Poezia

Poezia, Doamnă,-i timp substanţial,
e parfum de crini şi duh de trandafiri,
e atunci când tu, iubito,-mi te desfiri,
într-un mod sublim, solemn, esenţial...

Este-'ntunecare-'ntru senitătate
E-o lumină roz, subtil tremurătoare,
printre mii de fluturi şi printre izvoare,
e când ficţiune când realitate...

Poezia-i cântec printre zvârcoliri
şi un tren ce cară varii sentimente,
doruri potolite, dar şi recurente,
tristeţi şi înfrângeri, dar şi cuceriri.

Poezia-i zâmbet, dar şi remuşcare,
spirit metafizic, transcendenţă lină,
recviem în suflet, cânt de mandolină,
e-o trăire pură şi-o transfigurare...

E-o clipă fugară în neantu'-nalt,
un nebun ce vede cât de-adânc e cerul,
un orgasm lăuntric, desluşind misterul
doamnelor frumoase, cu sâni de bazalt...

E-o cădere-n suflet, printr-un triplu salt!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi... e-o minune

E-o minune răsăritul unei dimineţi,
Bucurie li-i ochilor tăi vii lumina,
Dar inima ce-şi salută drag minunea
Va bate-n cânt nou nemuritoare-i vieţi.

E-o minune Universul, pot unii a spune,
Dar a opri o lacrimă să nu mai curgă,
Rugându-te să-ţi vezi speranţa cum alungă
Durerea inimii tale, aceasta-i o minune.

E-o minune s-aduci copii pe lume,
Dar a lua din suferinţa lor nu poţi;
Şi-ntr-ale vieţii greutăţi, ei vor simţi
Că doar imbrăţişarea ta e o minune.

E-o minune acea bucurie, de-a trăi
În Adevăr, dar cine şi unde-o mai vede?
Cu ochii sufletului în toate vezi IUBIRE,
E o minune vie, ce-n veci nu va muri.

E-o minune cerul în irişi să-nflorească
Albastrul, de dorul unei clipe de etern,
Dar a ierta c-un zâmbet trădarea unui prieten
Şi-al iubi, acea minune e... dumnezeiască!

poezie de Gabriela Docuţă (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Valentinei

Cum se prefirā, printre crini, lumina,
Învāluitā într-un cald mister,
Şi cum se-nalţā, zveltā, pân' la cer,
Atuncea când o vād pe Valentina.

Un dor imaculat precum hermina
Mā-nvăluie şi zboarā ín eter,
Cum se prefirā, printre crini, lumina,
Când sufletul îmi cântā Lerui-Ler!

Poporul nostru-şi plânge rādācina,
Iar eu îmi prind o floare la rever,
Ca sā-mi acoper plânsetul stingher...
Şi-n suflet, vai!, îmi cântā piculina,

Atuncea când o vād pe Valentina!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul onomatopeii

Ne ţine, Doamne,-n onomatopee,
E-o stare ce ne-nalţă în suprem,
E-un fel de zbor al păsării, extrem,
Printre petale roz de azalee...

Poetul e soldatul din tranşee,
Iar arma lui – sofisticat poem,
Ne ţine, Doamne,-n onomatopee,
Într-un amurg prelung, în recviem.

Suntem somaţi de-o dalbă orhidee,
Petala ei sonoră e-un fonem,
În transă, Miss, noi amândoi suntem,
Bătuţi de-nmiresmate alizee...

Ne ţine, Doamne,-n onomatopee!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara de vis

Când vreau să scriu, mă-nalţ, uşor, spre nori
cu ochii-nchişi, cu sufletul tăcut,
cu paşi treptat grăbiţi, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.

Şi mi se pare că acolo, sus,
e-o viaţă care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
şi-o port mereu, ascunsă într-un gând.

Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.

Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
şi recitesc ce, printre nori, am scris.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute

Senectutea e-o etapă
Când de toate-ai vrea să ştii,
Dar un amănunt îţi scapă:
Ce mai cauţi printre vii!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vine o vreme când
Ne oprim pentr-o clipă, în prezent şi-n trecut,
Iar ce ne-a rămas i-o petală albastră
Din macul iubirii, ce-a fost roşu, demult...
Dar care s-a stins în inima noastră!
Oprindu-ne-n timp, privim peste umăr,
Adunăm multe lacrimi din tot ce a fost,
Mângâiem surâzând tristeţi fără număr
Şi-notând prin regrete, ne-ntrebăm,, Cu ce rost?"
Învelim răsăritul, până ieri... nevăzut,
C-un oftat şi c-un zâmbet venit de departe...
Se ascunde-n clepsidra unui timp neştiut,
Ne priveşte o clipă... s-ar opri... dar nu poate!
Îl cheamă apusul – e-o visare şi-un vis –
Şi un cântec de bucium ce dăinuie-n iarbă,
Alunecă-n taină, străbătând un abis
Printre ploi de-ntrebări, dar nimic nu întreabă!
Frântură de timp ni-s toţi anii din noi,
O clepsidră de-argint, într-o taină ni-i poartă
Pe pajişti cu soare şi pe drumuri cu ploi,
Câţi vor fi... până când, nu vom şti niciodată!

poezie de Lili Şipoteanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teea

Se-nchină nevoii de alb, ca hermina,
Şi se strecoară subtil, precum umbra,
În sângele ei străjuieşte penumbra,
Care, apoi, declanşează, idilic, lumina...

Te consolează de-al lumii haotic neant,
Erotica ei emană arome până la stele,
În preajmă-i roiesc, insistent, filomele,
Al căror cântec sublim e deconectant.

Te-ajută, solemn, să eviţi narcisismul
Şi gustă din amarul preasângelui tău,
Îţi dezgheaţă lacrimile şi te scapă de hău,
Te învaţă ce înseamnă, în amor, eroismul!

E-o rază ce-mprăştie, pururea, ceaţa,
Căldura extazului îi pulsează în sâni...
De ce stai pe gânduri, de ce mai amâni
Duelurile sângelui şi-ale cărnii cu viaţa?

La hramul iubirii, când s-o ţine Nedeia,
Ai grijă, fă totul, să nu-ţi scape iar... Teea!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i

E-un gust de povidlă cu nuci
Întinsă peste-o felie de pâine:
Cu unt.

E-un parfum de iasomie verde
Încâlcită în gardul de lemn:
Ud.

E-un ghimpe în gât când apari,
Zâmbind confuz, în întrebare:
Cu sens.

E-un pahar ciobit de vin roşu
Mirosind a strugure rece:
Cu sâmburi.

E-o îmbrăţişare strânsă, stâlcită
Chinuită de emoţie incomodă:
Dar caldă.

E-un cântec vechi, insistent
Fredonând versuri în minte
A dor.

E-o mână proptită-n intenţii
Lângă degetele-ţi izolate
A jenă.

E-un cuvânt ce nu tace
Când dispari şi te-acoperi
Indecis.

E-o tăcere suferindă-n alint
A obrazului lipit de obraz
Zâmbind.

E-un tot definitiv, atemporal,
Ciudat, divin, aproape, plin:
Rotund.

Iubirea...

poezie de Gabriela Chişcari (26 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catharsis...

Prea scâncetul sângelui tău, Miss,
E o izvodire prelungă zidită-n privire,
E un fel aparte, de prea Bună-Vestire,
E un poem dublu rafinat... mai precis.

E un murmur solemn, un cântec, un vis,
E o formă transfigurată de travestire
A marii tristeţi, într-o fantastică iubire,
E-o terapie prin metaforă, un catharsis...

E-un dar de-a trăi, luminând peste sine,
Până la intersecţia Carpaţilor cu azurul,
Un război albastru al vaselor sanguine,

Care te bântuie, Miss, şi face-nconjurul
Bolţii cereşti, ajungând, năuc, şi la mine,
Când vântul ne cântă în ochi – trubadurul!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etică

A te privi pe tine însuţi e-o armă

a privi pe altul e-o dezarmare

a nu privi deloc e-o germinaţie.

poezie de Gheorghe Grigurcu
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnalul

Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este şi al viselor ecou.

E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.

Pe pat, e-o carte veche, o citesc
şi doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.

Nu mă opresc pe-acolo – ştiu ce-am scris! –
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate să ateste
că de fereastră a trecut un vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Diogene

Dacă omul e-o greşeală
Şi Dumnezeu – Adevăr,
Iar geniul, cu prostul, văr,
Ţara noastră nu-i normală!

Cu o cântăreaţă cheală,
Ce n-are nimic sub păr,
D-aia intru-'ntr-un ciubăr,
Să cer lumii socoteală...

Şi să scot, clar, la iveală,
Când viermele intră-n măr,
– Diogene fără-astâmpăr –
Adevărul din ţicneală...

Dacă omul e-o greşeală!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă!

Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Şi-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.

Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Şi curg peste anotimpuri, şiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.

Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Straşnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii şi mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!

Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viaţă
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranţă
Că poate fi totul ca un nou legământ!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DEPARTAREA

Unde eşti iubită floare?
Te caut printre amintiri,
Să te atrag din depărtări
Cu parfum de trandafiri.

Mă uit în jur. Tu nu eşti
Cu zâmbetul încântător,
E fantastic când iubeşti,
Dar timpul este trecător!

În mine gânduri de copil
Chipul tău ţi-l înrămează,
Într-un fel foarte subtil
Cu trandafiri te încadrează.

Nişte kilometri ne despart
Dar avem o stea comună,
Tot cerul ne-a înconjurat
Cu a stelelor cunună.

Lesul Ursului! Septembrie 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Furtună de nisip" de Valentin David

Mă-ntreb, de ce să mori câte puţin,
Când poţi scăpa de chinuri, dintr-odată,
Cu mutra ta, de ramuri suspendată
Şi eu, sub pom, să-ţi cânt duios ''Amin''?

La ce ţi-o trebui, musiu, să ştii,
De ce se-nvolburează neagra mare,
De ce sunt spini în prea-frumoasa floare
Şi morţii de ce sunt printre cei vii?

Şi de ce-ţi bate ceasul când adormi
Şi nu când te trezeşti dintr-o beţie?
Dar, e-o adevărată nebunie!
Tu-n filozof ai vrea să te transformi?

Eu zic să te cobori degrab' din vis!
Te-aştept aici, în birtul lui Pandele.
Şi nu mai bate câmpii printre stele,
Că, tot aici, cu mine-i paradis!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E Ea

[iubirea]

Nu e soţie, nici monahie,
Nici ciocârlie, nici păpădie.
E-o simplă bucurie
şi e (cred) din a ei copilărie
şi când e tristă-i veselie.

E castă, e tăcută,
E înţeleaptă când cuvântă
E o copilă demnă şi plăcută
E una rară aici sub soare
E-o frumuseţe-ncântătoare.

E simplă fata, e minunată.
E cea mai simplă fată.
E cea mai simplă minune
e-o simplă de a Ta minune
pe care-o pot striga pe nume.

poezie de Lucian Puiu Bobu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec

N-a fost să fie mai frumoasă pasăre decât omul
Inima lui cuib de nesfârşite iubiri
Cerul, corola albastră pe care se aşează norii să plângă
O imensitate pământul cu greieri cântând,
Lasă-ne Doamne mereu liberi
Azi şi mâine şi poimâine,
E-o vreme când vom zbura singuri spre Tine.

Dumnezeu din când în când
Obişnuieşte să ia câte o mână de stele
Blajin, le împrăştie peste pământ
Răsar atunci oameni lumină...
Ia uite-i cum aleargă mângâind ierburi,
Nu-i aşa Doamne că pământul e-o minge?

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Ildico Asandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi în zbor

Miss, poezia ta e-un izvor de delir,
dublu agent de legătură-ntre doruri,
duioşie pură, în forma ei elementară
unică pistă pentru înaltele-ţi zboruri...

Sete de impalpabil, în seninul eter,
delir estetic, vai!, sieşi întru-deajuns
visuri legănate, în prea fine azururi,
şi taină lăuntrică, ah!, greu de pătruns.

Miss, poezia ta e voluptate discretă.
precum elanul de puritate al vieţii,
trăiri ale imaculaţilor fluturi în zbor,
survolând punctul de rouă al dimineţii.

Făptura ta, Miss, e-o dulce poezie,
chiar dacă ascunde un plâns irizant,
pe scări tainice, tu urci înspre viaţă,
iar succesul te-mprejmuie electrizant...

Poemele tale, Miss, împrăştie ceaţa!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul ultimului vis

Mă retrăsesem într-un colţ de lume
Ca într-un început de nouă viaţă
Când îl aud, devreme-n dimineaţă,
Prin pomii înfloriţi, cântat, un nume.

Privesc atent la pasărea ce zboară,
Dar nu e ea cea care-mi cântă mie,
În trilul ei e-o altă armonie.
Nu, nu e numele ce mă-nfioară!

Se-ascunde-o adiere printre ramuri
Şi-o urmăresc petală cu petală
Cum se alintă, caldă şi domoală,
Dar nu se-nalţă numele-n balsamuri.

Un flutur alb se-ndeamnă către-o floare
Şi-l urmăresc în zboru-i singuratic
Prin aerul curat, primăvăratic,
Plutind uşor, în irizări de Soare.

De printre flori şi ramuri de cais,
O voce m-a oprit din căutare
Şoptind un nume şi, spre-a mea mirare:
"Eu sunt ecoul ultimului vis".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!