Aripi ca portarmă
Vreme-n haine de asfalt,
tinichea chemând rugină
Ceruri dure de cobalt
cu duh sec la rădăcină!
Vreme de războaie reci
peste greieri și mesteceni
Înainte să te treci,
pe tăiș vrei să ne legeni.
Rău tipar, te-ntorci prea des
în a Gheei învârtire.
Mască nouă, chipul dres
dar cu smoală în privire.
Lume stearpă de înalt-
banul - știi să-l pui drept nadă.
Om pășind pe celălalt
mândru de-o așa rocadă...
Vreme mirosind a ciumă,
inundând cu platitudini.
Ce facil transformi în gumă
verticale atitudini!
Însă n-o să poți pe toți
să ne-nghesui în cazarmă!
Cei ce nu suntem netoți
avem aripi ca portarmă!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poem acuzator
Încă e o vreme absurdă
Cu banul poți face ce vrei,
Să-l risipești la femei,
Încă e o vreme absurdă,
Încă se dispută războaie,
Românul la asalt e bun,
La bancă a mai dat un tun,
Încă se dispută războaie,
Încă malaxează show-biz-ul,
În calde paturi, portofele reci,
Nouăzeci-șaizeci-nouăzeci,
Încă malaxează show-biz-ul,
Încă-s miliardari și paúperi,
Ghiftuială și foamete încă,
Mahalaua râvnește la șuncă,
Încă-s miliardari și paúperi,
Încă a pielii culoare contează,
O, Leopold Sedar Senghor,
Pe Loire, în castel, nu-i ușor,
Încă a pielii culoare contează,
Încă e-o vreme absurdă,
Cu drujbe pădurea se taie,
Și năvălesc diluvii, puhoaie,
Încă e-o vreme absurdă.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Radu Cârneci
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devreme
Peste deșertul dintre noi
Se-anunță lapovițe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.
Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare
Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ținem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...
De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În alte sfere
De ce sunt eu pe lume, când toți suntem la fel?
Aceleași fapte bune, același caracter
Aceleași fapte rele, ce nu se mai opresc
De fiecare dată, mă ierți și iar greșesc!
Eu sunt la fel ca tine, căci suntem ființe vii!
Dar ce se ascunde în mine, tu nu ai cum să știi!
De mult ne-am îmbrăcat, cu griji și cu probleme
Cu aceste haine, ce nu țin cont de vreme.
Vom fi la fel cu toți, chiar și după moarte!
Măcar acolo grija, nimeni n-are s-o poarte!
Și în alte sfere și într-o lume nouă!
Unde nici nu ninge, unde nici nu plouă!
De găsești ca mine, înghețați de ger!
Spune-le, te rog! Căci nu suntem de fier!
Și dacă vor măcar puțin să înțeleagă!
Căci misterul vieți, nimeni nu-l dezleagă!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neam de designeri
În țara nostră, cum se pare,
Avem înscrise în genom
Abilități în decorare:
De-o vreme, suntem toți în pom...
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să asculți ploaia
Ploaia se-ascultă,
iubite,
la modul rotund,
așezat foarte-aproape
de inima sa!
De-o asculți pe tăiș
se transformă în prund.
Nu-i poți merge pe stropi,
nici n-o poți naviga.
.
Însă-n mijlocul ploii
e un susur ascuns,
fără-un sens aparent în
profana ureche.
Recunoști acel cântec?!
E al Evelor plâns.
A ajuns până-n mine
dintr-un ev nepereche!
.
Doar în mijlocul ploii
auzi pocnetul mut
când semințele
ude
își rup hainele dure,
îndemnând mulți lăstari din atavicul lut
să fulgere verde, vertical
a pădure.
.
Doar în miezul de ploaie
se stârnește-acel joc
al viselor dulci
și deloc rezonabile...
Iubite, oferă-mi
un măr,
aprinde un foc,
găsește un loc
pentru fapte de taină
proscrise
și-atât de palpabile!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
vreme ploioasă -
ulciorul cu apă ținând
florile-n viață
haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
vreme ploioasă -
din coșul pentru picnic
tot zice-un greier
haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
prima ninsoare -
parcul plin dintr-o dată
doar de mesteceni
haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa, focul, piatra
De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l lovești,
Că se aprinde jarul și totul pârjolești.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăsește vadul ei.
Apa stinge focul, macină și piatra,
Focul arde totul, cenușă e vatra.
Fără ele, însă, nu poți să trăiești.
Cu piatra neîncinsă, poți să construiești.
Dacă și apa și focul, poți să le-îmblânzești,
Ți-ai găsit în lume locul. Meriți să trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
Când amintirile-n trecut
Incearcă să te cheme
Pe drumul vechi si cunoscut
Mai treci din vreme-n vreme.
catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
rugină pe-oblon -
din casa mamei zarea
mai întomnată
haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul și eu
Clipa-i deschisă,
Dar el prea rebel,
Se vrea el stăpânul:
El și doar El!
Mă-ntorc să-mi văd locul
De altă dat,
Îl caut cu ochii,
Dar nu-i! A plecat!
Un altul ca mine,
Precum eram eu
Ori ca și tine,
Acum e și el!..
Și-acum ce-mi rămâne,
Încotro să apuc?!
Voi merge înainte:
Un nou început!
La drum caut rostul,
Înainte pășind,
Să înving vagabondul
Din mine, oricum!
Ah, timpule, timpule
Nevăzut ca oricând!
Mă ia, mă grăbește!
Ce timp nebun?!
Nu vrea să asculte
De mine! Doar El
Stăpân se simte!
Sunt eu mititel?
Și-mi caut iar locul,
Al meu, de altă dat'!..
El râde și-mi spune:
E ocupat!
Ce vreme străină,
Ce timp mișel?!
Eu sunt doar Omul,
Cine e el?
Ce vreme secundă
Și ce timp nebun?!
El știe de sine,
Iar eu urc în drum!
Nici nu mă întreabă:
Ce caut, ce-am vrut?!
E mândru de sine,
De necrezut!
Am vreme, mai spunem!
Acel timp grăbit
Mă învârte pe mine!..
Eu caut Un timp!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am fost, m-am consumat, m-am ars, cenușa mea peste rampă am aruncat-o peste dânșii, câtă vreme am fost viu, dânșii au respirat emoția mea și mi-au întors emoția dânșilor, dar tot ce-a fost devine inutil pentru o îndeletnicire atât de prezentă, cum este arta actorului de teatru... Ești, câtă vreme ești... Gesturile ulterioare sunt inutile... Numai câtă vreme poți să acționezi... Numai câtă vreme ai aripi și dai din ele, vei zbura... Altminteri să nu-ți închipui că cineva te va purta pe umeri...
citat celebru din emisiunea Conversații esențiale de Mircea Albulescu (DIGI24)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume gri
Bine, prea mult gri
E prea puțin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veșnic!
Secundele nu au un preț,
Mă pierd în părul tău prea creț,
Să știi că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Lumininile nu le mai vezi,
Refuzi să crezi ochi prea verzi
Și totuși,
Inima nu are robinet.
Când visele nu mai au aripi
Eu te invit să decolăm,
O lume gri, necunoscută,
Să știi, ne așteaptă să zburăm!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om mai mândru decât tine
Dacă-ți închipui că cei din anturajul tău sunt mai buni decât mine,
Dacă țintești, ca port sau vorbă, prieteni de-o mai nobilă origine,
Dacă ești mândru de-averea ta și crezi că totul ți se cuvine,
Nu voi fi a doua ta vioară: Eu sunt mai mândru decât tine!
Dacă-ți închipui că profesiunea ta-i mai presus de toate
Și când suntem împreună afișezi-o superioară amabilitate,
Dacă remarci c-am haine ponosite, iar ale tale-s noi și fine
Mai trebuie atâta să notezi: Eu sunt mai mândru decât tine!
Dacă tu, alături de-o persoană importantă, mă întâlnești pe drum
Și consideri că nu merit să-i fiu văzut de-acela nicidecum,
Așa că, trecând prin preajma-mi, te faci că nu mă vezi, îți rușine
Fii pentru mine fii orb întotdeauna: Eu sunt mai mândru decât tine!
Dacă ai caracterul perfect și trecutul, necunoscut, fără vinovăție,
În vreme ce trecutul meu, cunoscut, nu-i ce-ar fi trebuit să fie,
Nu risca o contaminare, salvează-ți numele cum știi mai bine
Într-un stol e-același soi păsări: Eu sunt mai mândru decât tine!
Păstrează-ți tutela pentru alții! Aurul și rangul, cu toată lingușeala,
Nu pot cumpăra prietenia, care-i mai mare decât fala!
Prietenia se-oferă unui egal dacă simt asta, te rog reține,
Zidul mândriei se va prăbuși: Eu-s mai puțin mândru decât tine!
poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei?
Vrei să-mpărțim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept și spin
Unind într-unul dor și chin,
Să-ți port eu floarea spre lumină?
Hrăniți cu har, sub semn divin,
Ca trandafir într-o grădină
Vrei să-mpărțim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept și spin?
Sub ploaie, ger ori zi senină
Tu să mă aperi de suspin
Ca-nlănțuiți într-o tulpină
Cu tine una să devin.
Vrei să-mpărțim o rădăcină?
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când încercăm să îi schimbăm pe alții și să le spunem sfaturile noastre, poate că ar trebui să tăcem din gură și să ne dăm seama dacă noi înșine suntem un exemplu și facem ceea ce cerem altora să facă. Apoi, dacă chiar vrem să fim de folos, ar fi bine să tăcem, să ascultăm și să înțelegem ce vrea celălalt. Dacă oamenii nu cer să fie ajutați, LASĂ-I ÎN PACE. Viziunea fiecăruia dintre noi despre lume este atât de limitată și îngustă încât e o dovadă de aroganță maximă să crezi că știi ce e mai bine pentru altul când nici tu nu ai rezolvat multe dintre problemele de bază ale vieții. Ne credem superiori altora, însă la o simplă privire ne dăm seama cu smerenie că nu avem nici un drept să intrăm cu bocancii în viața altora și, mai mult, vom plăti un preț uriaș pentru asta. Știu că poate nu este ce vrei să auzi acum, însă mesajul acesta va face diferența în lumea în care trăim. Să lucrăm cu noi prima oară și să nu ne mai batem capul cu ce fac alții până când noi nu suntem întruchiparea a ceea ce vrem să transmitem lumii.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delul și mestecenii
Oh, dealule cu pleoape violet
de la iubitul meu furat-ai în secret
eșarfa-aceea verde la culoare
purtată-atunci în ziua-n care
nimeni n-avea pantofi
de frunze moarte,
căci nu știam că se și moare
și toți mestecenii albeau
de râset,
veșnicie și candoare.
...
. Tu, dealule cu suflet de cobalt
cu ramuri flamuri
te-ai legat de soare
precum Ulise de catarg
și ne-ai lăsat pe noi în larg,
printre printre pădurile de-asfalt,
pe interfața unui salt,
captivi în stări
și-n clipe migratoare.
...
. Oh dealule, cu coastă de profet
imperturbabil la dureri precare,
tu ești din ce în ce mai sus.
Iar noi -
îmbrățișați adânc de-apus,
cu pleoapele mai violet
mai disipați,
foșnind încet
cu coaja - albă simulare -
noi,
noi mesteceni
croșetând
din vânt
fulare...
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge într-o vreme
Ninge într-o vreme când n-ar trebui,
Ninge peste mine, peste toate cele,
Ninge peste case, peste morți și vii
Și mai ninge încă-n gândurile mele.
Ciorile de toamnă trec în cârduri grele
Croncănind de foame sau de altceva,
Și-n decorul sumbru ninge peste ele
Într-o vreme-n care în alți ani ploua.
Ori că plouă-ntr-una, ori că ninge greu,
Peste toate anii se grăbesc să treacă,
Până ce cu totul voi uita și eu
Moartea care vine, ciorile ce pleacă.
poezie de Mihail Mataringa (30 mai 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem șoptit
Aș locui în ochiul tău, o vreme,
Să văd cum munții încă nasc izvoare
Și-atunci când îl sărută căprioare
Să simt cum firul ierbii încă geme.
În pumnul tău aș locui, o vreme,
De tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă ce, fiind vânată,
Zăcea rănită printre crizanteme.
Aș locui în părul tău, o vreme,
Să-ascult cum vântul șuieră prin crânguri.
Tu scuturându-ți tâmplele de gânduri
Să îmi reciți în șoaptă mici poeme.
Aș locui sub pașii tăi, o vreme,
Să-mi poți reda odihna unui drum,
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
Și folosind, de-acum, noi stratageme
Să-mbraci toți pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea, întors din nou acasă
Voi zăbovi în palma ta... o vreme.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (11 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!