E-n mine o grădină
Dunărea e urâtă și gânditoare.
Liniștea se cojește în munți.
Salcâmii toropesc,
năuciți de dulcele din ei
și din ugerii lor curge somn.
E-n mine o grădină, o fereastră
ca seninul caselor amare.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, citate de Ion Caraion despre somn, poezii despre munți, citate de Ion Caraion despre munți sau poezii despre Dunăre
Citate similare
Amiaza pietrei
E ora
înființării întunericului
privirii divergente
prăsiți-vă!
Nu.
E pariul asinilor
amiaza pietrei uscate
pulberii ciudate
aerului demoralizant
Apele vin din trei părți:
din munți, din zăgazurile sparte și din cer
zuruie ce diamant
lichid?
șuierând metalic
vântul deplasa frunze
și inventariază vid
extaze ce pier
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre pariuri
- poezii despre ore
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre frunze
- poezii despre diamante
Candoare
Arborii se destramă subțire
în coaja lor: de tingire.
Despre cine nu plînge, spicele-n gînd
murmură blînd, murmură blînd.
Ziua ca o vițică s-a oprit la fereastră
și se uită-n singurătatea noastră.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, citate de Ion Caraion despre singurătate, poezii despre inocență, poezii despre copaci sau citate de Ion Caraion despre copaci
Inimă neagră
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Inima mea e mereu neagră, neagră.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre vorbire, poezii despre râs, poezii despre roșu, poezii despre păr blond, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Țara e în noi
Țara este locul unde dorul devine cântec
și lacrima vers de poezie.
Țara e locul unde soarele e zâmbet
și râsetul divină armonie.
Țara e-n susur de izvoare,
și-n cumpăna de la fântână,
Țara e-n glas de privighetoare,
Țara e limba mea, limba româna.
Țara e-n brazii din munți,
Țara e-n falnicii stejari,
E-n sudoarea pe-obositele frunți
Țara e-n oamenii ei buni și mari.
Țara e-n fluier de cioban
și-n turmele de oi,
Țara e-n tine și-n mine,
Țara e săpată adânc în noi.
Țara e-n dealuri și văi,
e grădina cea mai minunată,
Țara e-n fete frumoase și-n flăcăi,
Țara e eternă, nu moare niciodată.
poezie de Marius Alexandru (1 ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre țări
- poezii despre zâmbet
- poezii despre văi
- poezii despre versuri
- poezii despre superlative
- poezii despre stejari
- poezii despre privighetori
Plouă cu grindină afară
și trag storurile la fereastră
să nu-mi tulbure
liniștea din casă
și din sufletul meu.
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet sau citate despre ploaie
Au înflorit salcâmii
și albinele
țin zborul spre ei
să guste
din nectarul lor
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre flori, citate despre apicultură sau citate despre albine
Pe Dunăre de-ar curge vin! (Dunărea se varsă în mare prin trei guri)
O, ar fi fenomenal!
Mai mult ca-n literatură,
Păstorel, pe litoral,
Ar umbla din gură-n gură!
epigramă de Ion Calboreanu din Păstorel, politice și apulitice (1939)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre gură, epigrame despre Dunăre, epigrame despre litoral, epigrame despre literatură sau epigrame despre Păstorel Teodoreanu
Miros salcâmii
Miros salcâmii de-aici, de departe..
Parfum de aer proaspăt și de vânt,
De crengi care se-apleacă la pământ,
Și-aud chemarea lor în mii de șoapte.
Cu gust de miere și copilărie,
Cu flori imaculate, mici și albe,
Atârnă-n gândul meu frumoase salbe,
De amintiri pierdute-n poezie..
Pe drumul presărat doar cu petale,
Plutesc și parcă zbor cu-aripi supuse,
Îmi împletesc trăirile nespuse
Cu așteptări care mă duc la vale..
Miros salcâmii, și-i simt mai aproape..
Cum zboară timpul peste-a lor tulpină!
Puțin mai scorburoasă, fără vină,
Îmi picură din seva ei pe pleoape..
poezie de Marilena Ion Cristea (27 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vinovăție, poezii despre nevinovăție, poezii despre miere sau poezii despre gânduri
Am numai ce n-am
am numai ce n-am
al nimănui e totul
din nou tăcând în mine
tăceri imemoriale
izvor de oameni
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere
Râdea seninul
Râdea seninul cu rouă
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despica in două
Un orizont răvășit.
Noaptea năștea dimineață
Cu-aura scăldată-n crâmpei,
Steaua căta dulcea șoaptă
Într-o aromă de tei.
Dorința m-apasă nebună,
Tăcerea din mine zboară:
Ah, viață, robul din mine
Oglindă prin tine se vrea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tei, poezii despre stele, poezii despre sclavie, poezii despre rouă sau poezii despre dorințe
Mal de fluviu
Dunărea curge,
Încă din vremi pierdute...
Rămâne... viitura!
poezie de Constantin Păun din Cristale hașurate (2008)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluvii
Ipoteză 1
"Pe Dunăre de-ar curge vin"
Spre mare ochi de băutură,
Mă tem că orișice creștin
Ar sta cu Dunărea la gură!
epigramă de Gheorghe Ion Păun din Zig-zag umoristic (2006)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre frică, epigrame despre creștinism sau epigrame despre băuturi
Rondelul ploii
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflați de nesomn plânge-un nor,
În ropot curg lacrimi, șiroi ne-ncetat
Și păsări se plâng după liniștea lor.
Un fulger lovește pământu-înmuiat,
Un tunet străpunge al firii fior,
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflați de nesomn plânge-un nor.
Natura e sumbră în tristul decor,
Un ram se îndoaie de vânt aplecat
Și răpăie ploaia în ritm sacadat,
Neliniști se picură-n gânduri de dor,
Din ceruri tot curge izvor nesecat.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ritm, poezii despre păsări, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre natură sau poezii despre dor
Lupul ori necunoscutul ori domnul de scrum prin somn, prin copac mă strângeau de gât prefăcându-mă în mac mi-am scuturat petalele și-un vânt le-a dus, el știe unde...
citat celebru din Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate de Ion Caraion despre vânt, citate despre somn, citate despre lupi, citate despre copaci sau citate despre cenușă
Cântecul ciocârliei
Lumina mă înfășoară
în petale de soare,
de pe umerii orizontului
vin caii dimineții în coame cu vânt,
pe rouă izvoarele șipotesc în taină,
pleacă din munți fără să se uite-napoi
și alunecă îngemănate-n galbenul câmpiei.
Muritorii fac un popas la fântâni,
salcâmii ascund în frunze tăcerea,
din cer cade câte un mănunchi
de raze la picioarele lor neobosite.
Cântecul ciocârliei
se odihnește-n palma amiezii
cu triluri șoptite din cer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre picioare, poezii despre muzică sau poezii despre galben
Ferestrele
Între mine și restul lumii
se află întotdeauna
una sau mai multe ferestre;
Între mine și aproapele meu
se află iarăși o fereastră;
Între mine și între mine,
între cel care mă știu
și cel care nu mă știu,
se află de asemenea o fereastră:
o fereastră nevăzută
și de o viață întreagă
mă strădui să ajung la ea...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Untaru despre viață
Au înflorit salcâmii
Au înflorit salcâmii în vara mea pustie
Și freamătă ciorchinii de-atâta alb nebun,
În mine ninge, tainic, cu flori de iasomie
Și de-ai fi lângă mine, câte-aș avea să-ți spun!
Îmi ești atât de-aproape, dar depărtări ne plouă
Și nu-mi ajung cuvinte, la mine să te-aduc;
Am să dansez cu iele-n păduri, pe lună nouă
Cu ultima suflare, de braț să te apuc...
Și-n voaluri de mirese, te-oi înveli satanic
Să nu-mi mai scapi din mreje, cu vrăji să te seduc;
Mi-e lacrima ascunsă într-un surâs amarnic
Și te aștept, iubite, în cuibul meu de cuc...
Să-mi umpli golul rece, în care pescărușii
Au tot murit pe rând, pe-o margine de mal!
Eu te aștept cu pâine și sare-n fața ușii
S-apari din spuma mării, pe coama unui val...
Au înflorit salcâmii și albul lor mă frânge
De fiecare dată, când mai privesc în sus;
Din fiecare floare îmi picură, în sânge
Câte-o secundă moartă, dintr-un timid apus...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre alb, poezii despre sânge, poezii despre seducție, poezii despre secunde, poezii despre păduri, poezii despre pâine sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Salcâmii
La margine de drum au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor...!
Pe crengile-nflorite au venit lăstunii,
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustând din adâncimi de cosmos elixir,
ne întorceam, apoi, pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor...!
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublshers, București 2018 (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre prima iubire, poezii despre iubire, poezii despre infinit, poezii despre creștere, poezii despre crengi sau poezii despre astronomie
Salcâmii
La margine de sat au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor!...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor!...
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre aripi
Pravila toamnei
Sub căutătura-i de Don Quijote de la Istru,
zăgăzuit în nepăsare maiestuoasă,
cu mult lărgita-i albie patriarhală,
când soarele dă în pârg,
fluviul își șerpuiește molcomit istoria milenară
ce curge îndărăt
spre Cetatea Medievală a Severinului.
De când și-a tras (b)arca pe uscat,
la fiecare început de toamnă,
de ziua lui,
încercând să sfideze uitarea,
își descarcă prinosul de singurătate.
La umbra castanilor
ce se toropesc năuciți
pe o bancă parfumată cu arome de prune
din recolta anului trecut
asistă neputincios la solemnitatea
ostentativ de timpurie
a frunzelor de toamnă.
Își zâmbește sieși cu frumusețea
mult prea încercatului suflet.
Lăsat amanet unor cocori cu aripi necoapte,
cerul invită la dumbrăvi de cugetări adânci
despre inteligența naturii.
Își împletește pacea amurgului
cu ecoul amintirilor;
i se pare că totul devine rezonabil.
Se mulțumește să fie modest:
,, dacă simt adierea brizei ruginii, trăiesc!"
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre recoltă, poezii despre început, poezii despre uitare, poezii despre trecut sau poezii despre suflet