin neapărat
Și îi găsesc mereu acasă.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E aglomerat în oraș deoarece, când plouă, românul în loc să-și ia umbrela, își ia mașina.
aforism de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Focul iubirii
Am scăpărat amnaru-ntr-o privire,
Crezând că-i putem controla văpaia,
Focul ne-a-nvăluit într-o clipire,
Nu l-am oprit nici eu, nici tu, nici ploaia,
Ne-a mistuit și primăveri și toamne,
Deasupră-ne au plâns scântei albastre,
Au lăcrimat chiar sfinții din icoane,
Înduioșați de chinurile noastre.
S-au strâns în nori invidii temerare,
Au fulgerat, mizând c-or să-l învingă,
Cercarea lor l-au întețit mai tare,
Dar, cine focul dragostei să-l stingă?
Ne-am depărtat. Speram, în amăgire,
Că-i scrumul cel ce încă ne mai frige,
Dar, ce naivi! Aprins într-o iubire,
Doar moartea focu-acesta-l poate stinge.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fraților Teodoreanu
Bea într-una Păstorel,
Bea de seacă polobocul.
De ce bea? De ce? De focul
Limonadei lui Ionel!
epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confidențele unei tinere soții
I-a povestit mamicii ei,
Că-n noaptea nunții, după masă,
A fost la fel ca de-obicei,
Doar c-a rămas la el acasă.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUI NUȚI
Să-și boteze copilașu'
A venit, dar fără teamă,
Ca nu-i marinarul nașu'
S-o dezbrace și pe mamă.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incompetență
S-au perindat la guvernare
Mai mulți penali de risc major
Și nu au fost, măcar, în stare
Să-și facă pușcăria lor.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte la bloc
Sunt frânt de somn și indispus
C-am tot muncit ca disperatul
Și-l rog nervos pe cel de sus
Să-și schimbe sau repare patul.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat prietenesc
Când va dori să aibă casă,
I-au spus amicii săi, destui,
Să-și ia o tânără, focoasă,
Să nu rămână doar a lui.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
URSITA ROMÂNILOR
Deși le vine foarte greu,
Ei se pornesc să-și facă veacu',
Pe unde-i duce Dumnezeu
Sau unde îi oprește dracu'.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor conaționali
Lucrează toți cu sârg pe-afară
Să-și tragă Mercedes la scară;
Problema scării e spinoasă
Că stau la cort și nu la casă.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință (de Ziua Națională a Franței)
Să-și facă turn, odinioară,
Le-am dat oțelul de la noi;
Acum ne-ntorc țiganii-n țară,
De frică să nu-l ia 'napoi.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui care a ieșit la o oră nepotrivită
Și-a pus amicul fes și mască
Sperând să nu îl recunoască
Și a ieșit să-și ia o pâine,
Dar l-a pârât un porc... de câine.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taverna [Tavern]
Voi ține o tavernă
Sub creasta de colină,
Bărbații cu ochi tandri
Să-și caute odihnă.
Vor fi bucate o mie
Și căni să-i răcorească
Pe cei cu ochii tandri
Ce vor urca pe creastă.
Dormi-va călătorul
Ca să-și viseze scopul,
Mă voi trezi în noapte
Să nu se stingă focul.
Ce fac e un capriciu
Dar inima mea jură
Că doi ochi mari și tandri
Mi-au dat învățătură.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul bețivanului
Ca-ntr-o amforă romană
Zace vinu-n tine
Fost-ai fost la o pomană
Unde-ai băut bine...
Ai băut de-ai rămas stană
Vin de regiune,
Ca-ntr-o amforă romană
Zace vinu-n tine.
De-l plăteai măcar jumate,
Nu-l beai c-o stacană,
Dar așa, turnași măi frate,
Vin că-i de pomană...
Ca-ntr-o amforă romană!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo
omul se smulge din neant
își scoate inima din piept
și o așază pe masă
o privește în ochi și suspină
inima clipește și toarce
îi arată cum să facă focul
cum să îl atingă și cum să suporte
omul întinde mâna prin haos
găsește sticla mov
toarnă totul într-un pahar cu picior
și dă visele peste cap
ascultând un șlagăr la radio
se sperie
face copii într-o casă cu femeie
și begonii în pervaz
omul își plimbă ochii
de jur împrejurul luminii
îi aruncă pe geam
aerul dintre ei întinde gâtul să vadă mai bine
afară ba e vară ba e iarnă
ba e război
omul se așază în genunchi
pe stele, lângă inimă
o privește în ochi și suspină
inima clipește și tace
îl învață cum să stingă focul
cum să îl stingă și cum să suporte
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condeiele revoluției sunt foalele care ațâță focul: trebuie mânuite cu chibzuință, pentru ca nici să nu stingă focul, nici să nu arunce scântei peste tot.
aforism de Sarghis Sakaian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O turmă de vise paște pășune pe Cer...
în toiul nopții...
Caută stele să se-adape...
în izvoarele Lunii să-și stingă dorul...
în focul și în poezia luceafărului să-și îngroape iubirea.
Privesc spre pământ, le e arșiță...
și iarba parcă stă să plouă...
poate-poate se va stârni o ploaie nebună de rouă...
Vântul l-așteaptă să învie,
leagăn să le fie...
o frunza să le-adie lin
și să le cânte despre oameni...
și despre iubire...
Oameni și vise, cântate în cer...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!