Chiar?

Şi sunt frumos?
Chiar sunt frumos?
Ori numai gândul îmi cade
duios în ape ondulate
pe coapse până jos
apoi îmi sare-n spate?
Ori nu sunt eu acela care
te-adoarme noapte după noapte?
La fereastra unde plouă
îmi inundă spatele curbat;
Mă-ntreb: să-ţi apar deseară-n pat?
Jucăuş din pleoape bat
uneori mai bat din stele
alte stele-n deplasare
ce îşi pun cenuşă-n cap
Din bulbi rar se mai ivesc
ochi, urechi şi… îndrăznesc
câte puţin de roşu pe nas şi pleoape
puţin de verde şi licurici pe coate…
Dar, sa fiu aşa frumos?
Chiar se poate?

poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos verde...

Ai cel mai frumos verde pe pământ,
Cu el se înveleşte iarba când i–e dor,
Te privesc uimit ca pe un loc sfânt
Când cobor pe coapse la izvor.

Şi–n armonia lui sub pleoape îmi descântă,
Atât de viu, de frumos şi tandru,
Zăpada cărnii pure ce tresaltă
Pe sânul tău ca lujerul de leandru.

Doar în faţa ta acum mă–nclin
Cu sfiala unui val în părul lung,
La cascada unei flori de crin,
Acolo eu trăiesc şi am să mă sting!

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Cât este de frumos! Don Juan... Afurisitul! Chiar este frumos. Înţeleg perfect de ce toate fetele îşi pierdeau capul după el; hmm, chiar şi eu... Cred că întotdeauna am înţeles asta... Dar eu sunt norocoasa de care el s-ar fi îndrăgostit, sau cel puţin aşa susţine el. Sper să nu fie doar o minciună de-a lui, menită să mă amăgească, să mă cucerească şi pe mine de partea lui...

replică din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos!

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.

O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Şi vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângăi şi mă faci voios
Şi mă-ntăreşti îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.

O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieţii,
Ce ni la dus din Rai Hristos
Cum au vestit profeţii.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieţii.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către mine însumi, de ziua mea de naştere

Un an la ceilalţi azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?

C-un an am azi mai multişor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranţă,
Dar am mai multă toleranţă?

Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?

Pentru-înc-un an, mulţam frumos,
Sunt mai puţin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?

Trecutul an fu valoros,
Dar oare sunt mai generos?
Îmbătrânesc c-un an, normal,
Dar sunt eu mai sentimental?

Că-s mai în vârstă sunt voios,
Da-s mai puţin orgolios?
Că-mbătrânesc e-un fapt normal,
Dar sunt eu mai raţional?

A mai trecut un an frumos,
Sunt mai puţin orgolios?
Un an trecut-a, nu contest,
Dar sunt eu oare mai modest?

Un an în plus e o minune,
Dar am mai multă raţiune?
Că-mbătrânesc eu nu sunt trist,
Dar sunt eu azi mai altruist?

Azi înc-un an primesc în dar,
Sunt oare un mai bun stihar?
Sunt mai în vârstă efectiv,
Dar sunt eu mai puţin naiv?

De-un an în plus sunt bucuros,
Dar oare sunt mai credincios?
C-un an spre finiş mă îndrept,
Dar oare sunt mai înţelept?

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat un vis frumos

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea că sunt micuţ
Şi mă jucam cu un fir de păpădie.

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea câ sunt iarăşi un copil voios,
Şi alergam după avioane de hârtie!

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Să făcea că sunt din nou copil
Şi lumea îmi aparţinea doar mie!

Dar acesta a fost doar un vis,
Visat într-un miez de noapte.
Şi eu sunt de acum bătrân,
Un copil cu plete albe.

poezie de Vladimir Potlog (27 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăznesc să te întreb...

Îndrăznesc să te-ntreb, de mâine cine sunt dacă florile mor,
Şi cui voi lăsa moştenire tăcerea acestei iubiri răvăşite,
Căror fluturi le voi da mireasma să mi-o poarte în zbor
Spre cetăţile de la marginea mării de valuri mereu părăsite?

Aici pe pământul acesta arid sunt totuşi un om stingher,
Corăbiile se scufundă în porturi şi catarge se rup în neştire,
Îndrăznesc să te-ntreb, cât de frumos poate fi un vis efemer
Şi cine sunt eu, nestatornică, rătăcită prin această iubire?

Îndrăznesc să mai cred că viitorul ne mai este aproape,
Întrebarile toate îşi vor găsi şi ele cândva un răspuns
De ce fug uneori corăbiile sau se scufundă în ape,
De ce viaţa aceasta pentru nimeni nu este de-ajuns?

Doamne şi câte întrebări mai sunt înca în lume,
Si cât de multe înca îndrăznesc să te întreb, dacă ai şti!
Unde este cetatea aceea atat de visata de mine,
Şi unde mai sunt eu ce atâta mă caut, şi nu mă mai pot găsi?

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (7 ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

E simplu

frumuseţea înseamnă simplitate
dacă eşti femeie
tu eşti frumoasă
pe spate sau înăuntru
orice alegi să ascunzi
în spate este frumos
chiar dacă e numai piele goală
dacă nu eşti convinsă
întoarce-te la început
şi reciteşte primele rânduri
nu ascunde
fii tu
păr încurcat
blazer larg
mie nu-mi pasă
nici bijuteriile Ruby Red #7
nici spray-urile sau spandex-ul
nu vor schimba pe cea care eşti
şi nici ceea ce te face frumoasă
mai puţin înseamnă mai mult spun unii
eu spun că unele lucruri
sunt mai bune când sunt lăsate
imaginaţiei
pentru a fi revelate
tocmai de potrivita combinaţie
dintre modestul vin roşu
şi lumânările kitsch.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu urme de stele pe tălpi voi ajunge la tine, să-ţi furişez cel mai frumos vis sub pleoape...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

E noapte, e iarnă şi ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheaţă!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viaţă.

Părul ei e mângâiat de vânt uşor.
De sub tălpile ei gingaşe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam şi privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric şi plăcut.

poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noapte

la naştere o ursitoare
cu părul roşu din câlţi
m-a blestemat să bântui
fantomă rea după moarte
şi de un timp năpăstuiesc
noapte de noapte

nu te întrista nu plânge
nu e chiar atât de rău
de cele mai multe ori îmi place
şi zburd şi râd în hohote
peste flăcări peste ape
noapte de noapte

doar că acum
e lună plină şi mă strigi
şi palmele mele
în gheare se prefac
dinţii în colţi fioroşi
plini de sânge
iar ochii în lasere
flăcări sângerii
şi-mi e frică că ai să te sperii
c-am să te pierd
şi deja am plătit prea mult
şi timp numai e
dragostea mea lumină lină
ascultă-mi şoaptele
ce ţi le aduc la urechi
noapte de noapte

respiraţia noastră
ca nişte nori argintii şi reci
rămâne suspendată în aer
ca o statuie de gheaţă fumurie
noapte de noapte

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte -
şi-a trebuit să strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi aplecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca om sunt rezultatul tuturor fiinţelor şi lucrurilor pe care le-am iubit, doar atunci când iubeşti/eşti iubit te poţi transforma cu adevărat, îţi poţi schimba chiar identitatea, acesta este de altfel şi unul din mesajele primului meu roman. Cunoaşterea fără nicio implicare emoţională e valabilă poate pentru cyborgi, nu pentru un om cu un caracter frumos. Iar a avea un caracter frumos înseamnă printre altele şi a şti să aştepţi, a nu forţa lucrurile în favoarea unor avantaje de moment. Atât scriitorii cât şi artiştii plastici cu destin sunt experţi în arta de a aştepta, operele lor sunt cunoscute şi valorificate la adevărata lor valoare treptat, în timp, după ani şi ani de muncă, uneori într-un anonimat total, alteori chiar după trecerea într-o lume mai bună...

Constantin Severin în Autoportret prin ricoşeu (2010)
Adăugat de Constantin Severin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte viaţa

Dacă soarele poate dona cerului
cel mai frumos curcubeu după ploaie,
chiar după o furtună spectaculoasă,
chiar şi viaţa, poate reînvia când eşti bolnav,
ne intimidează puţin gândurile,
ca apoi să putem oferi ceva preţios.
Viaţa ta este ceea ce simţi,
ceea ce alegi, ceea ce trăieşti.
Te iubesc viaţă...

poezie de Eugenia Calancea (3 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând în vis

urmează-ţi visul,
dar nu ieşi din el.
altfel vei vedea spatele
celui din visul de rezervă,
aşa cum stă şi priveşte
în golul curţii interioare.

şi câte gânduri îi trec
şi câte gloanţe şuieră
de la o ureche la alta.
şi tu vei spune,
vai, dar ce bine îi stă părul,
aşa cu spatele cum stă,
de poate fi oricine.

chiar până şi tu ai fi,
într-o noapte în care
era prea cald în vis
şi îţi făcuseşi o fereastră
între pernele lunii.

şi sentimentul acela
de gaură de glonţ potrivit
în capul pieptului.

tocmai s-a trântit o uşă.
de visul tău acum te desparte
un întreg spital de recuperare
a celor care n-au
ce visa la noapte.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra, chiar dacă alcătuie stânca celui mai înalt vârf al Everestului sau străjuie albia celui mai frumos lac din lume, nu poate simţi bucuria... Fiindcă nu are inimă! Unii oameni sunt asemenea pietrei: declară că sunt nefericiţi, chiar şi când raiul însuşi coboară pe Pământ, pentru ei...! Mult ori puţin, se cuvine să mulţumim cerului, pentru ce ne dă!

aforism de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâi...

Mai rămâi puţin în gândul meu
Tu vis frumos de primăvară,
Sărută-mă acum, apoi mereu
Te rog, topeşte urma de zăpadă.

Mai rămâi puţin în tâmpla mea
Pentru o clipă să te port în gând
Vom fi un ultim fulg de nea
Poemul iernii, Iubirea pe Pământ.

Mai rămâi puţin în ochi-mi verzi
Să-mi cânte inima duios de tine
Eu sunt aici, deşi nu vezi
Că iarna te aduce iar la mine.

Mai rămâi puţin în al meu piept
Să-mi fii inima unui gând timid
Vei ştii atunci că te aştept
O viaţă şi-ncă una lăcrimând.

Mai rămâi şi adu-mi primăvara
Uitată-n gândul tău verzui
Când tu dispari iar vine iarna
A inimii regină, al lacrimii etui.

Mai rămâi puţin să-mi fii poem
Să te rescriu în piept cu lacrime de sânge
Ba vii, ba pleci, al inimii boem
Te rog rămâi, nu vezi că inima îmi plânge?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

Este noapte.
Norii au întunecat cerul...
Concertul broastelor
Se aude din adîncul apelor.
Cîntă pe mai multe voci
Şi instrumente diferite.
Le acompaniază greierii
Şi cîteva păsări ce nu dorm în noapte.
Este mai mult decît real concertul,
Dar lipsesc partiturile.
Soprana nu are concurenţă
Şi nici baritonul.
Oamenii muzicieni
Sunt prea mici în faţa naturii.
Este noapte şi printre nori
Mai zăresc stele, chiar de plouă,
Care imi fac cu ochiul
De noapte bun.
Eu le mîngîi şi le şoptesc
Vă iubesc!
Şi continui să ascult concertul
Cîntat de orchestra neplătită
Care nu a repetat niciodată.
Cîntă atît de frumos
Că mi-a trecut somnul.
Disting vocile interpreţilor
Şi frumusetea glasurilor.
Inima mea aplaudă spectacolul
Şi cere bis în fiecare noapte.
Cerul şi stelele aplaudă
Şi cer să nu se termine visul,
Şi cintul ireal de fascinant,
Minuni create de creator!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc şi acum cu emoţie clipa în care am văzut pentru prima oară o hartă a ţării. Ştiu că la început nu înţelegeam cum tot pământul ţării despre care mi se spunea că este mare poate să încapă desenat pe hârtia aceea care acoperea mai puţin decât un perete. Apoi, când ni s-a explicat că şesurile sunt verzi şi dealurile galbene, că munţii sunt bruni şi apele albastre, că oraşul nostru este un punct roşu şi hotarele sunt liniile acelea punctate de jur împrejur, am descoperit geografia ca pe un joc minunat, cel mai frumos dintre toate. Şi pentru ca jocul să fie şi mai frumos, şi mai captivant, învăţătoarea ne-a spus să privim harta cu atenţie şi să observăm că ţara noastră are forma unui buchet de flori. Un buchet de flori aşezat într-o vază: Marea Neagră.

Ana Blandiana în Buchetul de flori
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Furtună de nisip" de Valentin David

Mă-ntreb, de ce să mori câte puţin,
Când poţi scăpa de chinuri, dintr-odată,
Cu mutra ta, de ramuri suspendată
Şi eu, sub pom, să-ţi cânt duios ''Amin''?

La ce ţi-o trebui, musiu, să ştii,
De ce se-nvolburează neagra mare,
De ce sunt spini în prea-frumoasa floare
Şi morţii de ce sunt printre cei vii?

Şi de ce-ţi bate ceasul când adormi
Şi nu când te trezeşti dintr-o beţie?
Dar, e-o adevărată nebunie!
Tu-n filozof ai vrea să te transformi?

Eu zic să te cobori degrab' din vis!
Te-aştept aici, în birtul lui Pandele.
Şi nu mai bate câmpii printre stele,
Că, tot aici, cu mine-i paradis!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!