Ploaia de stele
Cad nopți în picături curbate
ferestrele-n lună apun
se sparg și piatra mi se zbate
iar ceru-n tine este brun
Mă plimb cu norul și în gleznă
aștern o ceață-n albul pielii
mireasă să îmi fiu și beznă
în pasul ce apune serii
Cobor în pleoapa ta și-mi pare
că îmi visează stâng piciorul
și-adorm în leagăn felinare
ce trag în cântece oblonul
Aveam ochi în priviri și-o sferă
ne mai înconjura minutul
căci azi doar ziua mai diferă
și trage peste noi tot lutul
Rămâi și încă îmi mai spune
ceva din pomul înverzit
din creanga lui și din alune
din ce-ai iubit și-ai auzit
Rămâi încă și îmi șoptește
dintr-o veche scrisoare arsă
un ciob din sticla ce plutește
pe foaia mărilor întoarsă
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre seară
- poezii despre scrisori
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre plimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Soarele ce nu apune
Dintr-o străină depărtare
cu ierni mărunte și fiori
din prafuri netezite-n sare
rămâi și nu te mai cobori
Credeam că-n pânze de mătase
ai așternut un scrum cărunt
iar dedesubt un drum de oase
ai așternut și încă sunt
Îmi scutur pielea iar și voalul
în pragul tău de ieri trecut
să-mi pui în floarea ta și anul
și crinul care a-nceput
Chipul mi-e rece și-o secundă
trece în goană printre noi
doar vântul și-o petală scundă
mai numără din doi în doi
Și-mi pare rău că timpul doare
și nu apuc ca să-ți mai spun
că-n ochii tăi ziua nu are
ore care vreodată-apun
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre vânt
- poezii despre secunde
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre ore
- poezii despre ochi
- poezii despre iarnă
- poezii despre flori
Cafea cu nesaț
Se-alintă și se-nalță ceruri
în trupurile noastre două
să nu știu dacă-n vechi peneluri
un curcubeu încă mai plouă
În sânul nopții o beznă crește
și ora-și alăptează zațul
albă e clipa când își duce
cafeaua mea întreg nesațul
De-i luciu stins sau de e rază
în părul tău și iarba crește
să nu știu dacă la amiază
un rând abia se mai zărește
Cuvintele îmi cer a spune
ceva din șuierul ce bate
din ce răsare și-mi apune
doar vântul parcă se mai zbate
Un plop se clatină și zborul
întinde brațul lui mărunt
și-mprăștie până și norul
să nu știu dacă l-a durut
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cafea, poezii despre zbor, poezii despre păr, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei sau poezii despre cuvinte
Hora dintre râuri
În hore văile-s nebune
și-o pantă zace între schele
că dansul nostru-ncet apune
cu razele lui printre ele
În pasul meu călcâiul rabdă
scântei ce-ntunecă amurgul
chitarele lungi sar din coardă
și-n tropote răsare murgul
Îmi cuprindeai șoldul c-o mână
brâul din portul meu tăcea
și-un nod de limba lui română
abia dacă se mai ținea
Făclii din veștede nuiele
aprind în torțele lor duhul
să-mprăștie în oase piele
și în cenușa mea tot plumbul
Stânca în mine se-odihnește
și piatra în inimă-i crapă
rămâi și-n marea ta vâslește
căci râul meu e-n altă apă
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râuri, poezii despre tăcere, poezii despre stânci, poezii despre porturi, poezii despre plumb, poezii despre dans, poezii despre chitară, poezii despre cenușă sau poezii despre apă
Eminesciană
Pânza bleumarin se lasă
peste ochi fără de pleoapă
cad și doliurile-n coasă
și ziua nu se mai crapă
Floarea-i din satin albastru
umezește lacrimi mute
să picure câte un astru
pe mormintele cărunte
Cad stele întregi din ploaie
cercul se desprinde-n brumă
cad și nopțile șiroaie
dintr-o veche semilună
Dama din plopi nu mai pică
ramurile-s fără soț
numai frunza se ridică
și arbustul cade mort
Teii încă mai așteaptă
mierea ei din cale-abruptă
dar ea fluturii și-i-ndreaptă
în petale fără umbră.
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre soț, poezii despre moarte, poezii despre miere, poezii despre frunze sau poezii despre fluturi
În ziua nunții tale... ( I )
în ziua nunții tale-ți scriu
din depărtări senine
deși îmi pare rău că n-am putut să fiu
alăturea de tine
în ziua nunții tale, crede-mă eu n-am să plâng
deși mi-e inima distrusă
căci am pierdut un lucru sfânt
o dragoste pe veci apusă
îmi pare bine c-ai avut
tărie de voință
deși tu m-ai respins în modul cel mai crunt
îți port recunoștință
în rochia cu alb imaculată
și vălul de mireasă argintat
așa eu te voi ține minte viața toată
deși la nuntă nu m-ai invitat
or trece ani și poate, cine știe
vor scri pe piatra mea de căpătâi
că nu există dragoste târzie
există numai dragostea dintâi...
august 1980
În ziua nunții tale... ( II)
ți-am scris odată-n ziua nunții tale
și peste patruzeci de ani și încă viu
în alfabet latin cu buchii digitale
a două oară-n viața asta-ți scriu
în tot acest răstimp noi doar odată
ne-am întâlnit-și-n ochi citeam că- nu...
păi cum altfel când tu, femee măritată
mi-ai acordat un simplu -simplu rendeș vous
erai la fel de jingasă și rece
ca o rusalcă învelită-n văl de spume
voiai a spune parcă- vremea trece
iar tu la fel rămâi - cel mai urât din lume
degeaba încercam ceva a spune
a-ți reciti din netrimisele poeme
în ochii tăi cu luciu de cărbune
se încordau internele extreme
ca nu cumva să mă ating de tine
ca nu cumva să te sărut pe buze
ca nu cumva să strig- tu hai cu mine
și eu-l tău să nu mă mai refuze...
ne-am despărțit atunci pe totdeauna
ca doi străini și numai zâmbete amare
mai încercau în sinea lor să ne mai spună
că e corect ce facem deși doare
s-a scurs de atunci noian abrupt de vreme
dar uneori în nopți cu luna plină
un lup în mine simt că parcă jeme
și-o floare albastră parcă îl alină.
poezie de Iurie Osoianu (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Geamăn în zodie de apă
Din doi în doi arată ora
că ceasurile-s fără rost
și ceața deasă arde-n prora
ochilor mei făr' adăpost
Geamăn mi-e sufletul în tine
și-o cifră de inimă pară
îmi bate când în piept mă ține
și mă-nglodește câte-o seară
Trec zodii de aer și apă
aripa înoată în noroi
și-n pana ei încă se-adapă
rocile azvârlite-n noi
Scântei în ziduri se ridică
în pielea albă nu mai curge
nici roua din care mai pică
ploaia cu piatra ei în sânge
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre rouă sau poezii despre roci
Resemnare
La margine de mine, la margine de dor,
pe margine de vise din margine de nor,
îmi mărginesc voința, îmi mărginesc puterea,
îmi mărginesc răbdarea ce mi-a mărginit vremea.
Din miez de amăgire din mijlocul furtunii,
din miez de viață fadă din crezul stins al lumii,
îmi rămân părticele, îmi rămân picături,
îmi rămân zile scurte și câteva frânturi
de soartă împărțite-ciuntite amintiri-
ce-mi sapă, zi și noapte, obosite priviri.
Nimic nu îmi mai place, nimic nu-mi mai doresc,
doar liniștea-mbrăca-voi, cât mai am să trăiesc.
Mă-ntorc plângând la mine, mă caut, în sfârșit,
m-am tot strigat o viață, dar nu m-am auzit...
Într-un târziu mă aflu, dar nu mai sunt tumult
și-acum, când pot s-aud, nu mai am ce s-ascult...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sfârșit, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Praf în ochi
Afară-i ieri, astăzi și mâine
de parcă nu ai ști de noi
uitați în grânele de pâine
în toată miercurea din joi
Praful respiră aer proaspăt
dintr-un plămân ce-ți intră-n ochi
luând vântul iară de la capăt
descântecul meu din deochi
S-a fisurat stânca în râuri
și pietrele îmi curg pe rând
doar sec din dulcele de vinuri
mai sorb și încă sunt flămând
Ni se decolorează noaptea
în umbrele ce ne despoaie
de sâmbăta din ziua-a șaptea
de mintea albă ce mi-e foaie
Nu am știut nicicând de nimeni
când golurile ne sunt pline
când îți sunt luni și îmi ești vineri
afară, ieri, astăzi și mâine
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre viitor sau poezii despre pâine
* * *
îmi vine să fiu din nou copilul
care am fost și care încă mai sunt
să sparg geamurile vecinilor de la parter
cu mingea de fotbal sau cu o piatră
aruncată cu dibăcia din copilărie
vreau să-i bat pe dușmani
îmi doresc să redevin băiețelul
bătăuș și fermecător și să sărut fetele
să colecționez timbre și cărți
să-mi visez în fiecare seară colegele
vreau să fiu din nou copilul ăla
care am fost și care încă mai sunt
să plimb fetele pe bicicleta pegas
zburând până la stele
îmi doresc să fiu criticat
pentru nerealizarea planului
la sticle, borcane și fier vechi
în fața detașamentului de pionieri
să-i scriu bilețele de iubire comandantei de detașament
să-i spun că o iubesc mai mult pe ea
pot să fiu din nou acel copil?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre vecini, poezii despre fotbal sau poezii despre filatelie
Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scântei
Din stele,
Când degerând atâtea dăți,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.
O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!
Și când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!
Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.
Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei de-ntâi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre stele sau poezii despre fericire
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
Îmi e dor de voi toți. Mă simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea să știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...
Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre curățenie sau poezii despre curcubeu
* * *
Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!
Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!
Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre început, poezii despre vinovăție sau poezii despre trup și suflet
Ochiul din ploaie
Decât să plângi iar, Doamne
cu-n lac făcut mărgele
mai bine-mi sapi în carne
ochiul zvâcnind zăbrele
Să curețe și vatra
și pleava de noroi
căci au căzut și piatra
și vântul înapoi
Să-mi curețe prin bezne
și îngerul apus
firimituri în perne
ce fulguie și nu-s
Să îmi curețe cerul
de scame și de zgură
de ceața și de norul
ce mi se lasă-n gură
Să-mi șteargă între toamne
și chipul din icoană
decât să-Ți plângi iar, Doamne
și praful din năframă
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre toamnă, poezii despre plâns, poezii despre icoane sau poezii despre gură
Mai
Mai rămâi o clipă,
Mai rămâi cu noi,
Mai rămâi Isuse,
Căci suntem prin ploi.
Mai rămâi în inimi,
Mai rămâi odată,
Mai rămâi în suflet,
Cu iubirea Ta curată.
Mai rămâi în vânturi,
Mai rămâi în ploi,
Mai rămâi în lacrimi,
Să rămâi în noi.
Mai rămâi acum în mai,
Mai rămâi la noi mereu,
M-ai salvat, privesc la rai,
Mai rămâi căci este mai.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (1 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre inimă
Nu v-am scris pentru că mi-a fost tare rău și încă mi-este, dar mai puțin decât îmi era. Pe lângă paralizia picioarelor, care de la șolduri în jos, îmi sunt complet amorțite și în imposibilitatea de a face ceva cu ele, apoi încă o serie de boale ce provin tot de la prima, pe care nu știu cum să o numesc, pentru că doctorul nu a pus încă diagnosticul. Sunt aici de o lună și jumătate și nu am ajuns cel puțin nici să cobor din pat, cu toate îngrijirile distinsului profesor Marinescu, ce pune pentru căutarea mea. Și știința are o limită, așa că bietul doctor dă și el din umeri și îmi recomandă răbdare"...
Ștefan Luchian în Scrisoare către prietenul său Constantin Mille
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre medici, citate despre știință, citate despre timp, citate despre sfaturi, citate despre profesori, citate despre picioare, citate despre limite sau citate despre imposibilitate
Și-mi e să mai ning...
Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec și ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.
Îmi este ninsoare și-mi este descânt.
Îmi este durere și-mi este furtună.
Îmi este plecare și-mi este și vânt
Și alb... si nesomn, și mi-e lună.
Și mi-este departe de tine și frig.
Și mi-e amurg și pustiu.
Și mi-e curcubeu și-mi e să mai ning.
Și mi-e, unde ești, să mai știu.
Și sete îmi este și iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Și-mi este și spaimă... și-mi este și... nor
de ploi prea albastre plângând
poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre albastru sau poezii despre spaimă
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre uitare
De ce-ți pare rău?
... Îmi pare rău că lumea nu citește,
îmi pare rău când văd analfabeți,
îmi pare rău că timpul se oprește,
din sens întors la clasicii poeți.
... îmi pare rău de muzică și artă,
îmi pare rău de paginile seci
și că de-atâta laudă deșartă,
tâmplarii nu mai fac biblioteci.
... îmi pare rău de dascăli și de școală,
îmi pare rău că nu m-am străduit
să capăt luminare siderală,
mai mult decâ mi-a fost îngăduit.
... îmi pare rău de-atâta osteneală,
de truditorii noștrii la cuvânt
ce ne-au lăsat valoare și morală,
iar astăzi dăm cu ele de pământ.
... îmi pare rău de toate celelalte
care-ar putea să fie și nu sunt,
de idoli ce se sting cu demnitate,
la umbra mărunțișului mărunt.
... îmi pare rău de mințile pustii
care-i acuză pentru simplitate,
pe cei ce pierd azi nopțile târzii
ca să câștige o eternitate.
... îmi pare rău când mi se-nfruntă frații,
căci milă și iertare nu mai sunt,
doar ego prăbușit în aberații
cu spiritul pierdut în amănunt.
... și-mi pare rău de-aceste generații,
ce idoli și modele nu mai au
și-agonisind tot ce aruncă alții,
disprețuiesc și vatra-n care stau.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre valoare, poezii despre poezie, poezii despre muzică, poezii despre moralitate sau poezii despre lectură
...neoficial
... Îmi pare rău că lumea nu citește,
îmi pare rău când văd analfabeți,
îmi pare rău că timpul se oprește,
din sens întors la clasicii poeți.
... îmi pare rău de muzică și artă,
îmi pare rău de paginile seci
și că de-atâta laudă deșartă,
tâmplarii nu mai fac biblioteci.
... îmi pare rău de dascăli și de școală,
îmi pare rău că nu m-am străduit
să capăt luminare siderală,
mai mult decât mi-a fost îngăduit.
... îmi pare rău de-atâta osteneală,
de truditorii noștrii la cuvânt
ce ne-au lăsat valoare și morală,
iar astăzi dăm cu ele de pământ.
... îmi pare rău de toate celelalte
care-ar putea să fie și nu sunt,
de idoli ce se sting cu demnitate,
la umbra mărunțișului mărunt.
... îmi pare rău de mințile pustii
care-i acuză pentru simplitate,
pe cei ce pierd azi nopțile târzii
ca să câștige o eternitate.
... îmi pare rău când mi se-nfruntă frații,
căci milă și iertare nu mai sunt,
doar ego prăbușit în aberații
cu spiritul pierdut în amănunt.
... și-mi pare rău de-aceste generații,
ce idoli și modele nu mai au
și-agonisind tot ce aruncă alții,
disprețuiesc și vatra-n care stau.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi iarba respiră frumos,
tu ai lăsat pe ea urme de aripi
pe care eu le sărut
ascultându-mi inima cum bate,
închisă în pumnul lui Dumnezeu...
Ce dragi îmi sunt sânii tăi,
clipesc ca o primăvară abia născută,
iar gura îmi pare o verighetă decupată din rai,
după ce a fost sărutată de sfinți...
Femeie, nu ți-e îngăduit să mori, ființa ta încă miroase a copilarie
și fructele ei abia prind a se coace!
Cu tine, țărâna trupului meu e tot mai dulce,
iar timpul îmi trece prin sânge, fluierand,
ca un vagabond rătăcit în ploi.
Tu îmi ești veșnica cină de taină,
paharul de vin sorbit înainte de moarte
și spicul de grâu din rugăciunea
pe care o voi spune
la intrarea fiecărui vis cu tine,
unde îmi vei fi ca o pâine neînceputa...
Femeie, nu ți-e îngăduit să mori, nu poate nicio lacrimă să te plângă,
cât timp iubirea mea din tine se hrănește!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verighete, poezii despre vagabondaj sau poezii despre sâni