Duminica în tei
altă zi se arată
îmbrăcată în haina de floare
a teilor.
nu trebuie să deschizi ochii.
ca să o vezi,
aduni palmele numai
pe o pârghie de lumină
și tragi în piept
cu putere
aerul dimineții.
pendulând
deasupra tuturor
limba unui clopot
retează liniștea.
această zi de duminică
îmbrăcată în haina de floare
a teilor
traversează sufletul
pe strada mare.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ce duminică frumoasă
Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Și se aud cum cântă păsările afară.
Tu ești îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Și eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu ești de acum mireasă, neprețuita mea comoară.
Ești ca un pom în floare.
Care răspândește parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă și senină
Și ne cântă o vioară.
poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând sfânt în haina poeziei e ca o icoană îmbrăcată în argint.
citat clasic din Nicolae Iorga
Adăugat de Ika
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roi de albine
În goluri: printre
universurile teilor în floare
- un roi de albine...
bâzâie - descompus în mii
de priviri, ca un elicopter
al unei civilizații alungate
de pe tărâmul ei,
sau poate avem de-a face
cu sufletul cuiva - pornit
în căutarea dragostei...
poezie de Krzysztof Gasiorowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte târzie -
Doar parfumul teilor
Mai trece strada
haiku de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cu o primă floare, încep toate primăverile! Care bucurie poate fi mai mare, când dacă mergi printr-un lan nesfârșit de scaeți și buruieni, rău mirositor, vezi lucind în soare o floare și simți adierea parfumului ei? Poți fi atât de fericit, ca în momentul când cel ce stă mult sub apă, iese la suprafață și trage prima gură de aer, cu fața spre soare și cu ochii lăcrimând a viață. Poți fi atăt de fericit, ca cel ce mult timp nu a avut parte de lumină sau nu a știut cum este "lumina" niciodată. Să ne bucurăm de prima floare, de aerul vieții curat. Să ne bucurăm de lumină!
Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară cu lapoviță
începută cu o bufniță care plimbă
aripile pe cerul plumburiu deasupra
teilor fără frunze arată triști
vântul mugește deasupra orașului
lipsit de biografie în orele negre
fulgii se lipesc de nasuri și curg
peste tot tristeți de chitare
zidurile prind fantome vechi
ceasul din turnul bisericii bate
fulgii intrați în mecanism
pe la ora doisprezece au găsit
fanta de lumină călăuzitoare
seara înaintează tiptil prin lapoviță
pisicile se strâng ghem și sar la tors
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haina lui
de sperietoare era peticită pe alocuri
sau cusută cu ață albă, și cam murdară.
a schimbat-o cu haina lui de cioclu.
muritorii se chiorau la ea și fiecare
își dorea o astfel de haină. în haina asta
moartea îți dădea pace. haina lui
de sperietoare a ajuns la un magazin
second-hand, unde cărările se împleticesc.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La femeia prost îmbrăcată îți amintești haina. La femeia bine imbrăcată îți amintești persoana.
citat celebru din Coco Chanel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Mediocritatea la noi și nu numai este în plină dezvoltare. Bine, ea este îmbrăcată în haina științei totale, cu un praf de mă descurc eu peste blatul pufos și degeaba. Mediocritatea iese la suprafață și separă imediat lucrurile, pentru că oamenii educați nu vor sta niciodata să asculte vorba goală a pseudo-inteligenților subculturali.
Cătălin Dupu în Totul e posibil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânzătoarea de ninsori
Cum te dezbraci copacii dau în floare
și simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
când te privesc și mor câte puțin
Și simt în piept văpaia unui crin
și trupul parcă-i flacără străină
între prea mult și iată prea puțin
ești noaptea devorată de lumină
Și trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
și cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub acestă întrebare
Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare de lumini în culori vii îmbrăcată
picură
din roua nopții
numai picuri de lumină
picură
din "naltul bolții
flori de vise
fără vină
și pe străzi
pe la balcoane
pe la treceri de pietoni
doar lumini
multicolore
dintr-o mare
de lumini
aurii
treci în alta
în culori vii îmbrăcată
roșu
verde
și albastru
de te simți
pe-un cal măiastru
venit jos
de pe un astru
cu ochi vii
și înfloriți
trotuarul te privește
iar
din sensuri giratoare
brazi înalți împodobiți
cu lumini
multicolore
te fac și
tu ca să simți
a vieții aurore
cine știe
poate vii
să fii și tu o lumină
albă albă
fără vină
poezie de Ioan Daniel Bălan (23 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor ascuns
... Și sper să apară din nou într-o zi...
îmbrăcată într-un kimono de cer
cu vârful degetelor înalțate
praf de stele pe obraji
adâncă și caldă,
niciodată rană,
mereu piruiete,
deasupra liniilor crescute undeva,
în palma inimii lui,
somn într-o floare de cireș,
visător...
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călugărița
cu ochii blânzi de caprioara
și haina neagra, pana jos
ea singura si-a spus dorinta
-să fiu mireasa lui Hristos!
un trup firav, abia se vede
prin haina neagra ca un giulgi
si glasul stins abia sopteste
mereu povestea lui Iisus!
obrazul ei ca de mătasa
l-a mângaiat oare candva
o mana calda, barbateasca
trezind dorinte-aprinse-n ea?
nu știe nimeni... numai cerul
și ochii ei plecati in jos.
sfioasa isi pastreaza taina
și-o spune numai lui Hristos!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbracă haina...
Îmbracă haina iubirii
Oricând, oriunde vei fi
Să-nvingi puterile firii,
Să poți spre Rai a sui.
Îmbracă haina blândeții
Plăcut să fii lui ISUS
Ca valul cel greu a tristeții
Să treacă de-aici spre apus.
Îmbracă haina candorii
Să vadă toți că ești bun
C-atunci din Țara splendorii
Vin frumuseți ce n-apun.
Îmbracă haina cea nouă
A sfântului har, revărsat
Să simți cum, din Slavă, o rouă
Din nou bucurie ți-a dat.
Îmbracă haina dreptății
C-așa-mpliniri vei primi
Să simți atmosfera Cetății
De-unde-ajutor va veni.
Îmbracă haina slujirii
Că-i mult de lucru pe-ogor
C-așa la altarul jertfirii
Vedea-vei pe-al tău Salvator.
Îmbracă o haină curată
Oriunde ai fi și oricând
Întreaga ființă să poată
Cânta Păstorului Blând.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (26 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec inspirat
bate vântu'-n spice, lanul e sărac.
via își lipește frunza de arac.
nucul se înclină până la pământ,
fără adăpost gândurile-mi sânt.
bate vântu'-n geamuri făina de cari.
din negura vremii se aud scripcari.
plopii desenează cerurile-n van.
îmi e sufletul al nopții găvan.
bate vântu'-n zaruri și trage la sorți.
zorii dimineții se aștern la porți.
o mătase verde-verde, de shantung,
pe umeri-mi goi cade părul lung.
ochii îi fac roată, pleoapa coviltir,
a soarelui floare de nectar potir.
trecând prin lumină, lumină să sorb.
o pală de vânt... o pană de corb...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În accepțiunea unei majorități semnificative, haina îl "face" pe om. În realitate, însă, nu haina îl "face" pe om (sau, cel puțin, nu în mod direct), ci rolul social (un ansamblu de condiții prestabilite) pe care acesta îl adoptă. Dar rolul social reclamă o conduită vestimentară corespunzătoare. Astfel, putem conchide (prin deducție) că haina reprezintă una dintre condițiile de referință care influențează schema de comportament a tuturor oamenilor dintr-o cultură organizată pe principiul segregării ierarhice.
Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada mea
Strada mea cu nume de Luceafăr,
Mă cheamă cu atâtea amintiri,
La poarta casei, teii puși de tata,
Au vârsta mea și au îmbătrânit.
Dar strada și parfumul teilor e același,
La fel ca amintirile, ce au trecut,
Aud și-acum sâset de bucurie,
Cum aș putea uita, ce-am petrecut.
În poarta casei văd pe mama și pe tata,
Cu ochii adânciți în tâmple argintii,
Pe sora mea, înger între copii,
Ce-mi conduceau plecarea cu toții trei,
Căci mă chema grăbit al meu destin.
Acum, strada, ca și poarta, e pustie,
Doar mama între tei apare rar,
Cei dragi s-au dus chemați de zări pierdute,
Iar prietenii, către ale lor chemări.
Poate că într-o viață viitoare,
Din nou cu toții ne vom întâlni,
Copilăria mai mult vom prețui,
Căci amintirea ei, rămâne în instinct.
poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haina cuvântului
Ce straniu gol în liniștea dintre imagini de timp uitate în valiză
am purtat-o prin anii existenței perene
mă asurzește profunzimea necuvintelor ce stau ascunse pe foaia albă
se cred fantome, ele cuvintele
chiar au devenit fantome din cauza tăcerii dintre noi
nu-mi urlu neputința de a îmbrăca frumosul în haina cuvântului
zi de zi cos literele una de alta cu emoția risipirii de mine
nu toate hainele cuvinte ce le creez îți îmbracă sufletul.
Poate sufletul tău nu e pe măsura creației mele
nu am făcut școala stilistilor în arta scrisului pe măsura celor inteligenți
am doar școala vieții la care mulți se cred premianți
pentru că știu să coase cuvinte ce uneori nu le înțeleg nici ei în profunzime
asta nu-i împiedică să desconsidere efortul meu de a coase cuvinte din boabe de roua
nu vreau să ajung mare creator de modă în arta scrisului
visez să nu mai simt atât de pregnant acest gol din liniștea dintre imagini
care imagini? Deschide cartea vieții și privește foia albă a timpului neînceput
Spune-mi ce vezi? Trecut, prezent?
vei vedea doar viitorul ascuns în haina de cuvinte fantomă
destinul îți pregătește garderoba pentru suflet. Nu pierde acul timpului.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracolul
teilor în floare un bâzâit
perpetuu de sentimente
de iubire de patimi de taină
este vremea sărutului misterios
a
versului plin de senzualitate
taina luminii care pornește
din inima înțepată
de cupidon cu agrafe
mirosul florilor de tei accentuează
starea de exaltare
a
îndrăgostitului care freamătă
bântuit de furtuna sentimentului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec limpede
dimineața de Duminică
este transparentă
ca buza unui pahar
prin care îți poți privi gândurile.
când ninge
ochii mei devin
două globuri de sticlă
în care-și găsește adăpost
preafrumoasa Duminică.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!