Ochii de rouă
Cenușa sfântă a strămoșilor
A fost spălată de roua
Din ochii românilor prigoniți.
Schiază lacrima pe oasele gri,
Căutând eliberare, într-o rază de soare...
De aceea lumina se strigă precum un clopot...
E vuietul inimilor ce plâng!
Arat cu gândul prin cimitirul iubirii,
Cenușa tăcerii scuturată de la tâmplele cetății!
Aici a rodit pomul morții
Dat martirilor rod de lumină!
Nu-i izgoniți din mormântul sufletului vostru,
Ignoranți ai neamului românesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre rouă
- poezii despre România
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre schi
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Am gustat
Am gustat din furia iubirii
Și m-am înălțat pasăre de lumină,
Căutând uitarea ce te-a rănit...
Tu, femeie, ești zborul de lacrimă,
Labirintul tăcerii ce mă va duce
La altarul divin.
Și lacrima ta este frumoasă... și dulce...
Dar... când m-am oprit spre odihnă
Din zborul meu,
Am fost prins cu lanțuri de umbre
Și închis în colivia luminii.
Cineva mă păstra ca pe o nestemată!
Nu cunoștea că îmi voi răni aripile
Cu necuvinte...
Apoi ușa coliviei a fost deschisă...
Aveam mâncare și apă, iubire, lumină.
Dar nu mai aveam forța de a te căuta
În necunoscut.
Mi-am scuturat aripile de cenușa uitării
Dar mă dureau de tăceri.
Vino tu, căci căutarea mea
Și-a sfârșit drumul.
Copacii s-au plecat în rugi
La marginea sufletului meu...
De aici se naște pustiul...
Semnalmentele
Sunt limpezi râuri pe harta de sentimente
Arsă la capete de vulcani.
Sunt aici! Vino!
Nu voi mai putea pleca niciodată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre iubire, poezii despre zbor, poezii despre vulcani, poezii despre sfârșit sau poezii despre râuri
Voi
Voi nu meritați lumina
Din afara trupului vostru
Pliat de mizeria morții
Născute-n adânc.
Voi meritați sărăcia strămoșilor voștri
Pentru a vă pleca fruntea
Înspre cenușa străbună.
Jugul robiei v-apasă
Pe umerii goi, mirosind a cenușă și-a mâl.
Nu-i destul!
Ați uitat că cineva v-a creat,
Ați uitat de esența divină.
În voi nu mai există iubire,
Credință sau altceva.
Sunteți ciulini rostogolindu-se
În mânia furtunii,
Nu mai aveți rădăcini,
Nici părinți, nici copii,
Sunteți singuri în lupta
Cu uitate stihii.
În necredința voastră bolnavă,
Vă credeți puternici.
Sunteți puroiul din plagă,
Nefiresc de alergici
La iubire și șoaptă de vânt și izvoare.
Rana voastră e-n suflet
Și asudă... și doare...
Trăiți infidel,
Cu sufletele ce v-au adoptat,
Crezând într-o inexistentă iubire.
Păcat!!!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cenușă, poezii despre trup și suflet, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre sărăcie sau poezii despre sclavie
Gongul din perete
Gongul din perete a desenat
Cu o limba de foc
Satanicul numar 666.
Se trâmbița întoarcerea acasă,
Țipete se auzeau din fereastră...
Fântânile s-au întors la ceasul dintâi
Și lumina la întuneric.
Au sângerat pământurile cu apusuri de răsărit.
Morții ne-au urat bun-venit...
Au curs lacrimi de foc,
Iar atomii trupului nostru încins
Au fuzionat cu lacrimile noastre în vis.
Calea de acces către cer devenise mister.
Noi am redevenit celulă,
Căutând prin cenușa osemintelor
Strămoșilor noștri
Ușa dinspre apus
Prin care, precoce, ne-am strecurat
Spre plus infinit.
Un vis - timpul nu se oprește,
Nu se-ntoarce,
Pentru el nu există minus infinit.
Și nici pentru noi!
Doar moartea semnează
Ritualul schimbului de vieți.
Plutire de umbre
Și pașii înceți,
Iertare și sute de vieți...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre infinit, poezii despre iertare sau poezii despre foc
Să mă iubești cu ochii
Iubește-mă cu ochii,
Lăsând lumina să respire prin toți porii,
Chiar și fără stelele de pe cer!
Iubește-mă!
Mă vor lumina ochii tăi...
Buzele tale devin petale de foc.
Iar eu voi fi vulcan erupând,
Vorbindu-ți cu lava ce se prelinge,
Ca un râu de crini izvorât la picioarele tale.
Nisip însetat de valul încins,
Vibrând ca o inimă sub tălpile goale.
Țipă universul,
Ascuns sub lava topită a cuvintelor,
Ca un pescăruș rănit de tăcere.
Cenușa amintirii renaște în copaci de lumină.
Rogvaiv mângâiere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre picioare, poezii despre ochi sau poezii despre nisip
Supus pământ
În geana de lumină ce se crapă
Către apus, văd lacrimă... Și dacă
Tușul durerii-n lutu-ntinăciunii
Se întrupează, astăzi plâng românii.
Nu-i rost aici de-ați duce traiul, parcă!
S-a stins în timp lumina geto-dacă
Și în cenușa morților sădim
Durerea vieții ce ne-o irosim.
Nu mai e cerul steag plutind pe ape...
Seninul lui nu poate să ne-adape!
Pământul e o prașilă de rugi...
Trăim umil între stăpâni și slugi.
Unde ni-i blondul pletelor de grâne?!
Căci tot mai des sămânță de tăciune
Alungă mierea soarelui... Și plouă
Cu-asupritori de denumire nouă...
În maci, în roze,-n sângeri nu mai curg
Cuvinte rubinii... Amurg! Amurg!
Pământ robit de hoți, de lași, slujind
Cu sârg, în crez, aceluiași partid.
Supus pământ, înalță-te-n vulcani!
Fă din cenușa miilor de ani
Un templu nou! Și-oricât de greu ar fi
Tu schimbă-ne istoria-ntr-o zi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre păr sau poezii despre prezent
Dar pentru Nicoleta
Închid ochii și văd
Fericirea din ochii tăi,
Dar și lacrima caldă
În care se-ascund chipurile
Celor ce și-au dorit
Să te vadă.
Sub voalul alb de mireasă.
Văd mormântul de marmură
Al parinților tăi,
Împodobit cu floi și lumină.
Ei te-au iubit, te iubesc,
Sunt îngei pe soclu ceresc.
Ei au împlinit visul acesta,
Iar tu ai închis cercul iubirii
Cununându-te întru infinit
Cu cel ce mereu te-a iubit.
Nu plânge! Ești cea mai frumoasă!
O clipă ți-am văzut tatăl...
Era martor, în rândurile din urmă
A celor ce te priveau.
Și mama era acolo
Pe piciorul tău stâng.
Ți-ai împlinit marea iubire.
Nu plânge!
Doar eu
Am dreptul să plâng!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre nuntă sau poezii despre mamă
Vindecare
Mă vindec singură de teamă
Și urlă glasul tăcerilor...
Se prăbușește în mine
Ca într-o văgăună de sticlă...
Pe pereții transparenți ai sufletului
Văd urmele zbaterii.
Un stigmat ce nu se va putea pierde...
Zăpada a înmugurit pe pământ,
Lumina a înmugurit în mine, apoi pe cer...
Sunt frântură de rezalit
Ce răsare din întunericul ce mi-a acoperit ființa.
Sunt rouă, cuvânt și iubire,
Am renăscut din cenușa
Ce mi-a ars conturul ființei...
Sunt fericire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre muguri sau poezii despre frică
La poarta tăcerii
Colțul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra imn al fertilității
Sufletul s-a arcuit și îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ți-au irosit fericirea!
De acum alt colț de pâine și un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut și ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulțumită, la poarta sufletului meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre pâine, poezii despre noapte sau poezii despre mulțumire
Audiere
Audiem suspinele de vânt,
Gândul ni-i treaz... și-a neamului strigare,
Căci clopote de lacrimi ne ascund,
Ca-ntr-un coșciug, a pruncilor plecare.
În spectrele luminii am ascuns
Umbra cetății Sarmisegetusa,
Străini să nu-i înece osoarele în plâns,
Să nu plutească-n neguri
Durerea și nici noaptea.
Radiografiem timpul cu ochii minții
Și trudim printre cuvinte și stânci
Urmele pașilor străbunilor adormiți.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre somn sau poezii despre radiologie
Surâs de tăcere
Tăcerea veghează precum un Sfinx
Copac cu ramuri reumatice, distorsionate,
În drumul spre moarte...
Simbolic, îi spunem singurătate.
Mustește în el atâta durere!
E drumul ce duce spre necunoscut,
Un drum abia început.
Se scutură frunzele cu aromă de lacrimi...
Cenușa de pe frunte se rătăcește
În pliurile adâncite-ale vieții.
Oh, om, poposește!
Privește și nu te mira
De trecerea ta!
Scutură amintirea și hrănește cu ea
Privirea-ți înfometată de lumina divină!
Din carnea ultimei stele fă pat
Pe care să-ți întinzi gândul!
Te cheamă pământul!
Aprinde o torță din sufletul tău
Și arde lutul stricat
Din care te-ai întrupat.
Liber spre cer sufletul tău va zbura...
Transcendent...
Nu te sfii!
Moartea este un surâs al tăcerii,
Tu știi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre singurătate
Lacrima, produs al sufletului
Lacrima scursă din
ochiul meu stâng
nu-mi aparține
ochii mei
amândoi plâng deodată
si plâng numai în întuneric
pentru a-mi proteja lumina
din suflet
poezie de Teodor Dume (2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Teodor Dume despre suflet, citate de Teodor Dume despre ochi, citate de Teodor Dume despre lumină, citate de Teodor Dume despre întuneric, poezii despre protejare sau poezii despre protecție
Când mama plânge
Când plâng ochii unei mame, plin de lacrimi e pământul,
Mama stele-n suflet are, ea e pacea și cuvântul.
Mama-ți este fericirea de-a păși prin munți stâncoși
Și-a rămâne fără rană... Vezi în ochii ei frumoși,
Raiul, glia și izvorul neamului de veac rămas
Să își limpezească dorul. Bate-un clopot... doar un ceas
Și-n ceaslov, e scris să plece... Plin de lacrimi e pământul,
Vreme vine, vreme trece, gol în suflet i-e mormântul...
Ea prin pași ne va rămâne,-n lume, înc-o bucățică
Și în vise, printre stele, ca un înger se ridică.
Mama-i imn și port, icoana... E puterea unei lumi,
Este-ntreaga Românie, scut și pavăză-n furtuni.
Mama-i vale de lumină, aur pâlpâind sub Soare,
Mama... mama, niciodată, pentru pruncul ei, nu moare!
Ea e slovă de iubire, tihna nopții, libertate,
Îngenunche la icoană, pentru prunc, în orice noapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși sau poezii despre văi
Cenușa din urmă
Dimineața iubirii mele
Se-nalță pe aripi de curcubeu,
Se ascunde în inima ta
Să aibă vibrații mereu.
Amiaza iubirii se-nalță în cer
Pe raze ce-atârnă din soare,
Tu-mi aduni umbra în roua
Ochilor descântați de o floare.
Acum, înserarea iubirii
Șterge luna din elipsa nocturnă,
Tu vrei dimineți și amiezi,...
Cenușă-s din toate-ntr-o urmă!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei, poezii despre dimineață, poezii despre seară sau poezii despre inimă
Plâns de Românie
Mustește sângele pe glie. Tu, țară, ca un munte cazi,
Căci scumpa noastră Românie, rămâne-ndată fără brazi.
Se sting izvoarele sub lacrimi, bisericile plâng și dor,
Căci ne-au luat de la icoane și mântuirea pruncilor.
Ne-au risipit în umilință, ei nu mai au nimic al lor,
Ne-au luat și neam și port, credință, nu mai avem nici sărbători.
Plecat genunchi, cu umilință, din ochii noștri plâng ninsori.
Să plângi cu litere strămoșii și tricolorul fluturând!
Căci România-i numai una și sfântă pe acest pământ.
Unește-ți grânele cu brazii și apele cu libertatea,
Românii frați cu toți românii, spre a putea învinge moartea.
Unește litera cu gândul, soarbe din apa de izvor,
Udă cu sângele-ți pământul și dă-l să bea urmașilor.
Frământă pâinea cu cenușa eroilor ce au luptat.
Liberi să fiți! Nu fiți povară! Nimic din cer nu a picat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre brazi, poezii despre apă, poezii despre victorie, poezii despre sărbători sau poezii despre sânge
Erupție periculoasă
Erupția Vezuviului devine catastrofală!
Oasele bătrânului Nostradamus
Sfârtecă ceața mormântului putred,
Trecând prin moarte, la viață.
Gelatina ochiului se distorsionează treptat
Sprânceana devine un conglomerta de albumină,
Iar ochiul se transformă-n pătrat.
Și doare
Gândul lipsit de culoare,
Chipul său fad...
Fulgere sângerii cad din cer
Cât trupurile se transformă în lavă.
Un porumbel alb își zbate aripile,
Scuturând cenușa trecutului.
Războiul sufletelor bolnave abia a-nceput.
Vărsați o lacrimă-albastră
Peste trupul de lut!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sprâncene, poezii despre război, poezii despre roșu sau poezii despre porumbei
Lacrimă (răspuns Gabrielei Mimim Boroianu)
Lacrimă, bobiță de lumină,
S-a strâns și s-a-ntors la rădăcină,
Spre chemarea lacului divin
După care însetați tânjim.
Lacrima - o rugăciune sfântă
Ce prin ne-cuvinte ne cuvântă...
Mântuire gândului bolnav,
Plâns tăcut de dorul celui drag.
În mătănii de mărgăritare
Lacrimi sute strălucesc în zare.
Cer - altar, o lacrimă pământul
Când ne dă, din suflet, rod, cuvântul.
Lacrimă - un vis la el acasă,
Fulger, taină, mantie cerească,
Flamura iubirii și-a dreptății
Către care aspirăm cu toții...
Un complot de taină și durere,
Drumuri de lumină către stele,
O, mirific cânt, mirific vis,
Plata noastră pentru paradis.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre rai
Ultimul joc
demult, odată, poate într-o altă dată
eu căutam credința pură
azi țipă agonic ochii în orbite
văd urme între lacrimi și mă plâng
pe frunte am coroană
din cioburi, sticle, spini și cale
aici trăiesc cu morții vii
și drumul n-are cale
eu am găsit în moarte esența vieții
și scriu la toți cu lacrimile morții
ei au fugit cu toții, toți netoții
în noaptea asta fără margini
m-am lepădat de lume, de păcate
nebun, mai rătăceam prin ceruri
tot căutând lumina vieții
am ars gândirea la o lampă
am demolat principii norme
de etică, morală, toate goale
și am jucat la masa sorții
destinul vieții și al morții
a mai trecut gândirea, clipa
eu am rămas la porțile cetății
să joc un joc nebun cu morții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri sau poezii despre principii
În dar de Sfintele Paști, tuturor ce cred în divinitate
Noi toți suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm și la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere și povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Și rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înșine-am mâncat
Și sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană și păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Și va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Și Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Și morți și vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Și lutului va da eliberare.
Atunci vom știi c-al vieții noastre chin
Se va sfârși doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat și vină.
Tu bun creștin, mergi, roagă-ți de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieții tale,
Să-ți fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire și prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate și iubire,
Să trecți pragul plâns al Învierii
Și să uitați de patima durerii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre durere, poezii despre cruce, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre vinovăție
Trandafirii
Am pescuit trandafiri
Din răsăritul ce mi s-a dăruit.
Am sorbit din lumina cerului
Și mi-a crescut imensitatea în suflet.
Am atins cu buzele rana tăcerii
Și i-am vindecat însângerarea cu
Îndrăzneala zborului,
Ca un fulger în iulie.
Dar am rătăcit în apus,
Am tălpile ascunse în întuneric,
Iar când lumina mă strigă,
Ochiul meu îi răspunde
Cu un surâs de tăcere.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit sau poezii despre creștere
* * *
Doamne, eu sunt un păcătos,
Te rog, de-aceea, iartă,
Lacrima mea ți-aduc prinos...
De multe-s vnovată...
Vuiesc precum un clopot azi,
De dorul mântuirii,
Iar Tu, ca o lumină arzi
Pe calea fericirii.
La Crucea Ta m-aplec pios
Și-ți rog a mea iertare,
Căci nu aș fii de vreun folos
Pe drumul de pierzare.
În Sfântă zi, prea bun Iisus,
Mă iartă, am greșit,
Să pot trăi în lumea mea,
De-acum, mai fericit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre mântuire sau poezii despre greșeli