Hora zalelor

Ucis e puful de păpădie al dreptăţii-n România?
A învins ca de atâtea ori,.. iar nemernicia.
Vai! Chinuită o să-ţi fie pădurea, izvorul, glia
Căci acum ne pare tare dulceagă sclavia.

Dar va veni şi vremea când lanţul ne va colinda
Cimitirul, şcoala, spitalul, priveghiul, tinda.
Căci clipa dreptăţii aţi vândut-o ca secunda
Timpului ce va curge în clepsidră ca rotunda

zală ce cuprinde sfânta Patrie-n crezute voci,....
de hoţii ce scriu cărţi in puscării ventriloci.
Cu munţi de bani sfinţiti prea epopeici
De sutane închinate ca nişte mormoloci

In mâl de argint ahtiaţi după mir de floci.,..
când ţie de durere Române-ti rămâne,.. hora zalelor să o joci

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăi de păpădie

Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ţi-o aprind în inimă ţie
Cu iubire de demon curată

Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezeşti în cer euforie
Printre moarte paradisuri

Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ţi fie..

De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune

Când tu umbli prin iaduri diurne
Cu pleata în vânt şi inima plină
De dor, cu furibunde supline
Ce te ard in această tină

Aprinzând puful de păpădie
Pentru ce,.. tot cerul ştie
O singură fiinţă..
Ce are putinţă

Să nască in tine, demone
Lumânări de păpădie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea lui

M-am hotărât să-ţi scriu şi să îţi spun
ce buzele-mi nu vor să îţi declare,
căci doar când mă priveşti nu se supun,
iar neputinţa lor, de-un timp, mă doare.

Ţi-am scris de multe ori, dar, până azi,
am rupt scrisorile şi n-am vrut, ţie,
să-ţi tulbur viaţa - suntem camarazi,
iar între noi e-o dulce armonie.

Ne ştim poveştile ce-au fost şi sunt,
le înţelegem bine, fiecare,
dar simt că nu mai pot să mă confrunt
cu suferinţa ce-mi provoci. Mă doare.

Aş vrea să ştiu ce simţi citind ce-ţi scriu
şi mi-ar plăcea să simţi la fel ca mine,
căci nu mai vreau doar un amic să-ţi fiu
şi, iată, azi nu mă mai pot abţine

Şi tot ce mă frământă, îndrăznesc
să-ţi scriu, căci sufletu'-mi e-n agonie
şi nu mai pot s-ascund că te iubesc,
aşa că... asta-i! Fie ce-o să fie!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci îndoite...

Fugitam mult şi bine
De fiare in peşteri
Cu picioarele goale
Rugându-ne la ingeri
Să ne fie doar lumini..
Ne-a fost tare bine?
Acum in intunericuri
Ne ducem singuri
Ne rugăm din invidie
Fără lumină in suflet
In prea multă lumină
Prin oraşele peşteră
Unde ne inchidem..
Prividu-ne intre noi
Ca niste fiare in război!
Şi va veni iar vremea
Cu cruci indoite in zvastici
Când o să ne ucidem

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veci...

Voi "preamăriţilor"poeţi
Niciodată să nu uitaţi
Eu un simplu menestrel
Scriu de abia de un punct de secol
Şi deja vă şi inspiraţi!
Căci mintea nu o mai lucraţi
Şi din suflet aţi uitat să daţi..
Va veni şi aceea zi când miraţi
Cu gurele de călimari căscaţi
La zborul meu o să vă uitaţi
Fiindcă cu penele altuia
În veci nu o să zburaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soclu narcisist

Cât te-ai purta sfios
Călcat precum un preş pe jos.
Din când în când pe perete
Repus ca nişte carpete

Să acopere goluri
Contururilor lasăte
De amăgiri plecate
Să incălzeşti vânturi

Ce te îngheată-n gânduri
Având nevoie de pare
Să te-ncălzească tare
Să pleci-n aisberguri

Topite printre vâltori
Râmând cu contururi
De vânturi în ochii goi
Amintindu-ţi-ar de noi...

Căci va veni şi aceea zi
Când marmură reci vei fi
Neatrasă de vreo ispită
Dorind doar să fi iubită

Atunci departe voi fi
Cu preşul înfipt în inimă
Ca un zmeu spre sublimă
Zare de ai fi, cui o fi..

Ce-am vrut ţi-e să-ţi fiu
Cu nacela palmelor
Focurile bătăilor
Cu balonul purpuriu..

Acum întins şi întepat
De tocul tău prea ahtiat
Să se înalte neîncetat
Pe piepturi-n dans apăsat

In soclul tău narcisist
De marmură rece şi trist

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară ţie

Hangerele înroşite, ojate
Infingele în rănile din spate..
De flinte guri hain împuşcate
De sângele tău să fie cauterizate.

Si sărutul tau de mir sfânt să-mi fie
Potirul purpuriu de sudoare vie!
Să haiducesc năravaş prin poezie
Să-ţi clădesc o ţară acolo, ţie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ţii în cavou, bine

Iederă cu şoapte de bici
Viaţă, tu ce vrei să-mi zici
Sunt o întâmplare pe aici
Printre spini tăi de arici..

Află tu, prea părut-o sfântă!
Că eu sunt demonul ce cântă
Ce pe altii nu-i şi incântă
Când culoare li se zvântă

De sub masca ta de preoteasă
Invelită-n rece carcasă..
Şi de crezi că mie-mi pasă
De tocul tău ce crud apasă.

Eu mă învăluiesc în iarbă
Beau şi apă dintr-o baltă
Si tot cânt ce este nevăzut
Ascuns sub al tău miraj de lut!

Dintr-un demon decăzut
Numai am unde să fiu căzut
Din al tău înlănţuit alai
In care-ţi sunt cornorat nai.

Şi de oi striga odată vai
Mi-e acel nespus off de bai..
Când iubita iar mă lasă
Cu bani pe piept pe masă.

Şi-n vampir renasc derbedeu
Să o caut pe ea în iad de zeu..
Căci dator sunt eu viaţă ţie
C-un nume înscris pe o hârtie!

Să afle cei ce o să vie
Că nu-mi pasă potcovăriţă
De lanţul din a ta fustiţă,
C-aşa e dacul născut să fie

Fără teamă de zei de tine
Şi după moartea care vine..
Tu să te ţii în cavou, bine:
O să auzi iar nebunia din mine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Trăiască Naţia"

Sfânta scriptură a poeziei
Chivotul călimarei, ei,...
De-l vreţi iude şi farisei!
Scrieţi-o cu condei de tei.

Pe filă când ne plânge naţia
Juchită aspru de avuţia
Ce ne-o răsare-n palme glia
Cu codrul,.. apa şi câmpia!

Să fiţi slovelor temelia
Ce-nvaţă-n curaj copilăria
Că Ţara Sfântă ca România
Nu vei găsi-n toată poezia!

Cu curaj rostind adevărul
Intr-o zi se va aude şi ecoul!
Cu stejarul şi cu buciumul
Şi dintre noi va răsări eroul.

Cum au fost zimbrul şi securea
Gorunul, Dunărea şi roata
Ce nu şi-au plecat fruntea
De România-mi părea gata..

Căci capul plecat sabia nu-l taie!
Dar lanţurile-n lacrimi zornăie...
Când voi cei ce scrieţi poezie
Vă închinaţi la mârsăvie..

Cu tuşul politic colorat
Pentru un vers părând argintat,
Când ştiti că poetul a jurat
Aici lumii, nu e închinat.

Si crede în vise interzise
Cu sârme ghimpate, cravaşe!
Pe trupul rănit cu crevaşe
Prin Siberii-n cu multe oase.

Ce-şi strigă Muma România
Fară cruci murmurând mânia..
Tovăraşia fiind nemernicia!
Politica lingându-i curvia..

Ce nu lasă să"Trăiască Naţia"
"Sus cu dânsa"jos coruptia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iaşul lui Eminescu

Prin Iaşul cu multă floare de tei
Parcă se aud şi acum paşii tăi
Iar banca, veche, pe care ai stat
E tristă, de-atâta aşteptat...

Tu, trubadur cu lira-ţi sfântă
Mai vin-o dată şi colindă
Toate cărările de prin Copou
Căci, Teiul tău are un ram nou!

Vino, mai dă o raită prin Ţicău
Te-aşteaptă şi acum amicul tău
Creangă Ion, să vă-ntâlniţi
Că aveţi multe să vă povestiţi!

Şi Plopii fără Soţ au mai crescut
Ne spun de câte ori, tu ai trecut
Când aşteptai nebun, de dor, pe ea
Şi ai fi vrut, măcar un semn să-ţi dea...

Dar, nu-i nimic, ţie îţi duc dorul
Codrul, ţara, neamul şi izvorul
Pe tine te iubeşte Universul
Aşa, cum tu ai scris şi ai iubit versul.

Iar când soarta, prea devreme, te-a învins
Şi timpul, prea repede, s-a scurs
Luceafăr viu, de-acolo ne priveşti
Prin Codrii de Aramă, tu trăieşti!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuieşte secunda, trăieşte viaţa!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Mai mult decât orice pe pământ!
Căci mâine, tu nu vei şti de vei mai fi,
Preţuieşte secunda, şi vei trăi!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
De ziua de mâine se leagă speranţa!
Dar astăzi este ziua ta,
Trăieşte-ţi clipa, nu uita!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Şi alege azi, moartea ori nemurirea ta!
Căci ziua de mâine nu este a ta,
Trăieşte-ţi secunda, nu uita!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Iar astăzi dacă auzi cuvântul,
Vino! La Isus şi fă legământul!
Şi fericirea o vei avea!

Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Şi laudă pe Dumnezeu!
Căci viaţa de la El o ai,
Şi pace, tot de la El primesti!

Preţuieşte-ţi aproapele, cât timp este în viaţă,
Şi fi fericit, alături de el!
Căci voia Domnului, este în aceasta,
Şi atunci împlinit, tu vei fi mereu!

poezie de Ovidiu Kerekes (20 mai 2006)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfin de păpădie

Condamnat, condamându-mă
Precum un delfin pe uscat.
Pe stâncă, nearucându-mă
De mării ochii-ncojurat...

Privind după cristaline
valuri de căprui smarald
cu adiere mistral în fald,
Stol cu păsările gene...

Zbătându-mă în flamură
Pe vârful de condei, întors..
Pe trestie din gând de piatră!
În puf de păpădie ucis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pădurii ucise

Tâlhari ce aţi ucis pădurea
Şi ne-aţi lăsat toţi munţii goi,
Sunteţi veniţi de pe aiurea
Să ne-alungaţi şi sfinte ploi.

Făcut-aţi loc să creştem oi,
Dar voi ne-aţi spoliat şi sarea,
Tâlhari ce aţi ucis pădurea
Şi ne-aţi lăsat toţi munţii goi!

Se va isca un tărăboi,
Când ne vom pierde noi răbdarea
Şi vă vom declara război,
De veţi mai ridica securea,

Tâlhari ce aţi ucis pădurea!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezată clipă

Catadicsit iar cu singurătate
Lungă cu o clipă peste eternitate...
Mă rătăcesc gol în imensitate
Ca o clepsidră ce nu-şi are braţe.

Să se rostogolească singură
In clipa asta inodoră, surdă,
Ce-n secunde de Hidră prea abundă
Cu acelaşi nume şarg de umbră.

Clipa ce nu trece şi vine mereu
Ce se botează cu numele meu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muson Holi

Cum n-a fost şi nu o să fie
Răsfira ea puf de păpădie
În muson Holi-n bucurie
Indulcind tot cu măiestrie

De deşertul era câmpie
Izvorul tanină rapsodie
Răsărind cum ea-mi ştie
Curcubeul de păpădie

Cu mirosul de vanilie
Răsfirat pe filă-n poezie
Ce creştea în pandişpan
În al inimii tandru divan

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul numelui de fată

Ţi-aş colinda, iubito, de-ai sta la mine-n sat,
Dacă mi-ar spune cerul cel gri adresa ta,
L-aş face să te ningă, să plec la colindat,
Uitându-mă de tine când nu te pot uita.

Ţi-aş colinda, iubito, fără să te găsesc,
N-ar fi măcar o poartă la care să nu bat,
N-ar fi nicio femeie să nu-i spun: te iubesc,
N-aş fi nici eu acela pe care l-ai uitat.

Ţi-aş colinda, iubito, dacă te-ai fi născut,
Căci altfel nu am unde colinda să-ţi aduc.
Ai fi murit devreme, nu m-ai fi cunoscut;
Măcar la crucea dalbă să-ţi cânt să mai apuc!

Ţi-aş colinda, iubito, dar poate nici Iisus
Nu s-a născut la vreme, ci prematur fiind,
A nins prin cimitire prea multe semne plus;
E prea târziu să dibui la care să-ţi colind!

Ţi-aş colinda, iubito. Mi-ai da, dac-ai avea,
Numele tău de fată, să-l scriu pe crucea mea?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii de Gigină

Macii, roşii răsăriţi
Eroii noştri prea uitaţi
De roua crucii nescăldaţi
De predici nenumiţi

De marmure nestrigaţi
Fără odihnă în bântuiri
Cu neştiute zăgazuri
Duşmanilor ahtiaţi

De trupul mamei România
Ce le-a fost sfântă scriptură
Jurând cu pieptul armătură
Ce-şi apără cu viaţa glia

Fără a-şi voi şi lauri
Pe care-mi voi balauri
De la tribune prea'nalte
O-ntinaţi cu prea culte

Oratorii de căpuşe
Sugând parsiv tricorului
Infingând fade tepuşe
In purgatoriu eroului

Căzut într-o canalizare
Pentru a voastră mărire
Suptă-n rece nesimţire
Din macul de asfalt, Gigină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii de Gigină

Macii roşii răsăriţi
Eroii noştri prea uitaţi
De roua crucii nescăldaţi
De predici nenumiţi

De marmure nestrigaţi
Fără odihnă în bântuiri
Cu neştiute zăgazuri
Duşmanilor ahtiaţi

De trupul mamei România
Ce le-a fost sfântă scriptură
Jurând cu pieptul armătură
Ce-şi apără cu viaţa glia

Fără a-şi voi şi lauri
Pe care-mi voi balauri
De la tribune prea'nalte
O-ntinaţi cu prea culte

Oratorii de căpuşe
Sugând parsiv tricorului
Infingând fade tepuşe
In purgatoriu eroului

Căzut într-o canalizare
Pentru a voastră mărire
Suptă-n rece nesimţire
Din macul de asfalt, Gigină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprataxă

Se plâng românii că sunt prea taxaţi
Şi că de stat sunt prea împovăraţi,
Eu nu-s de-acord cu asta şi vă spun
Că bani mai vreau să dau, mi-o tot propun

De ieri, de când impozite-am plătit,
Şi iată, încă nu sunt liniştit
Ca-n ceilalţi ani - şi nu e chiar demult -
Când nu simţeam al inimii tumult

Odată ce scăpam la stat de dat.
Pe-atunci eram, pe dată uşurat,
Dar nu de bani - o, nu! - căci mă simţeam
Un "om de bine", banii când dădeam.

Acum, nu ştiu, ceva s-o fi schimbat
Căci am, de-o zi, impozit achitat,
Dar tot aş vrea o taxă să găsesc,
La casiera blondă să plătesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti învins de două ori (după o maximă a lui Publilius Syrus)

Cum sé întâmplă uneori,
Când tu te lupţi cu cineva,
Eşti, vai, învins de două ori
Când eşti învins cu arma ta!

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (31 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!