Padurea cuvintelor
Pădurea cuvintelor
mă cheamă...
cu glas de strigoi,
cu glas de himeră.
De intru în ea tematoare,
îndata mă prinde
în jocul de iele...
nu mai am scăpare!
De aceea
curaj imi gasesc
cuvânt-licurici
in beznă să prind,
cărarea cea bună
să îmi lumineze,
în ziuă să ies...
stăpână pe mine
și peste cuvinte!
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cântec în do major
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou
chemări îngemănate de îngeri în cor
vestesc vesel sosirea anului nou.
alerg după vise în albastru decor
să surprind stele în magic tablou
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.
cântec pentru inimi în sol minor
îl scriu pentru lume ca un cadou
sunt precum ploaia strânsă în nor
patimă albastră scursă din stilou.
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar prinde glas agitația surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naștere - doliul acestei lumi.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Glasul tău, măicuță bună
Și azi aud, măicuță bună,
Cum de la joacă mă chemai.
Mă luai, mamă, de mână,
Cu dulci cuvinte m-alintai.
Cum puteam să nu răspund
Glasului ce mă chema?
Era un glas atât de blând,
Că eu nicicând nu-l voi uita.
Când în joacă mă răneam,
Tu îmi alinai durerea
Cu sărutul ce-l primeam.
Că era dulce ca mierea.
Glasul tău duios, de mamă,
Aș vrea și astăzi să-l aud.
E drept că și azi mă cheamă,
Dar numai sunt copilul crud.
Acuma am copilul meu
Și-n amintirea ta,
De la joacă îl chem eu,
Ca să-l pot îmbrățișa.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Un glas purtat de vânt
Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos și blând
Dulcea mea crăiasă.
Și vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îți este dor de a mea privire!
Și mă aștepți să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.
Tot pe aripi de vânt,
Îți trimit o dulce sărutare.
Și vreau să-ți spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri și câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme
Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme.
Lumina zilei pare temătoare,
Iar cerul prinde în obraji culoare,
Când de timpane i se sparg foneme.
Trec nopțile trezite din visare,
Cu stelele-n sclipiri de diademe.
Îndrăgostiți, petrec clipe boeme,
Și-și dăruiesc iubirea, scumpă floare.
Tratez singurătatea-mi cu cuvinte.
Din inimă s-a revărsat iubire.
Spre 'nalt rostesc o simplă rugăminte:
Să mor aș vrea în plină strălucire,
Golind paharul de amor fierbinte,
Din unică, de neuitat sorbire.
sonet de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Mai Muncitoresc
Râde iară primăvara,
Peste câmpuri, peste plai,
Veselia umple țara,
C-a venit Întâi de Mai!
Muncitorii au pornit
Și-ntr-un glas s-au înfrățit!
Și ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.
Înfrățiți azi cu țăranii,
Muncitorii-n joc și cânt,
Prăznui-vor în toți anii
Libertatea pe pământ.
Peste mări și peste țări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întâi de Mai.
poezie de Maria Ranteș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Plângeau în noi copacii
Revăd potecile ce ne-au lăsat
să răscolim pădurea minunată
ducând parfumul tău de neuitat
peste iluzii ce mureau deodată.
În urma pașilor care-au rămas
doar amintiri într-un sfârșit de vară,
plângeau în noi copacii fără glas
uitându-și crengile pe dinafară.
La umbra lor regretele mureau
pe jurămintele jertfite fără teamă
peste cărări cu pași care duceau
spre un tărâm ce încă ne mai cheamă.
Mă tulbură chemarea lui mereu
chiar dacă știu că ești pe veci plecată
pe aripa întunecată-a unui zeu
care ți-a frânt povestea dintr-odată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Hălăduie furtuna. Și de frică
Parcă bate nu știu cine-n geam
Puricele inimii abdică
Trezindu-se când nu mă așteptam
Îmi trag pest cap așternutul
Mă ghemui mai mult în culcuș
Alături de mine trecutul
Și spaima venind pe sub uși
Nu mai am curaj. De teamă,
Parcă se aud pași alergând
A cui o fi aceea care mă cheamă
Vocea ștrangulată, tremurând?
Zgâlțâie-se ușa din țâțâni
Eu rămân ca un semn de-ntrebare
Parcă stau așa de săptămâni
Fără ajutor și scăpare
Alături de mine consoarta
Sforăie confortabil, discret
Să vezi cum desparte-ne soarta
Pe omul de rând de-un poet
Cu inima-n dinți și lucid
Trec peste acea interzisă
clipă. Mă scol și închid
O ușă ce nu era bine închisă
Furtuna-i departe acuma
Zgomotele trec printr-o surdină
Îmi sporesc resursele cu suma
temerilor: S-a făcut lumină!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânzătorii cheamă cu glas de miere, lumea.
I. Peltz în Foc în hanul cu tei
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețirea Poeziei (sonet)
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creativității)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de beteală azurie,
Pe aripi de gând înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
15. 04. 2021
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Artei (15 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigoi
Mi-e frig de mine și m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Și cu pământul drept capac.
Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi și oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng niște cuvinte.
Mă ține cimitirul-n brațe
Cum ține câmpul o paiață,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.
Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraș
Doar cu cămașa mea de in
Și-o lumânare ca un fir.
Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste neființă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
La groapa de cuvinte
Tinerii cu stele bătrâne
în cioc
se privesc și nu le pasă
cum moartea în pantofi cu toc
dansează la coasă...
Nu e nimeni peste nimeni
nici un glas în colțul gurii
Nici un gram de urs nu crește
peste fructele pădurii
Nici o râmă să se lase
în pictura unui graur
nici un șoarece-i reziste
șarpelui venin de aur.
Așadar și prin urmare
mulți au luat-o înainte
și-o grămadă înapoi
peste groapa de cuvinte
scotocim noi între noi...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine, cu curaj, se va afla înțelept, să dea aceasta de știre cu glas tare.
aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "On Solitude Paperback" de Michel de Montaigne este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.Sonetul 8
Frumoasă este luna-n noaptea caldă
Chipul ei palid tandru mă privește
Și cu lumina ei plăcut mă scaldă,
Iar raza ei de-argint mă ispitește.
Și fără glas, necontenit mă cheamă
Să zbor la ea cuprins de fericire
Eu îi zâmbesc și-i spun că nu am teamă,
Dar aici jos se află a mea iubire.
Căci a mai fost cândva o fetișcană
De un Luceafăr blând amorezată
Ce nu voia iubire pământeană...
Povestea ei e tristă și ciudată.
Dar mintea mea, iubita o preferă,
Căci e reală, luna-i o himeră.
poezie de Octavian Cocoș (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 8
Frumoasă este luna-n noaptea caldă
Chipul ei palid tandru mă privește
Și cu lumina ei plăcut mă scaldă,
Iar raza ei de-argint mă ispitește.
Și fără glas, necontenit mă cheamă
Să zbor la ea cuprins de fericire
Eu îi zâmbesc și-i spun că nu am teamă,
Dar aici jos se află a mea iubire.
Căci a mai fost cândva o fetișcană
De un Luceafăr blând amorezată
Ce nu voia iubire pământeană...
Povestea ei e tristă și ciudată.
Dar mintea mea, iubita o preferă,
Căci e reală, luna-i o himeră.
poezie de Octavian Cocoș (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețirea Poeziei (sonet creației)
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creației)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de cerneală azurie,
Pe-aripi de gând se înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
Maria Filipoiu / Spirtul Poeziei
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia cuvintelor
MAGIA CUVINTELOR
O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
și-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.
Eu mă rog cu-nțelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veșnicii cuvântul.
Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.
În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,
poeme cu al meu dor.
În stihuri las dragostea
și vis din inima mea,
ca să-mi cânte menirea,
când voi fi spuză de stea.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas de floare
Fiecare ființă are un suflet
Chiar și o stea!
Numai că...
Noi nu le întelegem pe al noastru
Și visăm să avem glas de floare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!