O poveste cotidiană
ne sinucidem zi de zi cu disperare
fără a ști
biete figurine speriate, fețe blazate
de timpul ce trece
aiurea, haihui
de promiscuitatea unui gând nerostit
plecăm de unde am plecat, spre nicăieri
fără a ști
de ce-am plecat, de ce am mai venit
adunăm zi de zi doza de întuneric
apoi o îndesăm pe gât
cui
ție, lui
fără a ști
dimineața, copilul plânge
de ce-ai plecat mamă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterne căutări
nu știm cine suntem
de ce am venit aici
unde ne ducem
construim nimicuri apoi trecem mai departe
mai hotărâți să facem nimic
într-un zbor etern către nicăieri
poate azi, poate ieri
căutăm fără speranță un loc
în care vom zidi fericirea
meșteri mari, lăsăm la fiecare colț
o biserică neterminată
În care am zidit fiecare femeia
ne temeam să privim drumul
străbatem aiurea mări, ne întoarcem înapoi
fără a ști de am plecat, de ce am mai venit
în zid, inima ei a plâns, apoi a tăcut
turlele s-au prăbușit în vânt
în palme port țărâna sufletului
alteori aruncăm ancore în timp
opriri provizorii în lumi derizorii
destructurăm alte gânduri cu sufletele noastre
căutând un loc în inima Lui
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cântec
stau pe țărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colțuri de singurătate
e tragic și trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieții
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai știe, cine...
am venit și am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieții
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a ști
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viața asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viața asta
fără de noroc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul gând
am adunat în palme timpul
nu a stat
m-a privit o clipă
apoi a plecat
la pas, pas cu pas
pe drumul lui
la ceasul rămas, spre alt popas
am căutat o viață fericirea
nu m-a cunoscut
nu a știut că a trecut de multe ori pe lângă mine
am strâns în brațe femeia
sărutând trupul fierbinte și gol
o clipă m-a privit țipând în brațele iubirii
apoi a plecat, cu alt bărbat
pașii ei se strecurau
pe nisipul umed de lacrimi
azi pășesc pe alei
de tei, de ce vrei
în față doar vântul mai bate
bate și bate
pe drumuri uitate
printre frunze căzute, printre frunze uscate
de viață, de lume, de toate
pe aici, pe unde poate
pașii mei curg, se scurg
în cenușa ultimului gând rămas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
unde te-ai dus
femeie sau duh
doar un cuvânt am spus
și totul a apus
nu a rămas nimic de spus
în soaptă m-am rugat
la cer, la stele
să asculte visele, dorurile mele
unde ai plecat când eu rosteam
o vorbă lină
o chemare
o șoaptă pură de iubire
valul te-a luat
și ai plecat, acolo sus
departe, la apus
să luminezi în noapte calea
îndrăgostiților ce vin
dar fără tine noaptea e pustie
și viața asta, nu e vie
acum doar țip
oftez în tăcere
lacrimi, durere
delir pustiu sau doar un chin
în mine plânge durerea unui om
ce a iubit odată, doar odată, o fată
ce viață, ce destin
să plâng din zori în noapte, zi de zi
să mor puțin câte puțin,
în fiecare zi
în așteptări ce nu mai vin...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași
te-ai îmbrăcat în foșnet de alge
se sfarmă și clipa
prelung se stinge'n șoaptă
un val, un gând, un ideal
coboară lin petale albe de crin
frunza măsoară timpul rămas
vuiește iar pădurea
tresar copacii sub lovitura morții
pe umeri roi de stele
mi-e trupul rană și lacrima destin
eu am rămas să mângâi pașii
tu ai plecat în noapte și totuși unde ești
femeie fără chip
din tainice povești
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
te caut în noaptea tăcută
te găsesc în ecoul prelung al unui gând
gând sfărâmat pe țărm
umbre se târăsc prin țărână
trăiesc în locuințe lugubre
poposesc nicăieri
și azi și ieri
se mai opresc să mai plângă un pic
în suflet țipăt și plâns
din astă vreme zbuciumată
mă sting în tăcere
fără vorbe, fără speranțe
așa ajung și eu, o umbră
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni în cuști
stăm în cuști
am uitat să simțim, să trăim
nu vorbim, muncim zi de zi
fără să știm de ce și pentru ce
în tăcere, fără odihnă
biete albine istovite
ne este interzis să gândim
pe brațe plânge sudoarea
am uitat să visăm, să zburăm
un porumbel rănit într-o cușcă ruginită
sau vite tăcute ce merg în cor spre abator
aici am învățat să mor în fiecare zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
m-am trezit strivit între gânduri
mama plânge a jale
nori negri trec agale
în cale, nimic nu răsare
voci aspre răsună
în jur o lume nebună
ascuns este cuvântul și gândul
azi nu mai sunt copilul de ieri
sunt un bătrân
fără vârstă, fără ani
port pe umeri poveri de secole
trecute, pierdute
în cer bat clopote
lumina se scurge tăcută pe ziduri
văzduhul privește
cum timpul trece
pe aici, pe undeva
eu biet pribeag bătrân
pășesc din lac în puț
știu, știu unde să mă duc
mă duc și mă tot duc
doar am uitat pe unde să apuc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași prin țărână
mă doare talpa gândului pășind prin țărână
eterna țărână
nu eram decât un fluture în vânt
unde am ajuns, desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în față
nu am știut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri, nici mâine
de ce faci caz de un lucru fără haz
m-a întrebat odată timpul și a plecat
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei agonice vieți
în târâna cotidiană
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul vers
eu plecam pe un drum
tu veneai pe ape
printre atâtea valuri, nu ne întâlneam
a trecut o zi
iar la întâmplare
nu găsisem calea, tu pășeai pe ea
pun pe răni cerneală, să astup un verb
mă sufocă lumea
unde astăzi merg
la cumpene de ape
le arunc pe toate
pierduți între ape
toți plecăm pe urmă
mă ajung din urmă
pașii goi, de humă
am plecat degeaba
pe pământ e sânge
lacrima iar plânge
versul trist se stinge
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de cais
pe boltă
se întindea amurgul
așteptam...
o clipă, o zi sau un veac
uneori priveam cum fumega timpul
între două cuvinte inegale
noaptea mă plimbam...
mă plimbam pe haotice străzi
căutam mereu
de multe ori fără habar, în zadar
anii ce pleacau aiurea, haihui
nu am rămas aici, nici dincolo
nici nu aveam de ce
poate, odată, voi trece
peste o mie de drumuri
atunci se vor scutura florile de cais
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pentru cei ce vin sau pleacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria
Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil își dorește
Un joc atunci când se plictisește
Orice om își dorește să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândește
Ca dacă o jucărie privește
De copilărie își amintește
Unde ești, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viața mea
Și mi-ai luat și jucăria...
Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...
Draga mea copilărie,
Ai venit din nou la mine,
Ai venit și bine-mi pare,
Dar timpul oprire n-are
Of, copilărie dragă,
Vremea trece, vremea vine
Știu că trebuie să pleci,
Dar să-ți amintești de mine...
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Umbra
ai plecat femeie să cânți în corul de îngeri
drumurile sunt astăzi pustii
nu e lună pe cer, nu e soare
cuvântul plânge pe drumuri târzii
e întuneric, în mine, în jur
de unde vin și unde curg înspumate ape
mai trec în zbor râzleț
șir lung de gânduri amputate
cuvintele au dispărut pe rând
cui azi să cânt balade într-o noapte
frumoasa mea cu ochi fierbinți
tu ai plecat în cor de șoapte
locuiesc cu mine, cu timpul și durerea
cad umbre adânci și mă plâng
mă așteaptă nesfârșitul
eu am rămas aici, să cânt la lăută, sfârșitul
o barcă alunecă agonic pe ape
în dansul înserării peste pleoape
cresc imagini himeric pe cer
ce să cer, ce să sper
aș pleca, dar cum să zbor
cu aripi arse de-al meu dor
mi-e sufletul zbucium etern
și durerea mi-e soartă
legat de țărm
nu plâng, nu gem și nu blestem
sunt doar o umbră sau o rană
prin care mă încheg în apă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am plecat
Am plecat făr' de căință
Și m-am dus fără de dor,
Ca să uit a ta ființă,
Ca să uit al tău amor.
Și plecând m-am dus în lume
Numa-n voia întâmplării,
Nici cu gând de zile bune,
Nici cu jalea-nstrăinării.
De-am mers mult pe-acea cărare
Nu mai știu de-atâta chin
Căci cu dor și disperare
Îndărăt la tine vin.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când ai plecat
De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viața nu mai ester viață.
Fără tine,
totul este gheață.
Vin și eu la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lacrima unui copil
răbdați, răbdați
păsări mor acum
sunt tinerii ce strigă pe drum
cu pieptul gol și pur
durerea se zvârcolește în ei
privind la voi
spaimă în jur
teamă de toți și de toate
dormiți oameni, dormiți bine
nu știți unde mergeți
doar vă târâți prin zoaie și scrum
ați murit de mult, fără să știți
azi, cadavre ambulante la colțuri de drum
știu că mâine o să mor și totuși scriu
cu lacrimi și sânge pe scoarța lumii
știi, și lacrima e un cuvânt
trist pribegesc din sat în sat
lăuta are corzile rupte
eu cânt mai departe pe drum
flăcări ard în mine
de ce plângi mamă, acum
nu vezi copilul ars pe drum
rug creat de voi, din ură și minciuni
ați uitat puritatea privirii unui trist copil
plâng îngerii din cer pe țărmul tăcerii
Doamne, de ce ai plecat azi dintre noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amândoi
trecut-au anii peste noi
noi am rămas aici
tot proști, tot boi
doi câte doi
venit-a timpul de apoi
și am plecat de aici, tot goi
desigur amândoi
doi câte doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
Acasă
e seară, e târziu
se așterne înserarea
mai curge trăirea, se scurge visarea
în patima trupului și lacrima sărutului
am așezat un gând
gingaș și jucăuș
o clipă de trăire
abisul etern al iubirii
în spirit, în univers
o căutare a unui vis
nescris, neînceput
ochii tăi azi s-au închis,
curgeau tăcute razele de soare
pe trupul căzut pe caldarâm
tu ai plecat pe altă cale
spre cer, spre paradis
aștern pe scoarța uscată de durere
povești despre iubire,
povești de drag și de demult
tu ai plecat spre nemurire
deschide ochii să privești
azi viața și lumina
tu din iubire ai fost creată
și ai plecat pe stropii ei spre cer
în pași de dor
amarnic dor, de tine, ne va fi
ne-ai părăsit femeie într-o zi
când nuferii înfloreau pe lac
lăsând tăcerea clipelor să cadă peste noi
pe cer azi curcubeul te așteaptă
și visul tău se va împlini
în verdele crud al ierbii cosite în crâng,
acasă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
stau și ascult nemișcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă și plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai știe, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai țipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
și ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă și plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!