Zânele de tei

Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică..
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă

Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri poem de nori
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină...

Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer, genune..
Poeziei, nemaivăzută minune
Dulcindu-i reci de mercur, strune..

Căci şi aici şi sus, Luceafăre
Poeţi mulţi nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopţile lor,.. reci de cufăr....

Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii şi munţi cei înalţi
Să te citesc, hrănit cu linişte de tei
Cu zânele tale pe umeri mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele de tei

Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică.
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă.

Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri... poem de nori.
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină.

Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer... genune.
Poeziei, nemaivăzută minune,
Dulcindu-i reci de mercur... strune.

Căci şi aici şi sus, Luceafăre
Poeţi mulţi nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopţile lor... reci de cufăr.

Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii şi munţi cei înalţi,
Să te citesc... hrănit cu linişte de tei.
Cu zânele tale pe umeri mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem lui Vivaldi

Îngerul meu de tei
cu strune din bucla ei
să ştii tu Vivaldi
te-a muţit

Ea cântă din piatra de mercur
ce sunt
de cuvânt

Motto:
Şi dacă nu credeţi!
Ieşiti şi vă plimbaţi când ea cântă la vioara de tei!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt Soare

Nopţi după nopţi-mi porţi
Razele călăuzitoare
Printre coasele-i mercure
In poeziile astrale-ţi

Ce mi-s legile versurilor
Aici unde tu ai crescut
Pe o ramură de tei tăcut
In Sfântul Poet, românilor!

Căci credinta pentru ţară
Ti-a fost eşafod cu pară!
Răstignându-te pentru psalmi
Scrişi Daciei cu patimi...

Si cu aripi din flori de tei
Te-ai ridicat sus, peste ei
Hoti, dusmani, mulţi mişei
Luminând umbra nemerniciei...

Ce se abate iar Emine
Peste codrii, munţii si ţarne!
Si de aceea Luceafăre
Te rog luminează mai tare

Să te transformi tării-n soare
Sfânt, României noastre Mare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de tei măiastru

Ce e firesc şi ce e nefiresc?
Ce e lumesc şi ce-o fi drăcesc!
Când spini-n luturi-nfloresc
Când flori-n fum se îmbolnăvesc
Când pentru argint codrii jelesc.

Să te iubesc să nu te doresc...
Lume pe unde eu hoinăresc.
Să spun în vers teilor prea fresc
Cât de mult pe tine te iubesc
Ce-mi pictezi când mă zidesc.

În albastru de Voroneţ
Cu zâmbetul tău, mie, semeţ
Chilia smoalită a călimarei
Şi-n jerbă de cuvânt a turlei
Cu prea curată şoaptă a Mariei

Născătoare-n veci, iubirii
Îmi scalzi trupul în mir de tei
Şi să mă laşi morţii nu vrei..
Ce-as mai putea-n veci dori
Îngerul cu aripi trandafirii

Decât doar să-mi zâmbesti
Şi-n codrii de condei să-nfloresti
Teii,... cu surâsul tău prea dulce
Ce fericire-n lume-mi aduce
Când aud cum tu-mi surâzi...

Căci in lume pentru mine
Zâmbetul tău nu-mi are preţ!
Râzând cântecului de harleţ
Ce biciuie în mine hrăpăreţ
În răsuflările venine..

Când stihia e lângă mine
Legând şiretul încălţării
Când ea curge viaţa din vene..
În urletul lupilor mei albaştrii
Ce muscă din ea ca aştrii!

Să o pot săruta pentru tine
Să-i smulg o pană de inger
Negru cu miros de rece vaier..
Să le albesti a mea minune
În aripi cu lucire de genune!

Să vază o întreagă lume
Cine mi-a dat din nou nume
În iaduri pline de cutume..
Şi-l scrie mai albastru decât albastru!
Tu, zâmbet de tei măiastru

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de tei a cerului

La mormântul tău Luceafăre
Am să vin intr-o zi cu o floare.
Da nu de oricare,.. cum stii!
Cu una din file voi veni...

Şi vântul când o va răvăşi
Cineva poate o va citi
Şi de tine-şi va aminti,
Floare de tei a cerului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozon stelar

Eşti aşa minunată
Perlă de sânge... căzută din stele
În inima mea...

În vid ameţitor... lăsându-mă

Fără răsuflare in lumea mea...
Respirând prin tine ozonul stelar...
Răsfirat de cometele buclelor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast fără contrast

Mare albastră, cer senin
Intre ele, apus sublim
Nori de lebădă pe val
Albastru sau contrast

Splendoare de apă şi aer
Cerul adevărat, unde e?
Sus sau jos, jos sau sus?
Comparaţie cum să faci..

Contrast fără contrast
Stele sus, jos stele
Luna pe mare, lună pe cer
Nedumerit mă scald...

Stele plutesc pe mare
Inot, nu le pot prinde
Stele pe valuri de cer
Incerc să zbor la ele

Se depărtează cele din mare..
Sunt oare o fantă?
Poarta e in mine spre albastru?
Despart albastrul.. eu?

Răsar, apun şi eu
Astru nu pot fii, cine sunt..
Praf de cer botezat cu apă
Contrast de bine şi rău

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelă - mir de tei

Bat coasele ceasului
Miezul nopţii fix
Moare una vine alta.
Şi apare iată
Moartea...
Numărându-si acele
Timpului încrucişate
In cruci!
Să-i nu fi înflorit vreuna...
Să atragă din mormânt
Vreun poet...
Mai ales dacă slova marmurei
Înfloreşte în tei...
E sătulă curva de lumina lui
Şi ar vrea să o doboare cu politruci
Ce azi vor veni în coadă cu o floare
Şerpii!
Să-şi atragă laurii de zeii
Ce par pe aici ei...
Şi stihia la ureche le şopteşte
Mârsăveşte cum neamul!
Se căsăpeşte...
Ei zâmbesc ca nişte sepii
Colorate mâine altfel...
Dar în unicorni apare
boare de tei.
De înlemnesc cu toţii ei!
Moartea nebună urlă în fanfară
Să nu fugă iară pe pământ
Cum fug stropi de mercur
Să invie Luceafăr pur...
Şi deodată în costum popular
îmbrăcată,
Răsare Veronica reîncarnată!
Cu privire lungă de rază
Saturnian priviri radiază
Dorului ce-nebuneşte
Când el Eminul numai este...
Si-ntr-o zarvă stârnită in mulţime
Iată vine poetul cu versuri ronine.
De varsă prin Uniuni scrâsnete nebune
Căci sorbise mercur...
De rouă de privire
Din a Veronicăi şoapte reîncarnate...
Ce-l privea galeş
În priviri înmărmurite
De farisei şi Iude împuţite
Ce vin ca nişte mişei
Să ia din florile de tei
Neascultând de versul Eminului
Ce-mi v-a fi lumină versului
Cu Veronica reîncarnată
In culoarea tuşului
Ultima a curcubeului
Violet...
Ce te admiră şi de vers îţi grijeşte
Cum nu găsesti nici în poveste...
Căci ea acum aici este
Candela cu mir de tei
Ţie, Luceafăre...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din codrii cei de crini răsar

"Lumină lină, nunta leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi sărăcit
Cel plâns şi cel nedreptăţit
Şi pelerinul însetat
În vatra Ta au înnoptat "
I. Alexandru,
Din codrii cei de crini răsar
Luminile ce dau lumină
Ce spală tot ce e murdar
Păcatul greu şi orice vină.

În fiecare zi nectar
Dă pe pământ raza divină
Din codrii cei de crini răsar
Luminile ce dau lumină.

Pe un străin prin sfântul har
Îl fac un înger de lumină
Rămân umilului umbrar.
Sfintele raze nu termină
Din codri cei de crini răsar.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi de opt

Sunt şarpele ce aduce mărul
Unduindu-l în cub de gheaţă
Să muşc Edenul de dulceaţă
Ce nu-l are nici albastrul!

Răsărind ca un zeu stele de fiori
Cu fuioare din găuri de viermi
In infinit să nu te m-ai temi
Când răsfirând buclele în zori

C-un sărut că, ai să mi-l oferi
Dorind din viermi, fluturi de opt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem boutu

Din nuferi uriaşi amazonieni
din ochiuri de nimeni
ştiute..
ce ţin amniotic
în adânc
albaştri boutu
în cete atraşi de versul de albatros
ce-l cânt să-i duc
spre plaja unde cânţi duios
dorul de valuri limpezi
fără rechini travestiţi
cu pene de pescăruş
în păsări nautice
pe care doar şi Brâncuş
le înalţ artezian din delfini perlaţi
peste stele şi munţi înalţi
să-ţi răsfire nuferi de perseide
în cărările luminate
pentru ale tale tălpi minunate
ce sunt schiopătate
de scoici goale şi sparte
de cei atraşi de efemeritate
ce nu pot a înălţa
braţul tentacular
în acel zbor
de fuior
răsărit din curcubeul sufletelor
din orice abis orbitor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii lor vor fi stejari

Aici, în ţara de piatră,
Românii-s stăpâni pe vatră.
Aici, în munţii legendari,
Românii îs falnici stejari.
Ei aici trăiesc de veacuri
Apărând a ţării haturi.
Aici, cu credinţă-n Sfântul,
De ani răscolesc pământul.
Aici, apa din izvoare,
Când e cald, le dă răcoare.
Aici, în codrii seculari,
Copiii lor vor fi stejari.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminul eminului sfânt

Emin al eminului sfânt
Cu ce-ai greşit pe pământ?
Să te chinuiască-n mercur
Pentru adevărul pur...

Ce-l vedeai printre obscur
Printre curve şi mişei
Râspândind vers de tei
Cu buciumul de condei..

Îţi vor plăti cu toţii
Când vei vedea cum hoţii
Se vor ruga, idioţii
Să nu-i arzi cu raze

Când le va sosi timpul
Să-ntâlnească Luceafărul..
Printre îngeri măreţ poet
Judecându-i cu drept...

Îi vei fierbe în mercur
Ascultându-ţi versul pur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ambrozia cuvintelor tale

Din ambrozia cuvintelor tale,
Savurez vraja extazului divin.
Culegând ale strofelor petale,
Eminescului-Luceafăr... mă închin!

Inimi iubindu-se pe strune de vers
Se întreţes prin sentimente pure,
Mănunchiuri de raze înspre Univers,
Se stabilesc în piscurile sure!

Prin graiul tău divin... dulce, românesc,
(Ambasador al poeziei noastre!),
Inimile prin iubire se întreţes,
Cu mii de îngeri, printre flori albastre!

poezie de Toth Arpad
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâne din păduri fermecate

Din munţi coboară pe cărări înguste
zâne din păduri fermecate
ce nu se mai ascund vederii
şi îi iubesc pe oameni.

Am pornit să le întâlnesc fără reticenţe,
frumosul capătă contur şi formă
în fiecare femeie
cu pieptul înflorit în lumină.

În amiaza mea se înalţă cântări,
mă regăsesc în sunete sculptate
pe chipul tău de zăpadă
şi mă îndrăgostesc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de mâl lui Blaga

Blaga ştii ce-ai fi
de Eminescu era mire de tei
Veronicăi
de-ar fi rupt lanţul de versuri
a lui Maiorescu...
Un mâl mut din care el
Luceafărul răsărea
scriind lirismul iubirii
lui neînplinite
şi înlănţuite de interese
de arginţi a Iudelor de editori..
Un nufăr de floare albastră
cu miros de tei stelar
de Luceafăr
inconjurat de un dans
de lebede măiastru
ce-i cântau în cor
poezia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea colindelor

în decorul iernii culorile sunt reci
codrii au încremenit în viscol şi ger
cerbi şi căprioare fac întinse poteci
prin zăpada moale căzută din cer.

magnolii în grădina au cunună dalbă
fluturi de gheaţă atârnă pe acoperiş
magice poveşti le-am strâns intro salbă
din cufărul vieţii le scot pe furiş.

timpul pictează pe geamuri flori de gheaţă
patinoarul de pe lac e plin de copii
chiar şi oameni de zăpadă se bucură de viaţă
viziuni creştine umplu episcopii.

e vremea colindelor cu lumini pe faţă
vine Crăciunul legendar fără de utopii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topeşte avatar

Pe un colţ de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuş vărsată,
Albastră, tristă şi-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalţe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfinţit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre şi vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topeşte avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Scrie cu sufletul
din interes o fac mulţi azi

Căutăm ca poeţi, poemul perfect
Fără vreun punct sau vers defect
Răscolind cuvintele bezmetici..
Ba sfinţi, ba ruguri de eretici
Şi uităm înăuntru să căutăm
Să scriem ce din pietrele sufletului storcem.
Ciobite ca un cub a lui Nichita
Şi reci ca un Luceafăr sclipind
într-un ochi de căprioară moartă...
Căci poetii vor mereu după noi
Cu poezii cât stelele vor veni...
Dar cel ce-şi moaie condeiul
acolo unde plânge sau are sudoare
de iubire sufletul
va atinge neantul
asternând pe file
ce cu adevărat simte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria

În gânduri-frunze, vise de copii
Gonind spre-acelaşi veşnic zori de zi...
Depersonalizaţi, în lumi de stele,
Păşim peste uitate frontiere.

Privirea ni-i copac cu flori de gheaţă,
Pe buze de lumină sângeri ard,
Ni-s braţele adânc sculptate-n viaţă
Şi curge-n râuri lacrimă de jad.

Pe cer de chihlimbar pândesc rubine
Însângerând cu truc de spadasin
Speranţele... Ce candelabre fine!
Şi ce spectacol! Ce poem divin!

Ţâşnesc vulcani şi înfloresc quasarii
Cu spinii lor de marmură şi jar...
Aleargă peste ceruri armăsarii...
Păsări de stea, în marşul triumfal,

Ne poartă în etern ca-ntr-o caleaşcă,
Cu-n cavaler din flori de catifea,
Căci totul e permis, copilărie,
Când te ascunzi şi treci prin lumea mea.

Îngeri aleargă să-i sărute mâna
Prinţesei nopţii-mpodobite-n nea,
Alţii visează, dincolo de vise,
În visul lor, la dans, mereu s-o ia...

Trece grăbit, pe un podeţ de ceară
Un univers de mii de flori de tei,
Ca un convoi de muzicanţi de sticlă,
Purtând câte un an din anii mei.

Din ceruri îngeri încă mai coboară...
Dacă copil, să fii, tu ai să vrei,
Aici, în lumea mea găseşti o şcoală
Ca un castel, cu zâne şi cu zmei...

În miere gândul să-ţi înmoi, copile!
Să scrii cu lapte pe a nopţii coală!
Să ştii să te încrezi în nemurire,
Căci viaţa asta n-are să te doară...

Roiuri de albine în petale,
De lumină farmece rodesc,
Ca-n copilăria vieţii tale,
Eu, copile, să te regăsesc...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!