Nu râde

trece şi vara asta
vine iarna
şi nu vom mai scrie nimic până-n decembre
când...
uite cum ninge

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovialuchian

încă nu ninge
decembre în an centenar.
încă nu
se arată vreun fulg
de îngeraş preşcolar.
nu ninge
peste noi nici cu ane
monele lui
bacovialuchian –
cu femeile bune
în rugăciune
...
nu ninge:
potopul aşteaptă bătaia
de tobă –
cu flori la şosea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembre

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul: E iarna, dragă. Uită-te cum ninge. Ninge exact cum scrie în ziare.

replică din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

cu fulgi maci şi înceţi
abia
de se caţără pe araci
roşul de inimi
(?!) -
ninge cum nu
ai opinti muşchiul de opiu-n batistă
nu
te-ai droga

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme prin sat

Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,

Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim—
Cerne iarna versuri albe
Şi de alb ne mâzgălim.

Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,

Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Şi ne vede lumea-ntreagă
Cine şi a cui suntem.

Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea păşim
Facem pârtii până-n poartă
Şi de alb ne mâzgălim...

poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vom învinge iarna

O să se răzbune iarna, iubito!

Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.

Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.

Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenuşa în piele.

O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom trece pe pârtii ca vântul.

Ne vom înghesui unul în altul sub pene
şi ne vom sufla gândurile în piepturi.

Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Iarna nu-i ca vara"

Iarna schi şi vara cros,
Amândouă-s de folos.
Iarna-i mai costisitoare:
Crosul cere doar... picioare.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Hazul anotimpurilor (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de gleznă

abia la gleznă se vede
iubirea
rupe barete
sandalele
uite cum râd în rafturi interminabile uite
de ce
oare de ce
nu se adună călcâiele?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete albe

Păcat că toamna-i petrecută
şi vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeaţă

Păcat că ninge prin pădure
şi fulgii cad şi-s albi pe mure
şi murele sunt prea uscate
şi vântul rece mă răzbate

Ninge de ieri şi flori de gheaţă
au răsărit de dimineaţă
păcat că iarna-i viscoloasă
şi tu nu vii prin alba-i ceaţă

Sunt frunze albe pe cărare
şi îngheţate lăcrămioare
şi tu nu eşti mângâitoare
şi tu nu eşti s-apară soare

Păcat că timpul nu aşteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
şi tu nu eşti ca să îmi fie...

Ninge mai des de data asta
şi iarna smăltuieşte viaţa
şi albul ei s-a pus pe mine
şi încă îmi e dor de tine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge iarăşi, ninge

Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge.
Mulţi copii afară sunt,
Laudă colinde.

Doar bunica stă în casă,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox hibernal

Cum iarna asta nu mai trece,
Trăiesc, deja, un fapt bizar:
Agentul termic vine rece,
Dar frige rău... la buzunar.

paradox epigramatic de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Iarna vine, vara trece
Cu necazuri de tot felu'
Dar pe el îl lasă rece,
Că s-a instalat la Bellu!

epigramă de Florea Ştefănescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul Abruda

te culc la pământ să asculţi
râmele cum vociferează
mă mir
cum unii prezentatori de teve cu buza în stază
se tăvălesc pe mochete aproape
plate (?!) - a
cuzând, acuzând lovituri
cauzatoare de moarte şi nu
numai a
bruda e poetul care vă scrie
despre toate acestea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăbii în iarnă

ieri dimineaţă spuneam că ar ninge... azi
spun tot aşa dar nu pricep ce
caută autobuzul 33 pe bulevardul cetăţii –
întreg
universul se retrage-n depou la... ciocanu? dar
cine mai duce intelectualii la munca de sus
în folosul comunităţii de vrăbii în iarnă? –
nespus
e poemul: hibernează-n laringe
încă de ieri dimineaţă când vrăbii pe cioc
dădeau că ar ninge... ar ninge...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nebună

dorinţa poetului este
să scrie în linişte poezie
dar
liniştea poeziei ce-o scrie
pace nu-i dă nicidecum
atunci
dorinţa poetului este
să iasă din linişte, cum
plină
iese şi luna din capul
nopţii... şi urlă nebună
aşa
cum dorinţa poetului es
te să scrie... să scrie...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barba lui

moş crăciun îmi creşte din obrazul stâng
iar eu îi cresc lui din urechea de dreapta
asta înseamnă
că stăm lipiţi ca-ntr-o poză abia colorată
încă de când aveam amândoi şapte ani
(?!) - şi atunci şi a
cum am cerut prin scrisori pensule şi vopsele
negândind că vreodată voi scrie şi cărţi
asta înseamnă
că undeva sunt poet dar încă mai pot să mă joc
printre imagini şi amintiri cu... anatomia

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna când cerul mai ninge

Te-anunţ că-n decembrie ninge,
Iar fulgii doar cad, nu aleg
Nici mâinile care-i culeg,
Nici sufletul ce-l vor atinge.

Să aibă un suflet, ca noi?
De au, sunt doar suflete reci
Închise-n blesteme pe veci
Şi fără o viaţă de-apoi.

Ei nu pot decât a se stinge
Visându-se-n aer scântei
Din focuri aprinse de zei
În iarna când cerul mai ninge.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Danemarca

de câte ori nu te văd
îmi trece prin inimă un fiord un fiord un fiord
Danemarca
uite ne învaţă că dacii
au dat la vâsle cândva

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa va fi

abia atunci când va ninge
cu părţile anatomice ale
atomilor (?!) - care
ne compun cu plăcere ad
încă de miliarde de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aici se poate scrie

o poezie pe o factură bancară
se poate
trece pe zebră pe la parcul etnobotanic
încăleca
pe o şa de bicicletă comunală (?!) pe corso
se poate
să prinzi şi velopiste virgine - o
personală
părere ar fi să nu te mai ţii
de ghidon
ca de o cruce cromată pe vară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!