* * *

actul întâi răsună înghiţind noaptea
zările sunt cuprinse de cântecul lor
doi pescăruşi ce se-alintă în neguri
şi ochi-mi sarută, mă-nalţă în zbor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din buzele petală

ce simfonie poate să le-nvinga
a lor culoare şi parfum de mir?
sunt îngeri prinşi în ramuri, parcă strigă
să bem licori din pumnul lor, caşmir.

ce rugăciuni se-nsira pe lăstarii frăgezi,
şi cine mai genunche-n faţa lor?
îşi picură s-aline, parfum pe ochii umezi
din buzele petală, zâmbind în alb, uşor.

şi câtă eleganţă, şi cât mister ascund!..
în catifeaua strampta, corset ispititor,
lăsându-şi glezna goală şi-un decolteu profund
ademenesc fecioare în pragul zorilor..

jobene, felinare, în triste nopţi se-ascund
să fure elixirul iubirilor în ploi.
şi bântuie naluce, răcorile alung
prinzând şirag de perle perechilor în doi.

se-alintă până-n noapte, izvor de miruire
veşmântul lor sobor cântând necontenit
ninsori plecând din rouă cu-atâta dăruire
în arii fără capăt în anotimp grăbit.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt atât de sincere uneori încât te pot ucide, crezându-le... Moartea e mai aproape când te încrezi în ele.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut prin gândul tău şi n-am găsit nici o urma de mine, de tine, de noi...

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorului îi stă bine să viseze, apoi să-şi aştearnă visele pe pereţii învechiţi ai timpului.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nciodată nu am aparţinut cuiva, Nici măcar mie. Voi fi mereu doar a cuvintelor ascunse în gând.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să caut sfârşitul, ar fi in zadar. E mereu în urma mea, fără să ştiu, l-am lăsat să se sfârşescă singur.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot promite nimănui nimic, nici viaţa nu mi promite că mâine mă voi trezi.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dimineţii de vară

Ard zările mocnite în focuri vineţii,
Noaptea e învinsă, de suliţe-i răpusă,
Potirele adună broboane străvezii,
Se stinge bolta-ncet, de răsărit apusă.

Răsună deşteptarea-n pădure şi-n câmpii,
În cânt de păsărele e-o dragoste nespusă,
Ard zările mocnite în focuri vineţii,
Noaptea e învinsă, de suliţe-i răpusă.

Mireasma teiului de-un vânticel e-adusă,
În zările înalte un stol de ciocârlii
Se pierde-n rotocoale prin razele-aurii,
Grădina veselă în drepturi e repusă,
Ard zările mocnite în focuri vineţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de puţin ne trebuie să fim fericiţi pentru totdeauna, dar plătim cu suferinţa pentru fericirea de o zi...

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... cu rosul buzelor de foc te-acopar
şi cu magia frunzelor din vii
cand asfintitu-i rastignit printre ruine
şi se rasfata-n miros de gutui.....

catren de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

azi cerul meu e fără de ferestre
prin ramuri razele nu mai străbat
o frunză-n prea înalt se zbate
în adieri nebune de oftat.

catren de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să crezi ce poţi atinge, ce poţi strivi cu degetele, lăsând urmă, dar niciodată într-un pumn de litere bine gravate.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş reface dintr-o risipă de gând, strânsă undeva în mine, fără să ştii şi te-aş iubi pe ascuns în fiecare clipă.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aştepta prea mult, nu oferi prea mult. Ambele te pot dezamăgi.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

anotimpul iubirii e doar pentru noi
epopee eternăace-i scrisă-n destin
mai sus de răscruce, mai jos de pământ
ne batem cu bulgări de dragoste-n gând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casmirul tău de rouă

cad frunze în alint, cu ele amintiri şi vis
în noaptea ce se lasă cu brumă de tăceri.
se-aud viori, departe, arcuşul lor învins
de ielele smaralde ce-au fost în primăveri.

în umbre se ascund iubiri ce-au fost de-o vară
îmbrăţişări de foc, fiori nestinşi, ce ard
amestec de culoare, prinsă în tiară
cu diamantul nopţii în ceas târziu, hazard.

zac stinse şi răpuse, cu fardurile şterse
şi se prefac în cântec ce-n somnul lor răsună,
rapsozi în frac de ploaie în cântece mirese
şi-n râuri ruginii, se-aştern rochii de lună.

mă-mbie în pastel, pastel devin îndată
mă scurg în simfonia amurgului regesc,
şi ca o harpă vie, cânt toamnei de-altădată
din genele de brumă, lied arhieresc.

ce dulce-mi eşti mireasmă, tu ca o vrajă-mi eşti
casmirul tău de rouă, mă-mbrăca-n amintiri
şi gândurile toate-n orchestre pământeşti
îmi cântă-n visul nopţii fragment din vechi trăiri.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vraja lor

am ascuns în valul ierbii, marea
şi adâncul înflorind uşor,
sângeriu înlăcrimându-şi zarea
m-am pierdut demult, în lumea lor.

se dădu în chip de magi şi-obrazul
cu răcoarea lor în picuri prea flămânzi
îmi sărută glezna mea arzândă cu talazul
roşului de foc şi sânii dulci şi surzi.

mă îmbie cu pocalul lor, smintindu-mi
şi ultima fărâmă-n simţământ
vrăjitori din clipele iubirii dându-mi
elixirul lor şi-al dragostei în stropi de vânt.

câtă nebunie mă cuprinde?!...
şi-mi revarsă sângele murind
cu palmele rănite-n purpuriu, plăpânde
şi umerii înalţi în plecăciuni vibrând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În simfonii albastre

mă strânge noaptea şi mi-e gura sare
un val de strigate m-ajung
răsuna departarile-n desertul de matase
sunt valul nopţii ce-n mine mă ascund.

mi-s buzele crapate-n cautare
si nimicesc talazuri fara sa le-ating,
strangand in dinti de-amurg si spume
o lacrima prelinge usor pe sanul stang.

santalul-'si varsa-n furii tot nectarul
si goliciunea-si umple cu-asfintiri
storcand din falii de lumini si arii
in simfonii albastre prinse in siraguri.

gatite valuri si mandre se inalta
cat inca noaptea ma strange-n agonii
zidind lunatici astri imprejuru-mi
şi simt stransoarea unei noi iubiri.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veninul lor

mă doare palma uneori de vechi cuvinte
şi degetele-mi sunt uitate in trecut
ma doare sangele -n boboci pe lujeri
cand ochii infloresc in lacrime de lut.

mă doare moartea ce rasare-n vrejuri
şi anii ei-si-mplanta in lastari
din limba ei de sarpe ce cuvanta
rasare alta rana in copaci amari.

din frunza verdelui izvor, laguna
se-aud adancuri chicotind ferici
de n-ar fi amintirea-n crusta un jaratec
ar fi un susur izvorand in irisi dulci.

plâng şi se usuca spini-n seva
veninul lor ca mierea-n ploi curgand
în palmele muscate de cuvinte
mormintele cu moartea lor murind.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boemă într-un vis

sunt multe nopţi în care curge primăvara
şi-n vis e-atâta zbucium si ma pierd
un labirint cu maci ce opresc timpul
şi îl ucid cu gura lor ca un dezmierd.

în dezacord isi leapada culoarea
şi foc ramane, foc aprind din nou
muscandu-mi talpile de catifea albastra
nu ştiu de sunt petala, de sunt eu.

şi ma prefac in vant, in strop de ploaie
şi ma invart pe poante, simt cum zburd
în bratele de fluturi si m-adorm in roua
sunt puf de papadie, sunt vis sau, macul crud.

trezesc puhuoaie de raze cu buzele flamande
şi sorb din firul ierbii adormit,
ma urc pe lujeri calzi pana la ceruri
si-n menuiet cu soarele in asfintit.

cobor incet pe coarde de lumina
si-ntorn cu-acelasi zbor scantei de foc incins
rebela nopţii sunt în primavara
şi-n maci ma pierd, boemă într-un vis.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!