Mi-e mai insuportabil sa fac ce nu se cade sub stăpânirea spaimei, pe care n-o pot înlătura (nu am nimic eroic) decât să suport moartea fizică. Eu trebuia să încerc, nu în fiecare zi - sunt prea mic pentru aşa ceva -, dar cel puţin uneori, sa văd dacă aceste idealuri "ţin". Am nevoie de dovada ca visele oamenilor nu sunt fantasmagorii şi că noi, cei obişnuiţi, le-am putea împlini.

Aurel State în Drumul Crucii (17 noiembrie 1983)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred decât

Nu cred că o să iasă ceva extraordinar,
Pe sfera acesta albastră bântuită de nelinişti,
Cum nu cred că lumea este veşnică,
Cel puţin în actuala formă atât de volatilă şi incertă,
Dar,
Cred că visele,
Oricât de nebuneşti şi fantasmagorice ar fi ele,
Uneori, chiar pot se pot împlini
Şi deveni realitate.
Într-o lume în care aproape fiecare nimic,
Vrea să cucerească celelalte nimicuri
Şi să devină un stăpân de nimic,
Fiecare e liber să creadă în steaua lui sortită,
Sperând că va putea vreodată să o atingă.
Nu cred în glasuri profetice şi anoste,
Ce propovăduiesc sfârşitul sfânt,
Distrugerea de va veni,
E mult, mult mai perfidă,
O ştiu prea bine căci...
Este în noi,
Cei ce vrem să cucerim nimicul.

Nu cred decât în mine şi în Cel de Sus
Şi sunt convins că este de ajuns!

poezie de Mircea D. Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivul

Sunt un naiv ce crede-n omenie?
Sunt sincer şi nu ştiu să mă prefac?
Sunt natural, deci bun de jucărie?
Eu, haina de minciuni, nu pot s-o-mbrac.

Dar, ştiţi ceva? – atunci când dorm, dorm bine,
Sunt liniştit şi-n cel mai rău coşmar,
De tot ce fac, nicicând nu mi-e ruşine,
Deşi am, uneori, un gust amar.

Prea sigur, nu-s, dar am mereu dovada
Că, ori sunt anunţat, ori pot să-i simt
Pe cei ce, între vorbe, fac rocada
Şi le încurcă, dar le place: mint,

Iar când sunt prinşi, aruncă iar cuvinte
Crezând că s-o mai dreagă are rost,
Jurându-se, chiar şi pe cele sfinte,
Că eu n-am înţeles: naivul... prost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amanda: Bine, recunosc, m-am culcat cu Ron Keller. Dar nu pentru că ţin la el.
Jerry Falk: Nu? Atunci de ce? Ca să-l pedepseşti?
Amanda: Nu, trebuia să ştiu dacă nu e ceva în neregulă cu mine. Pentru că nu pot să mă culc cu tine, cu cel pe care îl iubesc; trebuia să ştiu dacă nu sunt frigidă sau lesbiană, dacă mai pot simţi ceva.
Jerry Falk: Şi poţi?
Amanda: Da, veşti bune: pot.

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey (pe ecranele televizoarelor): Chestia asta e deschisă? Aşa. Bun. Hei. Sunt eu... evident. Dacă ai putea să te apropii puţin şi nu-ţi face griji, nu o să te muşc. Vin cu gând de pace. Tu şi eu... noi o să stăm ceva timp aici. Se pare că destul de mult. Aşa că eu cred că ar fi cel mai bine dacă am putea ajunge la o înţelegere. Şi ca să ne fie mai uşor, sunt dispus să recunosc că sunt un adevărat dobitoc, lucru pe care îl ştii deja. Mai bine decât oricine, decât toţi oamenii de pe planeta asta. Dar mă îndepărtez de la subiect. Propunerea mea este următoarea: să lăsăm trecutul în trecut acolo unde îi este locul de fapt şi să încercăm să îndulcim situaţia asta în care ne aflăm şi să ne facem comozi. Cu alte cuvinte, ţi-am cumpărat ceva. De fapt nu ţi-am cumpărat ceva. Mai bine zis am procurat ceva, dar oricum mă înţelegi tu. E pe tejghea. (Ea se uită cu atenţie şi vede că el a pus pe tejghea o pereche de pijamale şi o pereche de papuci) Nu mai ştiu sigur care e mărimea pentru că a trecut ceva timp, dar le putem schimba oricând. Şi dacă îmi accepţi propunearea, vei putea oricând pe o perioadă limitată să mă obligi să fac singurul lucru pe care nu vreau să-l fac nici în ruptul capului. Ceea ce nu înseamnă că nu ai mereu această putere asupra mea, dar mi-am dat seama că aşa a început noaptea asta de calvar. Făceai ceva pentru mine ce nu îţi făcea plăcere căci pentru asta sunt prietenii.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trevor McKenney: Cred că oamenilor care sunt obişnuiţi cu lucrurile aşa cum sunt – chiar dacă sunt rele – le este greu să se schimbe. Pentru că se dau bătuţi. Şi când o fac, toată lumea are de pierdut.

replică din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitate...

Pornind din punctul cel mai mic,
Din apa mării ridicând talazuri,
Te superi din totul, zâmbind la nimic
Produci reacţii, bucurii şi uneori necazuri.

Urcând pe culmi deasupra tuturor
Relativă-ţi este stăpânirea absolută,
Scrutezi o clipă zarea şi vezi în viitor
Şi cuprinsă de sfială, tu rămâi tăcută.

Când eşti la înălţimea care sunt şi eu
Pieptul îţi pulsează în ritm vioi.
Îmi spui, sunt fericită şi mereu
Fericiţi aş vrea să fim amândoi.

Dar taci în faţa feluritelor păreri,
Trecând neobservată şi nepăsătoare.
Eşti prea puţin atentă la dureri
De ce? Căci eşti încântătoare.

Filozofând pe teme încă ne găsite
Abstracte uneori dar şi reale
Cuvintele ce par atât de ponosite
Devin deodată ţinte ideale.

Sunt încă mic în faţa ta ca şi a tuturor
Nu pot să cresc, ca fumul de explozii
Şi nu m-aş pierde-n studiul rimelor,
Pentru a nu mă critica rapsozii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel: Şi, ce probleme ai, Sammy-o? Are legătură cu mama sau e altceva? Poate... e legat de şcoală – te-a bătut cineva? Sau e ceva mai grav? Poţi să-mi dai măcar un indiciu?
Sam: Chiar vrei să ştii?
Daniel: Chiar vreau să ştiu.
Sam: Chiar dacă nu vei putea face nimic să mă ajuţi?
Daniel: Da, chiar şi aşa.
Sam: Bine. Adevărul e că... de fapt... sunt îndrăgostit.
Daniel: Poftim?
Sam: Ştiu că ar trebui să mă gândesc mereu la mama şi chiar fac asta. Dar adevărul e că sunt îndrăgostit şi eram înainte ca ea să moară şi nu pot face nimic.
Daniel (râde): Nu eşti puţin prea mic ca să fii îndrăgostit?
Sam: Nu.
Daniel: O, bine atunci... e în regulă. Adică, m-am mai liniştit.
Sam: De ce?
Daniel: Pentru că am crezut că era ceva grav.
Sam (suspicios): Mai grav decât agonia totală de a fi îndrăgostit?
Daniel: O, da. Ai dreptate. Agonie totală.

replici din filmul artistic Pur şi simplu dragoste, scenariu de Richard Curtis
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

C-aşa-i la noi!

Sunt ţări cu state model,
Noi avem şi paralel
Nu gândiţi c-ar conlucra
Să profite naţia;
Parcă îmi vine să urlu,
Simt impozitele, dublu.
Chiar cei mai puţin şcoliţi
Sunt cel mai bine plătiţi!
Noi ne zbatem în angoase,
Ei stau în vile luxoase;
Plimbă tot felul de "dive"
În Hawaii sau Maldive.
În campanii ne ţin predici –
Dar parcă poţi să-i împiedici? –
Despre bunele intenţii,
Dar să nu avem pretenţii,
Căci bugetul nu-i destul
Decât pentru cel sătul!
Banii-ajung de lefuri mari,
Nu şi pentru bugetari!
Fondurile-europene
Merg în bănci elveţiene,
O mână spală pe alta...
O mai avea peşte, balta?
Ţara şi-o împart bogaţii,
Tot ei, puterea, ca fraţii!
Nărav vechi, alegeri noi,
Tot aşa, c-aşa-i la noi!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce pot să fac mai bine

Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtăşeşti sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te mişti prea repede
Şi voi încerca să-ţi aduc aminte
Că unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puţin pentru mulţi ani
Dacă ştii că niciodată nu voi putea
Să-ţi alung toate temerile
Şi nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine

cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să tac

Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.

E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?

Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.

Noi suntem nişte trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?

Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiţi şi daţi-mi un răspuns
O viaţă aveţi... şi nu-i deajuns.

Sunt cred... cel mai înverşunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deşert,
Şi vreau pământ fertil nu sterp.

Îmi spui să cred că voi răzbi...
Şi dragoste voi întâlni...
Speranţa mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?

Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.

Mi-e teamă... chiar şi să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Aşa că tac şi mă ascund
În jur e Răul până-n fund.

E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulţumesc anticipat
Nu tac... dar totuşi am plecat!

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă eu mai cârtesc puţin, îi spunea inima, o fac pentru că sunt inimă de om, şi inimile oamenilor aşa sunt. Le este teamă să-şi împlinească cele mai îndrăzneţe visuri, pentru că li se pare că nu merită sau că nu vor reuşi. Noi, inimile, murim de frică numai la gândul unor iubiri care dispar pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut să fie bune şi n-au fost, la comori care ar fi putut fi descoperite dar au rămas pentru totdeauna îngropate în nisip. Pentru că atunci când se întâmplă aşa ceva, suferim îngrozitor.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor fără destinatar

Sunt un mărţişor fără destinatar
Şi sunt aruncată-n braţele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvăşit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn şi plec subit
Sunt tot mai singură şi vremea m-a liniştit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Şi am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărţişor prea trist al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoaşterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbeşte, eu merg mai departe
Mă autodepăşesc şi sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineţii
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

plăcere

Plăcerea este muzica armoniilor interioare; simţurile nu sunt decât instrumentele care sună fals în contact cu un suflet degradat. Cei răi nu pot simţi nimic, pentru că nu pot să iubească nimic. Pentru a iubi trebuie să fii bun. Pentru ei, deci, totul este pustiu şi li se pare că natura însăşi este neputincioasă, pentru că ei sunt neputincioşi; blasfemiază totul pentru că nu se bucură de nimic: dacă mângâie, veştejesc, dacă beau, se îmbată, dacă se trezesc, se plictisesc de moarte. Aşa vor trăi sau mai degrabă vor muri în fiecare zi cei care calcă legea şi datoria pentru a deveni sclavii fanteziilor lor. Lumea şi eternitatea sunt inutile celui care este inutil lumii şi eternităţii.

definiţie clasică de Eliphas Levi în Cheia marilor mistere
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Ce număr porţi la pantofi, mă?!
Nistor: Deh, micuţo, n-ai vrea să am picioruşe de bebe, ca ale tale...
Lia: De unde găsim noi încălţăminte de fetiţă, pe măsura lui?!
Nistor: Voi chiar aţi vrea să încerc să merg cu aşa ceva?! Vă spun eu, nici măcar n-o să încerc să mă ridic de pe scaun, pentru că nu vreau să-mi rup picioarele. De altfel, sunt destul de înalt şi fără tocurile astea, deci, ce nevoie aş avea de câţiva centimetri în plus?! Dau cu capul de tavan, dacă umblu cu chestiile astea!
Lia: Ai dreptate. Eşti deja mult prea înaltă, Nisa, dar încearcă să te ridici, să te vedem.
Nistor: Bine, să încerc... V-am spus eu că nu pot purta aşa ceva!
Maria: Am văzut. Eşti prea împiedicată, Nisa!
Stela: În plus, nu vreau să-mi dai de lucru, să-ţi pun picioarele în ghips, aşa că hai să căutăm ceva fără tocuri înalte.
Lia: Bine. Ar fi fost mai amuzant cu tocuri, dar la înălţimea lui, chiar nu e cazul; într-adevăr, s-ar lovi cu capul de tavan. Şi nici nu cred că s-ar putea urca pe masă, cu tocuri.
Maria: Haideţi să v-o prezentăm pe noua noastră colegă, Nisa cea blondă, îmbrăcată în roz...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut cândva că ţelul cel mai înalt pe care un om putea să şi-l propună era acela de a fi uman, dar acum văd că acest ţel n-avea altă raţiune decât aceea de a mă distruge. Astăzi sunt mândru că pot afirma că sunt inuman, că aparţin nu oamenilor şi guvernelor, că n-am nimic în comun cu credinţele şi principiile. N-am nimic de-a face cu maşinăria scârţâitoare a omenirii, eu îi aparţin pământului.

Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda pe loc

Niciodată nu putem greşi prea mult
din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.
Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim
din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim
şi nici prea frumos nu putem să trăim.
Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.
Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte
cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.
Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,
dar ştim că mai mult nu ni se cuvine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te rogi cuiva înseamnă să accepţi că eşti milog. Lumea este o placintă din care fiecare primim o bucată zdravănă, o firimitură sau nimic. Să te rogi ca să primeşti tu, pe sub masă, ceva mai mult sau mai bun, înseamnă că vrei să furi din ce i se cuvine altcuiva. Nu suport târâtul ăsta penibil şi, oricum inutil, la picioarele Zeului, cu miorlăiala aferentă: Tu eşti cel mai înalt, mai frumos şi mai deştept, eu sunt mic, urât şi sărac... aşa că... umple-mi sacul... te rooog! Eu nu pot intra în corul diurn de laude şi linguşeli. Ce nevoie are Zeul să-i ling zi şi noapte nişte tălpi pe care, fizic, nici nu le are?

citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt fizician şi noi avem ceva care se numeşte legea lui Moore, care spune că puterea computerelor se dublează la fiecare 18 luni. Aşa că, la fiecare Crăciun, noi presupunem mai mult sau mai puţin că jucăriile şi dispozitivele noastre sunt mai mult sau mai puţin de două ori mai puternice decât erau la Crăciunul anterior.

citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există regizori de film care fac filme cu detalii atent studiate în ele. Şi sunt alţi realizatori de film care fac filme minunate fără detalii, dar sunt atenţi la viaţă. Poate că nu sunt observatori vizuali, dar sunt observatori intelectuali ai procesului vieţii şi au ceva de spus despre acest lucru. Când vorbesc despre regizori de film, nu mă refer decât la cei serioşi. Nu la cei care scot filmele care se lansează în fiecare săptămână în Statele Unite, acele filme de Hollywood concepute în modul cel mai venal. Acestea nu mă interesează. Nu le văd. Nu-mi pasă de ele şi nu le iau în serios.

Woody Allen în Woody Allen în dialog cu Stig Bjorkman (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor fără destinatar

(dedicat fiicei mele plecate printre îngeri, Alina-Izabella)

Sunt un mărţişor fără destinatar
Şi sunt aruncată-n braţele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvăşit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn şi plec subit
Sunt tot mai singură şi vremea m-a liniştit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Şi am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărţişor al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoaşterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbeşte, eu merg mai departe
Mă autodepăşesc şi sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineţii.
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!