Mi-e înc-a primăvară

Mi-e înc-a primăvară
sădită în grădină,
mi-e floarea-nmugurită
în
primăvara crudă,
mi-e verdele a soare
iar
negrul mi-e lumină,
îmi e a vis de noapte,
ce noaptea vrea s-ascundă.

De sub covor de rouă
răsar
ca firul ierbii,
mirajul de sub pleoapă
mi-arată
altă fată,
privesc de sub o frunză
cum
se-ncunună cerbii,
aud
cum cântă luna
cu rouă când se-mbată.

Mi-e înc-a primăvară
în toamna –ngălbenită,
mi-e înc-a zi de vară
sub
zilele-nsorite,
îmi e a amintire,
mi-e ziua
prea grăbită,
îmi e a înserare de nopţi
prea istovite.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-asemeni

Noaptea mi-arată cu stelele-n cor
Luna clocind în cuibarul din nor,
Asemeni şi tu, dragă dăciţă
Simţiri îmi cloceşti pe o peniţă...

Ziua îmi plimbă fruntea în soare
Pe-al podului cer plin de culoare,
Asemeni şi tu mă plimbi printr-un vers,
Draga mea tină, al meu univers!

Ziua mi-e noapte iar noaptea mi-e zi,
Esenţe cerşind spre a mă urzi,
De-asemeni mai spun la ceas încordat,
Draga mi-e dragă cu vârf şi – ndesat!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de vară şi mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu păşeşti prin nopţile amare
Şi-mi mângâi clipa înnorată, mamă!

Mi-e dor de vară şi de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!

Mi-e dor de pace şi de infinit,
De paşii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...

Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroşi,
De răsărit şi de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoşi,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.

Mi-e dor de vară, de iubiri
Şi de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pasă

Mi-e dor de tine
Şi nu-mi ajung celelalte
Uite că un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.
Îmi pasă!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Mi-e dor de susur de izvor ce clipoceşte-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.

Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foşnetul de frunze il aşterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.

Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Linişte-mi aştern în suflet când citesc versul măiastru.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor,
Torcând, molcom, ca in pisoi,
Şi te-aş iubi pân' mai apoi,
Şi-aş curge lin, ca un izvor...

Cu unda, trupul să-ţi măsor,
De luni, iubito, până joi,
Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor
Să numărăm din doi în doi,

În dulcea înserare din pridvor,
În paşi de dans, în ritm vioi,
Să te îndoi, să mă desdoi,
La modul corespunzător...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor...
Mi-e dor de tot ce ar fi putut să fie
Mi-e dor de viaţă, ca de bucurie.
Mi-e dor de tine, vis neîmplinit
Mi-e dor de clipa fără de sfârşit.

Mi-e dor de vise care-s împlinite
Mi-e dor de taine nedescoperite.
Mi-e dor de tot ce e frumos pe lume
Mi-e dor de mine şi mi-e dor de... Tine.

Putea să fie, dar păcat, n-a fost
Acum, când îmi doream mai mult un rost
Unde am greşit şi ce-am cerut eu oare?!
Lasă-mi măcar speranţă-n inima ce doare.

Rămâne doar o amintire dragă
E trist, dar pentru o viaţă-ntreagă...
Iubire veşnică de tu vei dărui,
Dragoste nemărginită vei găsi.

poezie de Mariana Simionescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de el ...

Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n braţe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniştită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelişul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopţii cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării şi zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut şi de taifun.

poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de mirosul frunzelor uscate,
pe care mama le ardea în şanţ.
Mi-e dor de gutuia coaptă
în jarul inimii lor veştede.
Mi-e dor de toamna noastră ţărănească
şi mai ales mi-e dor de-o seară
acolo, la mine, acasă.

Mi-e dor de bătătura cu strigăte vesele,
şi de prispa joasă a copilăriei,
dar mi-e dor mai ales de toamna
când copacul a eliberat
a treisprezecea-mi frunză.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din scrisoare (17 decembrie 1978)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de părul tău frumos,
Mi-e dor nespus de faţa ta,
Mi-e dor de glasul tău duios,
Mi-e dor de frumuseţea ta.

Mi-e dor de felul tău copilăresc,
Mi-e dor de lacrima sărată a ta,
Mi-e dor de râsul drăgăstos,
Mi-e dor de gingăşia ta.

Mi-e dor nespus de tine, draga mea,
Mi-e dor de sărutul tău duios,
Mi-e dor de veselia ta.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e nichita

mi-e dor de vorbe coapte-n miez de iarna,
mi-e dor de jocul nostru de-a ispita
mi-e foame de cuvinte, dor de sunet
si-n sange, creier, nervi imi e nichita

mi-e prea devreme pentru-asa tacere
mi-e prea tarziu sa cresc la san clipita
mi-e cald, prea cald in iarna asta noua
la antipod; mi-e dor si mi-e nichita

nu-s eu, de data asta, cea tradata,
ca niciodata, nu sunt eu ranita,
mi-e dor nebun de verbe, de poeme
mi-e „rasu’-plansu’’ viu si mi-e nichita

pe urma ta de pasi imi pun sandaua
si tocul ei iti bate-n cuie cripta
in care te ingrop-o amintire
iar eu raman sa-mi fie doar nichita

alerg prin versul lui cu lumanarea
sa descifrez la fumul ei sanscrita
iubirilor de el ciudat cantate
caci, in sfarsit, mi-e dor si mi-e nichita…

poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor ...

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de strălucirea ta,
De stoluri de cocoare,
Când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
Din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
Sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
Când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
De grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor,
Când arde focu-în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
Şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anu-întreg, se pare,
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
Cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
Dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi urca,
Cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anul-întreg, se pare.
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi pleca
cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e searbădă sub paşi cărarea

Când nu îmi eşti, mi-e tare greu, mi-e rece, frig şi mi-e urât,
Mi-i totul trist... m-apasă toate, simt că-mi lipseşte fericirea.
Simt cum m-afund şi cum mă sting... ca farul cel mai amărât,
Orbecăi cum orbecăieşte, un ins pierdut... pierzând menirea.
*
Când nu îmi eşti, mi-e toamna fadă, fără culoare... fără gust,
Mă doare-o tristă melodie, mi-e timp nostalgic şi mă doare.
Simt că nu văd sub paşi cărarea... că drumul este mai îngust,
Orbecăi cum orbecăieşte... un ins răpus de-a ta... grandoare.
*
Când nu îmi eşti, îmi moare timpul şi-i timpul fără existenţă,
Mi-e cântecul cu note-amare, mi-e vremea gri şi-i dezolantă.
Mi-acopăr sufletul c-un giulgiu şi mă-nconjor... cu penitenţă,
Orbecăi cum orbecăieşte... pribeagu-n lumea-i... ambulantă.
*
Când nu îmi eşti, mi-e toamna fadă, fără culoare... fără gust,
Mi-e searbădă sub paşi cărarea, e drumul searbăd şi îngust.

poezie de Ion Apostu (23 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de femeie

Iubirea femeii mi-e dulce, mi-e hrană,
Mi-e zbucium continuu, cărbune pe foc,
Iubirea femeii mi-e cruce, mi-e rană,
Îmi este destinul, îmi este soroc

Ce mi-aş fi eu mie, un corp fără umbră,
Copac fără frunze, un mal fără val,
O zi fără soare, o noapte prea sumbră,
Pătrat fără colţuri, un cerc mai oval

Iubirea femeii mi-e aer, mi-e viaţă,
Apusul de august, un nou răsărit,
E roşul petalei cu gust de dulceaţă,
Pe clipa în care mă duc şi-am venit

Mai dă-mi-o o dată, îmi lasă crâmpeie,
În suflet, în gânduri, în inima mea,
Iubeşte-mă iarăşi, iubeşte femeie,
Eu n-aş fi nimic fără dragostea ta

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile mele

Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrăţişarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.

Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieţii,
Mi-e dor de stropii prinşi în piedestaluri
Şi de mireasma dulce a fâneţii.

Când clipele aleargă-n răsărituri
Şi pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine şi pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.

Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.

Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieţii din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilăria jucăuşă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescenţa zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră şi pătimaşă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini şi mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboaţă,
căci săraca nu putea nici să se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag şi nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de România

Mi-e dor de România,
De ţara mea
Cum alta nu era.
Mi-e dor de Demnitatea
Neamului străbun.
Mi-e dor de-a lui Cinste şi Sinceritate,
Mi-e dor de tot ce-am moştenit
Mai bun,
Mi-e dor de-a sa Dreptate.

Mi-e dor de un Bălcescu,
Şi-un Mureşan,
De un Eminescu şi-un Cioran,
Mi-e dor de strigătele lor
Să le purtăm în noi, mi-e dor.

Îmi este dor mereu
De limba neamului meu,
Acea limbă română
Suavă şi genuină
Ce făcea să răsune,
Dincolo de Carpaţi,
Virtuţile române.

Mi-e dor de România mea
Să ţină fruntea sus în Europa
Ca o adevărată stea.
Mi-e dor să strălucească,
Peste zări,
Mi-e dor să fie cea mai iute
Dintre ţări.

poezie de Gheorghe Alionte (21 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul e minunat

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de raza ta.
Mi-e dor când pomul dă în floare,
Mi-e dor de primăvara mea.

Mi-e drag pământul aburindă
când scapă de iarnă grea.
Când iarba-i gata să cuprindă
câmpia şi grădina mea.

Când trandafirul înfloreşte
mă îmbată al lui parfum.
Îmi place şi când înverzeşte
şanţul, la margine de drum.

Natura întreagă-i un covor
de flori mirositoare.
Pe cer se vede un cocor
ce se roteşte-n zare.

E semn că păsările vin
din ţările unde au iernat.
În faţa naturii mă închin,
când totul e minunat.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!