Mereu în amintire - de Ziua Învăţătorului

Celei care mi-a pus condeiul în mână - învăţătoarea Constanţa Voiculescu

Îţi dăruiesc, învăţătoarea mea,
Doar inima deschisă în petale,
În vers o trec, să fie ca o stea
Crescută-n raza-nvăţăturii tale.

Ţi-o dăruiesc ca pe-un odor ales
În care-am strâns izvoarele din carte,
Cu şoapta lor, sculptez într-un eres
Făptura ta, s-o duc prin ani departe.

Uitat-am, sigur, primul gângurit
Şi-ntâiul pas ce l-am făcut în viaţă,
Dar n-am să uit că-n slove m-ai sădit
Să cresc ca o lumină-n dimineaţă.

De-aceea-n slove inima-mi rodesc
Să se-mplinească-n versuri pentru tine;
Iubită-nvăţătoare-ţi mulţumesc,
Eu plec, dar tu vei fi mereu cu mine!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 5 iunie sărbătorim Ziua Învăţătorului! - MEREU ÎN AMINTIRE

(Celei care mi-a pus condeiul în mână - învăţătoarea Constanţa Voiculescu)

Îţi dăruiesc, învăţătoarea mea,
Doar inima deschisă în petale,
În vers o trec, să fie ca o stea
Crescută-n raza-nvăţăturii tale.

Ţi-o dăruiesc ca pe-un odor ales
În care-am strâns izvoarele din carte,
Cu şoapta lor, sculptez într-un eres
Făptura ta, s-o duc prin ani departe.

Uitat-am, sigur, primul gângurit
Şi-ntâiul pas ce l-am făcut în viaţă,
Dar n-am să uit că-n slove m-ai sădit
Să cresc ca o lumină-n dimineaţă.

De-aceea-n slove inima-mi rodesc
Să se-mplinească-n versuri pentru tine;
Iubită-nvăţătoare-ţi mulţumesc,
Eu plec, dar tu vei fi mereu cu mine!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatălui meu

tatălui meu, cu dragoste

M-ai dus pe umeri, m-ai cărat în spate,
M-ai ajutat să aflu ce-mi doresc,
Mi-ai dat iubire, dragoste de carte,
Tăticule, eu, azi, îţi mulţumesc!

M-ai îndrumat în viaţă, tatăl meu,
M-ai învăţat ca lumea s-o iubesc,
Să nu renunţ atunci când este greu.
Tăticul meu, acum, îţi mulţumesc!

Crâmpei de suflet tu mi-ai dat, din tine,
Şi-n suflet te păstrez şi dăruiesc
Şi eu, copiilor, crâmpei din mine
Şi pentru asta, tată-ţi mulţumesc!

Mă rog să-ţi fie bine, zi de zi
Şi vreau de orice rău să te feresc
Şi, Doamne, tânăr iar aş vrea să fii...
La mulţi ani, Tati!!!! Şi îţi mulţumesc!

Anii-au zburat în ritm ameţitor
Şi timpu-n în loc aş vrea să îl opresc.
Sunt zile care râd şi zile care dor,
Dar nu sunt zile fără "TE IUBESC!"

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi dăruiesc

Mamă, luminoasă stea!
Îţi dăruiesc inima mea.
Şi sufletul ţi-l dăruiesc.
Atât de mult eu te iubesc.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne

Multumescu-Ţi Tie, Doamne,
C-ai venit în casa mea,
Stai la masă, de Ţi-e foame
Tot ce am bun, Îţi voi da

Loc de cinste vei primi
Căci Tu meriţi, Domnul meu
Şi toate le-om împărţi
Şi Te voi iubi mereu

Pentru Tine, m-am schimbat
Şi păcatul îl urăsc,
Nu mai sunt ca altădat
Tot ce am, Îţi dăruiesc

Inima şi viaţa mea
Sunt ale Tale, Ţi le-am dat,
Casa şi familia mea,
Tot ce am, şi-am căpătat,

Doamne, le-mpărţesc cu Tine
M-ai salvat şi-Ţi mulţumesc,
Tu, Te-ai îndurat de mine
Raiul, vrei să-l dobândesc.

Vrei Doamne să fii cu mine,
Şi eu, tot aşa doresc,
Să îmi fie veşnic bine
Lângă Tine, să trăiesc.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (12 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimă m-ai plămădit

(Cameliei Rogojinaru)

Din lacrimă m-ai plămădit, mamă,
Fiindcă fecior ţi-ai fi dorit, mamă.
Tu n-ai ştiut, când am să cresc,
Iubire c-am să-ţi dăruiesc, mamă.

În leagăn mi-ai pus busuioc, mamă,
În viaţa eu să am noroc, mamă.
Ştiai cât suferă o fată
De n-are noroc de la soartă, mamă.

Mi-ai pus arnici cules din ie, mamă
Şi-n păr floare de păpădie, mamă
În leagăn, mamă mi-ai cântat,
De tine, mamă, m-ai legat, mamă.

În cântul meu ţi-aduc cinstire, mamă,
Căci mi-ai dat viaţă şi iubire, mamă.
M-ai legănat cu drag şi dor,
Iar azi îţi sunt de ajutor, mamă.

Măicuţă, mâna îţi sărut, mamă,
Şi pentru tine îngenunchi la icoană.
Îţi dăruiesc inima mea,
Măicuţă bună, mama mea, mamă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc

TU m-ai ajutat la greu
Nimic nu mi-ai cerut
Te-am căutat mereu
Durerea mi-ai crezut

Mi-ai dăruit sănătate
Îmi dai putere şi curaj
Să merg mai departe
Nu mi-ai cerut nici gaj

Inima mi-o dăruiesc
Pentru ceea ce-a fost
Astăzi îţi mulţumesc
Iubirea ta nu are cost

Spre tine mă îndrept
Doamne-ţi mulţumesc
O pâine eu ţi-am copt
În semn că te iubesc

Ingenunchez mă-nchin
Mereu dai cât pot duce
Mă chemi eu am să vin
Sufletul spre tine să urce

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, mamă?

Te caut, mamă,
dar te găsesc doar
în vise;
Te văd frumoasă
dar tristă ca o salcie
ce-şi plânge durerea
îngenuncheată
de păcat.
Ţi-ai ferecat bucuria
cu lacătul suferinţei
când m-ai uitat

întro clipă de rătăcire

prin viaţă.
Primul meu cuvânt,
l-am dăruit unui înger;
şi primul pas l-am făcut

doar ca să-i dau
prima îmbraţişare.
Iar el mi-a mângâiat
creştetul şi sufletul
cu aripa dragostei,
lui Dumnezeu.
Cred că am ochii tatei
înlăcrimaţi de vină
şi zâmbetul tău;
mi l-ai împrumutat când
m-ai lăsat
la naştere.
Te caut să ţi-l înapoiez
şi să-ţi mulţumesc
doar pentru că
m-ai lăsat... Luminii!

poezie de Angelina Nădejde (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie fără petale

ştii, într-o zi ai să fii şi tu un poem
şi vei sta cuminte-ntr-o carte,
orbit de cuvinte, ameţit de metafore
dar de inima mea deja desprins, din păcate.
într-o zi, mă voi tăia în marginile poveştii
şi-ai să-mi sângerezi şi tu într-un vers.
nici n-ai să ştii exact momentul în care
miracolul va deveni fapt divers.
acum, ca aerul mai curgi încă
în minunea că-ţi sunt şi că-mi eşti.
mâine ai putea să fii doar o amintire
din cartea altor o mie şi una de poveşti.
laşi umbrele să-mi macine lumina prea mult -
aşa, într-o zi vei ajunge şi tu un poem,
vor fi dimineţi în care-am să mă scutur de tine
şi zile-n care n-am să mai ştiu să te chem.
dar, pentru că sufletul meu
a căpătat deja forma mângâierilor tale,
vei fi cel mai frumos poem
născut dintr-o iluzie fără petale.

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măr...

A crescut peste noapte,
Rod de bucurie...
Un mar sădit de şoapte
Lovit de feerie...

L-am aşezat pe masă,
Vis de roşu-aprins...
Şi l-am ascuns în mine,
Strop de paradis...

L-am desfacut în două:
Ciudat de ireal...
Jumate era roşu...
Jumate era pal...

În sufletu-mi copil,
Crud dar dulce-amar...
L-am copt în partea pală
Şi l-am pus pe cântar.

Fierbinte şi greoi,
Bun de poezie,
Mărul roşu-ntreg
L-am scris în veşnicie...

Pe jumatatea mea
Topit-am versuri scurte...
Pe partea ta de suflet,
Sculptat-am slove multe...

Ca basmul să se-nchidă,
În cerc perfect şi scurt,
Unit-am partea mea
Cu-a ta printr-un sarut...

Amestec de lumină,
Din inima-mi de lut,
Creat-am din nou mărul,
Perfect, rotund şi mut...

poezie de Gabriela Chişcari (29 martie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă, să uit!

Sărută-mă, să-mi amintesc de tine!
Sărută-mă! Să plec aş vrea, spre mine!...
Sărută-mi ochii-a despărţiri de-alint!
Eşti prea curat, nu pot să te mai mint!

El e în mine şi mă înspăimântă!
Nu pot să-l uit, cu gânduri mă frământă!...
E depărtare, vis şi-apropieri...
Caut uitare, dar găsesc dureri..

E şarpele ce-mi dă nefericire,
Pe care i-o plătesc cu prea-IUBIRE..
N-am să îţi scriu, pe el doar îl iubesc,
Dar nu mă vrea, ştiu că mă amăgesc!

M-a otrăvit, vândută-i sunt pe viaţă!...
Sărută-mă! Plec mâine dimineaţă!
Chiar de-oi muri de dor neîmplinit,
Mă-ntorc la el, nu vreau să-mi fii iubit!

Sărută-mă, să uit de el, de tine,
Să uit de el... de tine... şi de mine!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
şi-am făcut multe şcoli,
dar n-am de la tată şi mamă tupeu...
n-am idoli.

Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
şi-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.

Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
şi zile şi nopţi n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forţat-o.

Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.

De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-şi-am recurs la suprema instanţă-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

E ziua ta, mămică,
Şi tare te iubesc,
Căci tu vrei să cresc mare,
Cuminte şi-ndrăzneţ.

Te-ai necăjit cu mine,
Pân' ce m-ai făcut mare,
Şi recunosc, mămică,
Că nu te-ai plâns prea tare.

Ai vrut să faci din mine,
Un copil bun, cinstit,
Şi, cred, mămică dragă,
Că tu ai reuşit.

Acum, eu doar îţi mulţumesc,
Dar, când voi fi mai mare,
Eu îţi făgăduiesc,
Să fii mândră de mine,
Pe ori unde m-oi duce,
Şi-atuncea vei vedea,
Că munca ta mămico
Răsplata-ţi va aduce.

Spun poezia şi nu mă uit la tine,
Eu ştiu, mămică dragă,
Că plângi, nu de ruşine,
De dragul meu, mămică!
De ceea ce-ai crescut,
Eşti mândră, că-s cuminte,
Copilul tău iubit.

Şi când vei fi bătrână,
Eu mâna ţi-o sărut,
Drept mulţumire ţie,
La tot ce te-ai zbătut,
Şi lacrima fierbinte,
Din ochii tăi, cândva,
Nepoţii ţi-o vor şterge,
Să ştii, mămica mea.

poezie de Valeria Mahok (7 martie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cresc amintirile

Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat
stăruitor
în scoarta unui arbor- - numele --
-cu slove mici, stângace şi subţiri.
Azi am văzut din întâmplare
cum slovele-au crescut din cale-afară -- uriaşe.

Aşa îţi tai şi tu copilo numele
în inima-mi supusă
mărunt, mărunt, ca un ştrengar.
Şi după ani
şi ani de zile-l vei găsi
cu slove-adânci şi uriaşe.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, om frumos!

Ţi-aş spune ceva, dar,
Poate n-ai să mă crezi,
O fi oare-n zadar?
Dar o voi face, azi,
Iţi spun, omule, TE IUBESC!
Oricine şi oriunde-ai fi,
Poezia mea ţi-o dăruiesc,
Căci am primit-o-n darul
Sfânt al gândului ceresc.
Ţi-am înţeles suferinţa
Când mi-am văzut neputinţa,
De-a te iubi aşa cum eşti.
Am fost un suflet gol
De propria-mi iubire,
Dar forţa dragostei a-nvins
In mine, răutatea,
Iartă-mi nedreptatea!
Te voi iubi, nu doar cu vorbe,
Ci cu iubire-n versuri vii,
Învăţat-am din propria-mi dezamăgire
Că ceea ce dai, aceea vei primi.
Iţi voi dărui prietenie şi poezie,
Cu inima deschisă, de vei vrea
Sinceritatea ta a-mi da.

poezie de Gabriela Docuţă (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

TESTAMENTUL POETULUI

Am fost un credincios şi sunt, dar în păcat,
Mereu am vrut cu tine să intru şi-am intrat;
Eşti unica din lume ce mi-ai permis, să fiu
Profetul care-şi strigă iubirile-n pustiu.

Când fluture am fost, din seară până-n zori,
Să gust din floare-n floare ai dragostei fiori,
Tu, înţelegătoare, în cântec m-ai iertat,
Ştiind că pentru tine am sufletul curat.

Când nopţile cu smoală voiau să îmi înece
Lumini în care-am vrut să-mbrac vreo stea mai rece,
Tu, doar cu vrăji făcute din vorbele-ţi rimate
Pe Cer aduceai Luna şi mii de nestemate.

De-aceea eu, iubito, cât încă-s pe pământ,
Îţi las prin Testament acum ce am mai sfânt:
Credinţa în Cuvântul ce-a fost şi o să fie,
Iar tu să mă îngropi în tine... Poezie!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec

Când voi ajunge la capătul drumului,
Iar soarele va fi asfinţit deja pentru mine,
Nu vreau ritualuri în camere umbroase;
De ce să plângi un suflet regăsindu-se pe sine?
Să-ţi fie dor un pic, dar nu pentru mult timp,
Şi nu sta-ngenuncheată, ca omul ce trage la edec.
Aminteşte-ţi iubirea pe care-am împărţit-o.
Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec.
Toţi trebuie să facem călătoria asta
Şi fiecare e sortit s-o facă singur. Lasă,
Totul este parte a unui plan mai mare,
Un pas, atâta doar, al drumului spre-acasă.
Când eşti singură, cu inima rănită, mergi la prietenii
Pe care i-am avut înainte de-aici să mă petrec;
Şi râzi la toate de care noi cândva am râs.
Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec.

poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul al treisprezecelea

O, Viaţă, Viaţa mea,
corolă de lumină dintr-o stea,
cum aş putea să-ţi mulţumesc
pentru tot ce-mi este omenesc?
Pe braţe de zefir m-ai legănat,
prin poieni cu bujori m-ai preumblat
dar şi munţi de piatră seacă mi-ai ordonat
să escaledez în zori şi pe-nserat,
fără a scrâşni sau lamenta,
căci doar aşa puteam a învăţa, lecţia ta...
Şi câtă bucurie tu mi-ai dat,
nu-ncape-n universul peste mine aplecat...
Cu tine de mână până la Cer am zburat,
sufletul cu zâmbete mi-ai mugurat,
dar tot tu mi-ai trimis pe-alocuri,
furtuni cu bolovani şi focuri,
să-învăţ a depăşi ce-i greu...
Pe-un colţ de semilună, stau... tot eu.
Înţelepciunea ta mi-ai dăruit,
pe drumu-mi scris am stăruit
în urma mea să las miros de flori
pentru acei ce vor veni în zori...
Şi-atunci, când ceasul treisprezece va suna,
o diademă de lumină-mi vei dona
şi morţii, umbra ta, mă vei preda.
Cum pot eu Viaţă, Viaţa mea
să-ţi mulţumesc pentru ce-a fost şi va urma?
Poate senină s-aştept a mă schimba în stea
în acel ceas, al treisprezecelea.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Nu vreau să-mi iau rămas bun. Vreau doar să mă uit la tine... Aş vrea să am nişte cuvinte mai bune de rămas bun pentru tine, dar... dar asta e tot ce am găsit. Mulţumesc! Mulţumesc pentru tot ce mi-ai oferit. Mulţumesc că m-ai forţat să fiu bărbatul pe care îl vroiai. Mulţumesc! Îţi sunt atât de recunoscător, Andie!
Andie: Of, nu vreau să-ţi dau drumul, Pacey.
Pacey: Să nu uiţi de promisiunea ta, da? Tu şi cu mine, împreună din nou, fericiţi, sănătoşi şi mai îndrăgostiţi ca niciodată.
Andie: Nu o să uit.
Pacey: Fă-te bine, McPhee şi apoi întoarce-te la mine cât mai repede.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

N-o pot deloc înţelege –
Este prea de tot;
Mai ales când mă provoacă
Să o trec înot!
Dar oricât aş încerca,
Pe celălalt mal –
Nu pot să ajung deloc...
Mă las dus de val!
Doar că valul nu mă duce...
Unde vreau s-ajung,
Ba din contră: el în larg
Vrea să mă scufund!
Niciodată n-am răbdare
Să se potolească...
Ca apoi să pot s-o trec –
Să mă limpezească!
Şi mereu şi tot mereu,
Eu mă duc la fund!
Niciodată n-am puterea
Să pot s-o pătrund,
Dintr-un capăt până-n altul...
Unde mă aşteaptă
Răspunsul la întrebarea:
"De ce e nedreaptă
Această latur-a mea
De necontrolat?
Şi de ce de când mă ştiu,
Eu te-am căutat?!"

Ca să vezi, nu e vorba
Doar de un răspuns...
Ci, de fapt, am mai multe,
Întrebări de pus!

Mai rămâne doar să pot
Să ajung la TINE!
Doar că pentru-a reuşi,
Tre' să lupt cu mine!
Să lupt şi să mă înving –
Să nu mă mai las
De al vieţii mele timp,
Vrăjit, dus de nas!
Dar şi când voi izbuti,
Nu vei mai putea –
Decât să te contopeşti
Cu inima mea!
Cu tot ce până acum,
Nu am înţeles...
Mai exact: cu tot ce-nsemn
Şi să-mi dai un sens!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (17 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul copil

Poţi să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Şi nu ţi le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit

Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învăţat şi despre vină,
Mi-ai arătat şi primul pas

Apoi am căpătat auzul
Şi vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori

Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învăţat şi silă,
Deşi eu poate n-o doream

Cu timpul, am plecat privirea,
Ruşinea m-a făcut s-o fac,
Am înţeles ce e iubirea,
Când să o spun... când să o tac

Am priceput că mi-ai dat voie
Să aflu tot, să ştiu de ce,
Iar câteodată, de nevoie,
Am acceptat şi că nu e

Mi-ai modelat şi optimismul,
Să nu cumva să mă rănesc,
Mi-ai dat respectul, altruismul,
Să ştiu să cer, să dăruiesc

Dar mai presus de tot şi toate,
M-ai învăţat să fiu umil,
Am înţeles că omul poate
Să stea în suflet, un copil.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!