Balada căruţelor cu mere

Trec carăle cu mere prin burguri transilvane
şi aerul din preajmă miroase a rai pierdut
a paradis surpat sub roţi de camioane
în veacu-acesta care de mult a şi trecut.

Ce hurducate drumuri v-aduc iar în oraşe
căruţe încărcate cu mere şi cu cer
a cui este solia ascunsă în lămpaşe
ce o purtaţi prin noaptea oraşelor de fier?

V-aud venind dinspre Ohaba De Sub Piatră
prin ceaţa zdrenţuită de faruri şi maşini
sar casele din somn şi-o stea de fum vă latră
înveşmântând colina cu palide lumini.

Ca printr-un geam cu sticla de lacrimi aburită
sub coviltirul verde al miresmelor de fân
azi-noapte mi-am văzut copilăria aţipită
dusă de-un car cu mere printr-un oraş bătrân.

poezie de Ioan Evu din Somnul în munte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mărul lui Adam nu poţi să faci cidru, compot de mere, dulceaţă de mere, plăcintă de mere, salată de fructe, suc de mere, ştrudele de mere şi tort de mere.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mere

Palinca mere, de-i de pru,
S-o ţii în fân când meri la coa;
Dar, dacă meri la sticlă-ntru,
Vei mere în genunchi şi-n coa.

epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţe

azi umblam prin oraş
ca un geam
(ştii cum umblă un geam pin oraşe?)
şi nu
nu mă împiedicam
umblând prin oraş ca un geam
umblând prin oraşe,-n virtutea
obişnuinţei
aşa
e prin oraş, poate ştii
poate nu ai trăit niciodată
pe la oraş
unde vii şi încerci
toate transparenţele
toate
drogurile de risc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

[mere de vară]

îmblânzesc inorogii
rătăciţi
într-un pătrat

îmi pun
degetarul
şi-ţi citesc
în palmă

eşti
o ameţeală
care umblă
prin vene
ţinând fusta
în mâini
plină
cu mere
de vară

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere

Ion către Mărie zice:
- Tu ai două mere-n sân,
Dacă vrei să nu se strice,
Hai să le-aşezăm în fân.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mere şi pere din Ardeal

Cine mere mult pă jos,
Are un picior frumos,
Că mişcarea-i o avere:
Cine-o face veci nu pere...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu mere

Purtând masca fericirii
Şi-o rochiţă de mătase
Dând iluzia iubirii
Prin cuvintele frumoase,

Mi-ai vârât în coş de picnic
Mere roşii, otrăvite
Să servesc din ele zilnic
Prins de pofte nesimţite.

Că eu îmbătat de vinuri
Şi de buzele-ţi cărnoase
Nu întrezăresc ce chinuri
Vin cu merele frumoase,

Nu-mi imaginez că-n timp
Ajung dependent de mere
Şi apoi în orice anotimp
Trupul, mintea le va cere

Iar când toamna se va duce
Şi tu, fustă de mătase,
Oare cine-mi mai aduce
Merele mele zemoase?

Pot pieri în ierni cu vânt
Răvăşit de stări febrile,
Mi-ai tras glonţul de argint
În călcâiul lui Ahile!

poezie de Dan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarna

Miracol glisat în cristale
iernează târziu
lumini măcinate de clipe

imaculat

toate zăpezile care trec prin fereastră
îmi aduc aminte de acea lume
din care iarna încuia veşnicia
în tine

de cabana ascunsă între umbre
şi de căldura vetrei
peste care focul
hipnotiza arderea unui timp
mocnind a mere coapte

cu gânduri amestecate
într-o cană de ceai
fierbinte
îmi ninge din priviri

o dorinţă.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul culese câteva mere, le puse pe o tipsie de aur, şi cu penele la căciulă se duse de le înfăţişă tatălui său. Împăratul, văzând merele, mai-mai era să-şi iasă din minţi, de bucurie; dară îşi ţinu firea. Puse de strigă prin toată cetatea că fiul său cel mic a izbutit să aducă mere şi să se afle că hoţul este o pasăre.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăminte din trăiri

Când Dumnezeu ne-a dăruit o viaţă,
De mici nu am ştiut ce ne aşteaptă,
Sugeam umor din ţâţa mălăiaţă,
Dar fără să ne-ntrecem cu vreo faptă.

Văzând apoi că,, Ana are mere",
Era vecina cu livada mare,
Eu înghiţeam doar lacrimi în tăcere
Şi-mi promiteam să am când voi fi mare.

Dar anii au trecut, eu sunt bogată,
Iar Ana nu mai are-aceleaşi mere,
Căci le-a-mpărţit rapid, necugetată,
Doar cu bărbaţi ce-aveau, din start, avere!

poezie de Elena Mândru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina cu mere de aur poate rămâne nepăzită. Cine ar dori să mănânce asemenea mere?!

aforism de Mihail Mataringa (18 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oră

La marginea nopţii întârzie somnul
în gândul rămas lângă uşă stingher
pe franje de karma ce umplu ecranul
cu doruri căzute de-a valma din cer.

Le văd la fereastră venind încărcate
cu dulci amintiri regăsite-n trecut,
ce vor să-mi aducă, pe căi neumblate,
surâsul jertfit într-un ultim sărut.

Iar buza-mi crispată, rămasă rănită
în visul ce-ţi caută umbra prin cer,
mai tremură încă, de-atunci neoprită,
sub ochii-mbrăcaţi în armură de fier.

Se scurge-n pendulă şi ultimă oră
în care speranţa mă duce-n trecut
să-mi caut destinul privind de la proră,
bătrân marinar pe vapor nevăzut!

poezie din revista on-line Logos & Agape (21 octombrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce nu înfloresc bujorii
Sub bolta-nvăluită-n fum,
De ce sunt împietriţi cocorii
În norii grei de praf şi scrum?

De ce vibrează-n lacrimi lacul,
De ce nu-i grâul pân' la brâu,
De ce nu cântă pitpalacul
Şi-s decibeli scăpaţi din frâu?

De ce păşim pe ierburi împietrite
Şi-i roua roşie-n dumbravă,
De ce muşcăm din mere înroşite
În focul lacului de lavă?...

De ce? De ce? De ce?

Răspunsul vine dinspre viitor,
Departe nu-i, e chiar aproape,
Simţim, deja, un iz înţepător
Şi-o greutate pe pleoape.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de mere coapte

Suavă cu mersu-i de felină
Cu ochii trişti înlăcrimaţi
Căuta iubirea trăită pe colină
În amintirea unei zile de marţi

În dogoarea zilei fierbinţi
Persistă parfum de trandafir
Iubire venită prin maci înfloriţi
Speranţă eşti preţiosul zefir

Miros de mere coapte promiţi
Şi locul ierbii cosite de noi
Ramase urme la amândoi
Lanuri de grâu asteaptă cuminţi

Am văzut umbra trecând
Agăţată de o rază din soare
Te-am strigat încet râzând
Să nu-mi vezi lacrima ce doare

Ai trecut repede ca un vânt
Ştiu ai fost un frumos gând
Coborât dintr un duh sfânt
Apă de izvor la vale curgând

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincoace

rătăceam aromă blândă într-un cer de mere coapte
în poemele nescrise stăruind să mai rămân
ca ecoul prin pădure ca sărutul printre şoapte
veşnicindu-ne ca floarea în căpiţele de fân;

toamna galopa pe dealuri şi-avea coama ruginie
luminau gutuii lunii auriu până departe
zdrumicată-n mii de lacrimi noaptea-ntârzia în vie
veşnicindu-ne dincoace de durere şi de moarte.

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

la gura sobei -
părul bunei miroase
a mere coapte

haiku de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere

Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roşii şi frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înfloreşte într-o glastră.

Mă uit la ele cu mare bucurie
Şi vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Şi cu ele toamna cea frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie dantescă

Un cer senin de amplu iunie prin veac
şi-a-nfiinţat azurul nefiinţei
în cestălalt tărîm, al suferinţei,
şi cată-n ceas a fi durerii mele – leac.

Să uit că suntem robii negrei ere,
să uit de jale, cazne, de tenebrele
din inimă, de tot ce crunt în preajmă e -
zboară doi fluturi, două giuvaiere,
peste oraş purtaţi de-o adiere.
Închis în ăst infern terestru de n-aş fi,
îndrăgostiţii fluturi nu mi-ar aminti
de alţii, de Francesca de la Rimini,
de Paolo, cari au fost purtaţi şi ei cîndva
de-un vînt prin iad, şi de-o beţie-asemenea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă – colind în anii grei

Pe stânci de-un verde jaderesc
Şi albe salbe de lumini,
Lumină albă te zăresc,
Renaştere, pentru creştini.
Se-aud colindători prin văi,
Colindători î suflet trec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Străin pribeag, eu iarăşi plec.

Pe stânci de-un verde jaderesc,
Oh, ce mare sărbătoare!
Luminile se împletesc
Într-o beteală de ninsoare.
Căci este seara de ajun,
Vin magii dinspre răsărit
Daruri să-i dea, să-i dea acum,
Prea mult Iisusului iubit.

Şi albe salbe de lumini
Sătucul vechi împodobesc,
În zbor trec îngeri-pelerini
Purtând blând har dumnezeiesc.
Vezi, satul parcă s-a schimbat,
De-acum altul îmi pare.
Cât de frumos, ce minunat
E-n straie de ninsoare!

Lumină albă te zăresc,
La casa bătrânească,
Iisuse, azi, de dorul Tău,
Mă voi întoarce-acasă.
În sătucul trist din vale
Şade Iisus la icoane,
Când sub salbe lucitoare
Tu-ţi aştepţi îngerii, Doamne.

Renaştere – pentru creştini
Îngerii în coruri cântă.
Bat la porţi azi prunci străini...
Doamne, sărăcia-i cruntă!
Oameni cu suflet bogat
Şi cu inimă curată,
Portiţa au descuiat...
Gutuie împarfumată...

Se-aud colindători prin văi,
Grăbesc să se arate,
Se-aud, se-aud şi zurgălăi
Şi focu-n sobă arde.
Bunica-mparte colăcei,
Nuci, vin şi mere coapte,
Câţiva bănuţi, căci anii-s grei,
Mai mult de-atât nu poate.

Colindători în suflet trec
Ani lungi şi cu suspine,
Departe-s şi-n zadar încerc,
Sat, să mă-ntorc la tine.
Acum când nu mai sunt nămeţi
Şi străzile-s curate,
N-am să mă-ntorc, să nu mă cerţi,
Tu ştii că sunt departe.

Se-aud în gânduri zurgălăi...
La casa bătrânească
Mă aşteptaţi de-o vreme voi
Şi dorul vă apasă.
Se-aude-un clopot în adânc,
Biserica din vale
Îşi plânge fiecare prunc
Plecat în depărtare.

Străin pribeag, eu iarăşi plec,
Mă mână sărăcia,
Zadarnic să trăiesc, încerc,
Frumos, în România.
Am tot sperat că într-o zi
Iisus se va întoarce.
Tăicuţul plânge iar la geam,
Măicuţa-n prispă toarce...

Străin pribeag, eu iarăşi plec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Colindători în suflet trec,
Se-aud colindători prin văi.
Renaştere pentru creştini,
Lumină albă te zăresc
Şi-(s) albe salbe de lumini
Pe stânci de-un verde jaderesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Fulgerul din mine, umerii tăi – mere, / car de flori de miere urcă-ntre rubine... // Către cele-alpine, scumpe la vedere, / jertfă mi se cere, spre-a schimba ondine, / arămii feline-n solară-nfiere... // Până la-nviere-i bine-a se reţine / c-am şi cabaline, pegaşi fără fiere, / cu aripi ovale-n văzduh de mistere, / trecute prin ere cu-auru-n pocale. // Stele marginale cu-ardere-n pripeală, / ori cu abureală – cale la petale, / lunecă-n canale, prinse de-ameţeală... // Frunze cardinale-au rouă în urzeală, / sorii în beteală, zori duminicale: // eu mai număr mere, ielele-rubine, / fulgere-ciorchine, macii-n roţi de miere...» ‒ (XXXI) Glosalm de Cireşar / 1 iunie 1966
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 47).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» (1 iunie 1966)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!