Scrisorile

să te audă poştaşul de sus
să vină scrisorile mele
peste tine
ca râurile să vină scrisorile
în care nu plâng nu
mai sufăr ca apa de gură
de o oarecare
grafomanie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisorile

dacă sunteţi zilele astea la Balcic
şi zăriţi un pictor cu un şevalet de câmp în spinare
deşi aici e munte şi mare
acela
nu sunt eu - coloristul
aflat în eroare este Tonitza (?!) un geniu cu vântul
fluierând în multele buzunare
am citit
asta în scrisorile sale patetice către domnul Armand
bune de
înrămat chiar şi în zilele noastre
fericite la Balcic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisorile secrete, poştaşul le dă de gol...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisorile sunt ca vinul; dacă sunt bune, se desăvârşesc odată cu timpul. Oamenii ar trebui să păstreze scrisorile la fel cum fac cu vinurile din pivniţe.

citat din Samuel Butler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură la gură

nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gură la gură
nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adună-ţi puterile

şi vino vino spre tine
lasă-ţi prietenii să alerge-nainte
ei se grăbesc
nu te juca decât cu acele cuvinte
ce nu însemnă nimic
de aici înapoi
adună-ţi puterile cum
ai aduna hârtiile aruncate – scrisorile ne
recitate – pe jos într-un parc
de maşini de tăiat
iarba sălbăticită, cu timpul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisorile tale

Nu ştiu de ce am aruncat scrisorile tale,
Nu mă întreba, cred că nici nu-ţi pasă.
Oricum, azi nu se mai scriu asemenea scrisori,
Poate doar la recuzită de teatru.
Cum ţi se par acum, puerile, desuete?
Dealtfel, le-ar fi stat foarte bine
Prăfuite în podul vreunei case,
În colbul din mijlocul drumului,
În cenuşa vreunei sobe părăsite,
În fumul care bântuia odată pe deasupra oraşului.
Dintre alte sute de nimicuri,
Nu ştiu cum naiba am aruncat
Tocmai scrisorile tale!
Apropo, pe ale mele le mai ai?
Le mai citeşti?
Nu că ar avea mare importanţă,
Oricum ai aruncat anii aceia la gunoi,
I-ai mototolit împreună cu ziarele vremii,
Cu evenimentele locale de doi bani,
Cu amantlâcurile tale nenorocite.
Totuşi dintre multe alte sute de nimicuri,
Volbură a anilor,
Scrisorile tale îmi lipsesc acut,
Îmi săreau mereu în ochi,
Păreau atât de nevinovate,
Atât de albe, de pure,
Ca prima şi ultima zăpadă
A celei mai albe dintre ierni,
De la începuturi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă, n-am putut face mai mult. C-o zi înainte luasem, cu complicitatea unui doctor, a nevestei lui Demostene Botez, a surorii mele, scrisorile mele intime, fotografiile noastre, scrisorile intime de la trecătoarele lui prietene şi câteva manuscrise (un capitol din Sisoe, câteva caiete) şi le pusesem în casa de fier (cu cheia la mine) a proprietarei (soacra lui Demostene Botez). Făcusem aşa pentru că îmi ceruse el asta. S-a observat. Am fost ameninţată cu parchetul, mi s-au luat cheile şi am fost ţinută sub strictă observaţie.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supa de mentă

autorul plachetei penibile: un oarecare poet
autorul versurilor: un oarecare abruda
autorul ilustraţiilor: un oarecare grigore vieru
autorul muzicii: un oarecare mecanic de tanc cu claviatură
autorul autorilor: un oarecare moscovit, intro
vertit, cu ochii oblici, cu polonicul în supa
de mentă de mentă de mentă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine are vină

de ce cerem lumină
v-aţi gândit că nu are vină
când o punem mască peste tină
ca să o aruncăm cu a noastră vină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci şi rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.

Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopţile reci şi târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.

Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng şi mă sfâşii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să ţină
În Ceruri poemul de-amor.

Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de caşmir
De vină e visul
Că Tu eşti alesul
Cu inima plină de mir.

Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

suficient de direct
ca să-mi vină sângele-n cap
(?!) dinspre coadă
covrigii,-n perfect, ah, se a
liniază cercuri olimpice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

grafomanie

Grafomanie. Hărnicie fără har.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu (2012)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironie

În fundul unui vechi sertar
Păstram scrisorile Mariei;
Le-am recitit deunăzi iar,
Şi râs-am râsul ironiei.

În toate-acele vorbe, una
Suna mai fără de-nţeles,
Şi ea se repeta mai des,
Era cuvântul: totdeauna!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiuni

scrisorile către tine
ar lăsa urme de bărbat;
şi pe mine în palma ta.
ştiinţa ta încă nu mă poate cuprinde
şi în locul mâinii mele am pus un steag –
libertatea lui e mai puţin importantă;
pe acesta poţi să-l furi,
să ţi-l revendici
sau să-l laşi la drumul mare.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui

va veni cu siguranţă şi acel moment
în care mă voi sătura de scris
poezii şi voi trece la testament
scrisorile mele de azi
vor fi atunci închise spre nord
spre casa în care
naşterea a dat lumii
un copil minunat cu ochii foarte

albaştri

Lui
pentru că ridică norii mai sus decît sunt
îi voi lăsa toată puterea mea
şi lacrimile
să plîngă cu lacrimile mele verzi
şi să-l doară cât mai puţin
cît mai puţin

puţin cu puţin
va aduna de o poveste pe malul mării
în care locuia cu mama
mama Lui
care dimineaţa rîdea mult
iar el zicea că de la rîsul ei fericit
creştea pădurea

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi recunosc nicio vină. Nu consider că este o vină că iubesc crucea, neamul şi ţara. Consider că este o vrednicie să sufăr pentru ele. Primesc cu seninătate pedeapsa, nu cer nimic pentru mine. Cer clemenţă pentru tinerele care se află pe banca acuzării alături de mine.

Aspazia Oţel Petrescu în proces (1948)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Lume Nouă: respiraţii guru la gură

Sărutări
pe gura celor... bine rămaşi pe corabie –
plângem oamenii la apă care s-au dus
s-adune scoici cu o Lume Nouă mai sus şi
mai jos nu mai văd nu aud nu vorbesc.
Sărutări
şi-n eclipsa cărţilor citite cu voce năucă
de marele războinic în intimitatea colibei
unchiului Tom-a-hawk (?!) perorând euforic
la vederea... sinapselor speranţei la viaţă.
Sărutări
de peste ţări şi mări de ceaţă... compactă –
nu vorbesc nu orbesc de pomană vechile
scalpuri ale supravieţuitorilor – urechile în
surzire simetrică fac gimnastică-n gură.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poştaşul calcă pedala de acceleraţie a săriturii în lungime
lipeşte cu limba un colţ de palimsest şi-şi linge buzele
ce gust de mumie
şi restul ăsta de cuvânt ''rut''
mă urmăreşte ca pe un delicvent
s-a pus preţ pe capul meu o scrisoare pierdută
cine nu recunoaşte un poştaş
se va încinge o bătaie şi vor muşca toţi pământenii
vor muri toţi de cocoloaşe în gât
şi poştaşul îşi va vedea de drum mai departe
scrisorile nu vor mai avea destinatar
vor merge la groapa de gunoi
ciorile şi corbii îşi vor pune ochelarii şi vor citi
printre cranii
va începe să plouă şi voi lua liniştea de după
să-mi umplu geanta goală
şi uite aşa îmi voi pierde slujba
băga-mi-aş... în ea de viaţă

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Danni: Ce faci aici?
Dr. Cox: Eu l-am chemat. Uite, după ce mi-am dat drumul la gură seara trecută, am simţit multă... ei bine...
Jordan: Vină.
Dr. Cox: Nu, nu asta.
J. D.: Vină?
Dr. Cox: Da, asta. (Jordan îşi dă ochii peste cap.) Mie... mie nu-mi place când are dreptate.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!