Printre ape și păcate
ora curge în etape
gânduri azi se frâng pe ape
toată omenirea doarme
eu aștept să ard pe rug
rug creat de astă lume
din surcele și minciuni
peste mine plâng tăcerile aldine
un cuvânt mai trece, oare
offf, se pierde iară în retorica întrebare
despre lume, despre care
se așterne în splendoarea unei fraze risipite
printre trecătoare raze
noaptea mă preling prin stele
scriu pe coaja asta ruptă
din copacul de pe munte
scriu cu sufletul, cu lacrimi
degetele toate le-am uitat
în desaga de la spate
sunt ciobanul din cetate
ce mioarele își mână
pe o coală albă, goală
timpul fuge, viața curge, nu ajunge
să achit nota de plată
este plină de păcate
între mine și cetate
curg de toate
scara către cer e azi ruptă
nu am timp și nici răbdare
să aștept a ta chemare
amintirile's murdare
pașii se scurg pe o cărare
printre sticle și pahare
toate's sparte, toate's goale
viața asta trece, trece
uneori se mai petrece
ziua vine, alta pleacă
între mine și ăst cer
a rămas doar mister
azi să urc, eu nu mai sper
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre oi
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
Citate similare
Ciorna
aici e timpul în care lumea
a încetat să bată
mai bate doar o toacă
e liniște în eterna și fascinanta cetate
lugubră cetate
la porți nimeni nu bate
sunt singur în cetate
oprit în plecare, venirea lipsea
pe buze de gânduri
mă rog a chemare
bat clopote iarăși
și nimeni pe aici nu trecea
uitarea a rămas a lungă așteptare
azi nu mai am cale
de venit, de plecat
poate eu sunt eternul damnat
s-a întunecat, în mine, în jur
am stins țigara în lacrima umedă
prelinsă din ochii arși ai unui înger căzut pe pământ
flăcări în cer, flăcări în noi
noi, mai suntem oare noi...
să plouă, să plouă
să stingă durerea ce țipă
prin colțuri uitate de lume
pânze de păienjeni, rupte
mai cade o frunză, mai trece un timp
cad și toate, cad de toate
peste lumea asta mare-mare
încărcată de păcate
multe, toate...
pe un pat
un trup, o rană și o mână atârnată
poartă o pană și un gând
pe o ciornă aruncată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre promisiuni, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Ultima cruce
se sfarmă lumea
și pietre se frâng
pe treptele vieții
mă așez ca să plâng
n'am nume, n'am frați
regretele sunt bete
eu zac
singurul om dintre cei ultimi damnați
lângă mine
zac sicriele goale
pe pagina ruptă aștern cuvinte și plâng
nici stele nu cad
e liniște în jur
eu scriu cu morții plângând
se sfarmă cuvinte
mi-e dor să plec și să mor într-un gând
între mine și cer nu sunt scări
le vândusem într-o noapte de beție
pe două țigări
nu am timp de plimbare
o viață pierdută și goală
tăcere, visare, ratare
pășesc pe cărare
printre morții încă vii
mă despart, mă împart între cele
m-am născut ca să mor
azi trăiesc ca să plâng
și scara e ruptă și timpul coboară aiurea
mă așteaptă ultima poartă
pașii mă dor
și iar fug
mă așez lângă cruce
între mine și ani
adorm iar în ploaie
stropii mă ard și iar plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre visare sau poezii despre plâns
Ultimul cântec
stau pe țărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colțuri de singurătate
e tragic și trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieții
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai știe, cine...
am venit și am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieții
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a ști
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viața asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viața asta
fără de noroc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre durere, poezii despre amintiri, poezii despre văi sau poezii despre tristețe
Un rug nesfârșit
eu cred că poate am trăit cândva
pe aici, pe undeva
azi râd și plâng
de mine, de lume, de toate
o viață de câine
la gât am urme
cureaua mă strânge
la cap am pus o cruce
pentru timpul ce trece, se duce
o viață între două semne de întrebare
un rug nesfârșit, un trup chinuit
mi-e sufletul rană ce plânge
în față un drum sfârșit
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre râs sau poezii despre câini
Drumul
e o lume strâmtă
în marea asta întrebare
când caut vise prin gunoaie
și lacrimi curg pe țărm șiroaie
mai plâng, mă mai gândesc la fiecare
curg clipe grele de însingurare
ce crudă'i bezna din visare
în ochi se mai scufundă azi trăirea
mai vine un val în adâncimi finale
mă urc spre cer și mă preschimb în zare
cuvântul trece, curge și mă doare
în noaptea neagră a minții mele
mă lepăd de păcate
și caut drumul către stele
în nemurirea dată de primul meu toiag
cu cel ce am bătut odată în poartă
și am plecat ducând cu mine zarea
tu mori de frig, eu caut era glaciară
și mai vorbeam
de multe ori în van, în fiecare an
mi-e frig și mor
se întuneca gândirea
și ce frumos
printre milenii dus-întors
să caut, să-mi găsesc menirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre negru
Ultima clipă
sunt obosit, atât de obosit
în mocirla cotidiană
pașii se afundă în gânduri
gândul mă îneacă
să treacă, să treacă
durerea e crudă, opacă
un zbor pierdut
între triste regrete
strivesc trupul bolnav sub pașii damnați
nu-mi pasă, nu-mi pasă
că viața asta mă lasă
un foc mai cer și o țigară
clipa trece, trece
din ochi curg lacrimi și sânge
nu ajung să alunge gânduri pribege
despletesc amintiri din cornul de lună
sunt beat în astă lume beată
tăcerile se scurg între ceasuri stricate
în stele suspină clipa
când mai strângeam în brațe o fată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre alcoolism sau poezii despre sânge
Cartea
sparg azi oale și ulcele
ce să fac acum cu ele
sparg și gânduri
sparg de toate
ce să fac cu ele sparte
poate plec în altă parte
de ai carte
nu ai parte
doar tristeți și lacrimi toate
adun cioburi
printre cioburi
de prin vatră adunate
viața calcă trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri, tristeți, amurguri
curg și lacrimi
curg de toate
printre cioburi și ulcele
ce să fac în altă parte
scriu o carte despre toate
se mai poate...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți sau poezii despre desen
Stropi de gânduri
lacrima a căzut pe pământ
și s-a frânt
în mii de întrebări
în zare, strigăt prelung de cocori peste ape
trăiesc între cer și mare
în palme port enigme uitate
uneori mă retrag obosit în tenebrele sufletului
uitat de lume, de toți și de toate
și cânt
dintr-un fluier cioplit dintr-un fag
pe marginile prăfuite ale timpului
nu-mi pasă
de lume, de viață, de toate
doar plâng în cetate
se poate...
pe câmpul cu flori
maci roșii, roșul nebun
pe câmpul verde crud
lumina se prelinge pe pleoape adormite
printre stropii de gânduri
noaptea, mă înalț către cer
caut
să dezleg un mister
în vale,
o cruce
pentru cel ce pleacă, se duce...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre lumină sau poezii despre verde
Cuibul
pe degete litere
pe buze cuvinte
pe coală întrebări
la răscruce de timpuri
versul curge și se scurge
printre flori și nestemate
rug în mine și în sânge
plânge dorul printre voalul de cuvinte
plouă iar, e frig în toate
tu mă aștepți în largul mări
într-o barcă ferecată între valuri
trece un val și vălul cade
dezvelind în larg, pe ape
o fecioară între ape
bate inima întruna
trec și păsări migratoare
căutând un cuib, o casă
bate vântul, țipă ploaia
am rămas pe țărm de lume
așteptând un dor, o boare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre vânt, poezii despre virginitate, poezii despre versuri, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări sau poezii despre poezie
Un om în cetate
un om a plecat
pe un deal
să se culce
turma de oi
privea cum trece, se duce
era frig, era târziu și era iarnă
în lume, în noi și în toate
lumina a încetat să mai curgă
pe cer două stele
uituce și ele
ieri o stea
a căzut în vale
în valea cui
tu asta să spui
pe cer a mai rămas o stea
azi plânge singură și ea
vântul bate și bate
noaptea e neagră
și este atât frig în cetate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre iarnă
Printre cioburi
prietenii au plecat departe
am rămas singur în noapte
astăzi sparg
oale și ulcele
ce să fac acum cu ele
toate's sparte, toate's rele
adun cioburi dintre gânduri
printre rânduri amputate
ce să fac astăzi cu toate
viața calcă
trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri și din amurguri
curg și lacrimi
curg de toate
printre cioburi și ulcele
toate's goale, toate's sparte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie
Caii liberi
e tristă clipa asta
tăcerile se scurg și mor
pe reci pereți, ai lumii seci
pe unde treci
timpul rămas e ars acum, e scrum
cuvântul e abis
ce lungă este depărtarea dintre noi
eu, pășesc pe țărmuri ce dor
tu, în câmpii uscate de cer
mai trece un tren
uitat de toți, de toate
prin noi, pe lângă noi
azi gara e absentă
doar șina ruptă
mai curge între noi
grei pași se risipesc aleatoriu
prin anii trecuți, petrecuți
aiurea, haihui
tăcere abisală
rămasă într-o gară absentă
doar niște șine perpendiculare pe nimic
tu mă așteptai la geam
eu mai ciopleam un ram
să fac, să fac un nai
să cânt la nunta nostră
povești despre cai
cai liberi și puri
aleargă, aleargă în pulberi de stele
să-și poarte iubita prin ele
așteaptă-mă femeie în poartă
să-ți cânt a mea soartă
un cânt în doi, despre noi
noi, cai liberi în lume
purtăm marama durerii pe strune
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre gări, poezii despre cai, poezii despre trenuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Întrebări
nu, nu întreb
de ce doare lacrima ucisă de vânt
chircit între gânduri, în nefirescul cotidian
de care azi nimic nu am habar
toate se învălmășeau aleatoriu în mine
prinsesem gust de uitare
de viață, de mine, de toate
sinapsele ruginiseră rătăcite între circumvoluțiuni obosite
o lume tocită, de singurătate
ploaia se îngusta spre răsărit
la apus, nu mai era nimic de spus
plecase timpul, anotimpul
azi nu întreb nimic
doar zic în cuvinte nerostite
pașii se scurg încet în neant
spăl sufletul cu lacrimile cerului
apoi pot să plâng, nu...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
Pe raze de suflet
dacă nu exist
atunci cine sunt
am văzut într-o zi nevăzutul
rătăcind în abisul din noi
între cer și pământ se întind timpuri ce curg
lumea plânge în zadar
uitând, aici nu există un dar
atunci am înțeles cine sunt
frunze galbene cad iarăși pe triste poteci
eu scriu cu lumânări de suflet pe ziduri de ceară
uneori mă plâng
noaptea asta nu este decât un vis rătăcit
nu mai am întrebări, adun doar chemări
să vină, să vină la noi
pașii trec, se pierd în zare
iarăși lipsește cărarea
dintre noi și cel plecat
se șterg iarăși, se șterg toate
strig în ultimul cuvânt
adormit de glasul ploii
curge, curge peste noi
glasul tău, cuvântul meu
este strigât către cer
timpul astăzi e ucis
obosit, mă așez în strană
îl aștept pe Iuda, să vină, aștept sărutul fatal
crucea goală, zace afară
zac și sufletele noastre
se mai zbat în fața porții
fluturi morți în fața sorții
între noi am pus în zori, doar un strop de adevăr
o să fie aici și pentru noi o primăvară
atunci vom zbura liberi spre cer
purtând pe aripi raze de suflet preacurat
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre cuvinte sau poezii despre vinovăție
Cocorul
aici sunt ape zbuciumate
aici plâng norii si cocorii
aici curg lacrimi în cetate
amurgul în triste lumini se scaldă
o lacrimă se scurge în sânge
stau rezemat de mine
afară e frig și e vânt
sorb din clipa amară a unui gând
în ochi doar întristare și timpuri amputate
sunt beat sau visez
pe jos cad petale de flori
sunt lacrimi ce curg dintr-un trup
ce arde pe un rug
ma cațăr către soare
în mână a mai rămas o pană ruptă și un dor
îmi ceri să scriu de centenar
nu vezi cum oamenii în jur, mai mor
azi unul, mâine altul
uciși de demonul unui trecut barbar
privesc cum triste raze
se frâng într-un pahar
sau poate în altă zare
spre stele îl arunc
se sfarmă în cioburi mii
aici pe ăst pământ
odată pur și sfânt
sunt biet suflet plăpând, rătăcit într-un gând
pierdut pe aici, nu știu când
sufletul
sufletul, un trup însângerat
pe treptele murdare ale vieții
a rămas tăcut
de nimeni văzut, necunoscut
nu sunt singur
lângă mine zac
lumina și întunericul, în tăcere
mă dor lanțurile vieții
sânge pe dalele timpului
m-au înfășurat în tristețea cotidiană
singur, pas lent incoerent
bere fără alcool
beții cu ecou
căderi în gol
scuze fără răspuns
în timp ascuns
căutări sterile, toate inutile
ale unui timp pierdut demult
ce să mai caut
doar ascult
cum picură tăcerea
prin geamul spart
al unei vieți
fără sens
într-un deplin consens
singur cu tăcerea timpului
am obosit
au trecut anii
împrăștiați
de mine, de viață
păsări călătoare țipă în zbor
zbor călător
pleacă, mor
a mai rămas
doar un cocor în zbor
pe cerul ăsta trecător
stau la mansarda timpului
trecut, prezent sau viitor
aștept să zbor
un singur zbor
spre infinitul clipei trecător
mă înalț la cer
munții înalți să îi dobor
cu hohotul meu, un râs homeric
ha-ha-ha
cad, ceara a curs peste sufletul meu
pe asfaltul murdar
a rămas un trup zdrobit de întrebări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Încotro
e seară, e târziu
pentru clipa
ce azi a uitat să mai vină
un medic a murit în spital
obosit, chinuit de viața asta bolnavă
bat clopote peste timpuri
se scurg anotimpuri
zac pe țărm, ascult pașii
unul, doi... apoi tăcere
se scurge în durere o lume
pășesc printre gânduri
ce viață, ce chin, ce destin
ascult viața cum plânge
știi, e prea mult sânge
curge și curge pe pereții unui spital
rătăcit într-o lume bolnavă
discut cu mine, cu tine, cu cine nu vine
nu înțeleg nimic, nici nu am ce
în absurdul cotidian
timpul se schimbă
orele ceasornicului atârnă haotic
peste cearcănele universului
întorc privirea
să nu mă lovesc de voi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre seară sau poezii despre schimbare
O lume...
Eu zac, tu treci
și te întreb, femeie
de ce ai adus crini albi la nunta mea
curg ierni ponosite, multe urgisite
tu scrii,
despre lună, despre stele
despre alte, despre cele
pe pagina goală...
din cer azi a căzut o stea
a mea, a ta, a cui o vrea...
eu zac pe un pat de spital
în lumea asta bolnavă
trec gânduri în goană, grămadă
trec șobolani prin cămară
curge tăcerea prin rupte buzunare
se scurge un suflet în timpul rămas
la poartă, un dric așteaptă
o viață, un om sau o soartă
din lumea asta,
murdară și goală
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă
Sângerează lumina
zilele sunt arse acum
în jur lacrimi și fum
am despărțit drumurile, am ajuns la amintiri
tragice amintiri
azi dorm între sălcii plângătoare
nimeni pe drum, nimeni în cale
târziu am aflat
sunt străin de mine, de lume, de toate
eram proscrisul din cetate
nu am știut că am pășit într-o noapte dincolo de mine
am atins cu fruntea zenitul unei lumi
azi capul mă doare
lumina sângerează pe drum
ce pot să fac aici, acum
când viața asta este scrum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre tragedie
Pe țărmul sufletului
crucile au strigat într-o noapte
o să treacă
și au trecut
era o lume strâmtă, prea strâmbă pentru mine
când căutam cuvinte goale printre paie
aici mi-e frig și mă scufund la fiecare pas în era glaciară
tremurau mâinile în actul creației
era sânge pe aripi de zări
pășind printre oameni
etern necunoscut între străini
în urmă au rămas doar pagini roase
uneori mă ascundeam prin retine
să nu văd sufletele despuiate
căutam un val să spăl nopțile pierdute
mă loveam de mal la final
ploua cu triste anotimpuri în cetate
eram un pescăruș pribeag cu aripi arse
mă rătăceam într-un gând în decoruri schioape
așteptam ziua de mâine pe cioturi arse
mă arde lumina frunzișului din suflet
mă întorc către mare și cer o mare mai mare
se moare în cetate, se moare mereu
cuvintele s-au uscat și smoala mă doare
să zbor nu mai pot
dar pot să mai umblu
azi mor în ultim suspin la marginea lumii
dar ce este lumea
mă întorc către cer și plâng ca nebunii
azi pier în pragul porții
că viața e un joc
și dacă mi se dă să plec
așa e datul sorții
să beau în noaptea asta
pelin cu morții
în viața asta fără de noroc
plângeau cuvintele nescrise
eu mai scriam un ultim rând
pe crucea unde cuiele plângeau
nu pot să zbor și mor la țărm de mare
fără lacrimi, fără soare
nu pot să zbor și totuși voi veni
mă voi întoarce în zbor
voi presăra peste oase calcinate
lumina vie a iubirii
și voi renaște în toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce
Nebunul
vorbesc, vorbesc
cu patima unui nebun
credeam odată că lumea asta este dreaptă
acum adun doar lacrimi și suspine
e bine, nu e bine...
adun, adun
unde oare să le pun
gânduri, tăceri, dureri
de azi, de ieri, de nicăieri
lacrimi curg, se scurg pe drum
pierdut-am surâsul, găsit-am oftatul
mă răsucesc către cer și pier
ce să aștept, ce să mai sper
eu biet nebun în lumea asta
azi, am mai murit odată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie sau poezii despre vorbire