Ochii tăi
Nu știu de unde-au apărut,
Din bolți de vară, ochii tăi,
Și prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.
Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopților,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.
Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-ești marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.
Puteri, dorințe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!
sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Definiție
Eu sunt puținul dat din toate
și grădinar din cer căzut,
Cultivator de praf de noapte
Și visătorul ce-am pierdut.
Scânteietor pe-al lumii meandre,
Un cronicar de amitiri,
Râspuns dă tainelor prea mândre,
Chemând la sfintele iubiri.
Pierzare, în amor de lire,
În raza stelelor mă iartă,
Cu ochii mă priveau prin tine,
Prin ochii tăi de altădată!
poezie de Aurel Petre (28 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Înscris
Scriu când mor pentru a rămâne
prin flori, prin frunze, prin tei,
e liberă lumea să mă îngâne,
e liberă lumea să creadă în zmei.
Sunt criticat și iubit deopotrivă
si uneori îngenuncheat
de stele, de drumuri, de lună,
sunt pentru viață un fel de ciudat!
Știu și nu știu multele rosturi
și mai știu și pe unde-am călcat,
lăsând ruptă iubirea de iarbă,
lăsând noroiul sub tălpi îngropat!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ochii mei am juruit
Călătorind în alte lumi
Luminând prin întuneric
Lacrima-mi rouă pe pomi
Cântecul vântul vremelnic
Să nu mă uiți eu am făcut
Un legămînt cu astrul Luna
Din prima clipă ne-am plăcut
Urcând la ea primim cununa
Pe ochii mei am juruit
Te voi veghea în noaptea
Și nu am somnul liniștit
Când tu îmi ești departe
Tu când cerul il privești
Ochii mei sunt stele
Tu în somn îmi povestești
Toate dorurile tale grele
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde mai călătorești...
Pe unde mai călătorești,
Prin ce vitralii duci fior,
Prin ce colinde umblii-n carte,
Primind privirea viselor?
Prin ce grădină îți duci crezul,
Îngândurată-n plâns ecou,
Și-mi duci identitatea-n ochi,
Parfumul palid de tablou?
Ard negrele făclii în racle
Și chihlimbare-n văi celeste,
Căci sufletul e călătorul
Înspre albastra sa poveste.
Peste cărări închipuite
Mor unduirile de seară,
Când crinii iernii păstoresc
La geamul tău, timizi, afară.
Tânjesc în facle foc de ceruri
Și viața spre faguri de miere,
Priviri tânjesc după priviri
În roi de aur ars din stele.
Flori albe ies să te sărute,
Purtând mireasma-ți de-anotimp,
Și-ți cânt colind, gustând obrajii,
Refrenul iernii peste câmp.
Pe unde mai călătorești,
Cu ochii scânteiați de îngeri?
Prin gene lungi se prăbușesc
Cântarea florilor, când sângeri!
poezie de Aurel Petre (29 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui cuptor de altădat
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.
Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpițat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...
În căminul copilăriei, cum și-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii și totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii îmi sunt o turmă care paște stele
Ochii îmi sunt o turmă care paște stele
la hotarul cerului, unde, prin altare,
luceferii ard sacru ca o lumânare,
din fire sfințite se țes în zori perdele.
La răscrucea de pleoape sună ghioceii,
se clatină lumina de lună și se frânge,
din luncă se aude salcia cum plânge
când iarba se-nroșește și behăie mieii.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâieri de seară
S-a înserat și felinare razele-și arată.
Se duc gânduri timide sub ramuri somnoroase;
Plâng vechile dureri prin urbea colorată,
Când ploaia șovăielnic lin seara o miroase.
Cu mâinile alunec prin aer simțul dulce,
Ce migălește moale prin ochii tăi de noapte;
Tiptil vise pășesc sub pași ușori să culce,
Sub nuanțe ce întuneci cu clipe frunze coapte.
Așează timpul foi prin orele căderii,
Comori sfințite-n arderi pătrunse-n fantezie;
Se simte dinlăuntru când duci tihna durerii,
În pribegia toamnei și-n piept de poezie!
poezie de Aurel Petre (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii mei
Ochii mei ți-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.
Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.
Ochii mei ți-au visat
dorințele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.
Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniștit
din licuricii de safir.
Ochii mei ți-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.
Ochii mei ți-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai prețios smarald
din poeziile create.
Ochii mei te-au adorat
iubite, înger ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.
Ochii mei ți-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristețea despărțirii.
Ochii mei acum sunt cenușii
și-au pierdut strălucirea
de umbre și neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.
poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un zeu ciudat
beau nectarul florilor de gheață
apoi înalț zmeul zmeilor prin poiana albastră spre olimp
în cerul de dincolo de cer nu urc pe vrejul de fasole
doar cobor din visul acesta prin alt vis
în lumea cuvintelor
nu sunt zeul gâzelor nici ocrotitorul pinguinilor
poate doar satrapul atlantidei
un fel de tiran al curcubeului
dintre două lumi de umbre
nu știu când am învățat cărarea
nici de unde e atâta culoare în muzica stelelor
dar știu că am puterea ca între două nopți
să dezleg florile de rouă
prin sărutul soarelui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu
Sunt ceea ce mă văd prin
Ochii nemuritori ai unei orb
Care simte prin urechile nimănui,
Sunt doar un rob.
Sunt pierdut printre picaturi de univers
Infinit divizate în clipe de iubire
Sunt doar eu sau mi pare
Că de fapt sunt cu tine?
poezie de Adriana Hanganu
Adăugat de Adriana Hanganu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudini... (odă Limbii Române)
Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porți in vânt,
Și pentru care lumi incerte
Ești intrebare și cuvânt?
Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Și pentru care munți de vină
Ești poarta Cerului cel drag?
Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Și pentru care ev demiurg
Ești timpul ce la poartă bate?
Prin care vieți de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Și pentru care sărbători uitate
Ești steaua ce atârnă-n brad?
Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ți-e pieirea,
Și pentru care albe file
Iți este scrisă nemurirea?
poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (5 august 2014)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.E atata pace...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deși mă-nconjoară furtuna
și norii sunt tot mai grei,
Te privesc... și flori de tei
îmi ningi printre pleoape...
ești tot mai aproape...
sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
și-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!
și știu că se poate...
cu Tine pășesc
pe întinderea de ape,
deși vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ții de mână...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au gust de tine...
Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
și râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
și atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui și verzi în lumină
așa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci și nu poți,
sau ca atunci când stelele
nu știu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
așa sunt ochii mei
scriși să vadă cu tine....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculță prin primăvară
Am mers desculță prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduți au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireși
mi-a așezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin țărâna de stele...
Tăișul lunii întemnițat în noapte
mi-a luminat umerii
prinși sub povara iubirii tale...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculță prin primăvară..
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de toamnă
Trec zilele ca picurii puri din bolți și retine,
în verigi de decor, visătoare-n curcubeu de abstracții,
cu oxid în nervuri au viața-n rătacire de spații,
dar o zi e un pas, e un zbor inocent către tine.
Iar copacii și-adorm mătasea imprimată pe poale,
cu stelele-n ramuri pe o undă-n pulsare-anonimă,
rătăcește prin frunze cerul de la inimă,
când emoția verde foșneste-n ochii tăi, moale.
Beții colorate cad din povești azi pe pământ,
o ultimă tortură asfințește-n durere prin rană,
plutesc amintiri în adierea răzleață de vânt,
Din puls stropit de azur sufletul mi-l condamnă.
Păstrez din fiorii de taină al tău cuvânt sfânt,
căci ai chipul flăcării așezat pe sărutul de toamnă!
sonet de Aurel Petre (17 octombrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia viselor
Prin nopțile mele plutești,
purtată pe ape tăcute
de visuri ce-mi spun că tu ești
trimisă din lumi nevăzute.
Corabie-a viselor mele,
cu vele ce-atârnă molatic,
prin neguri ascunse de stele,
ce cauți pe-un drum singuratic?
Te-atrage o zare ascunsă
de cețuri domnind peste ape
sau mergi, de o vrajă pătrunsă,
spre zorii ce vin să se-adape?
Te-aștept să-ți dezvălui misterul
în noaptea pe care-o alegi,
sau... pleacă și-atunci, poate, cerul
m-alintă cu visuri întregi!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Eterna căutare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plenitudine
Când mă gândesc la tine devin un visător
Prin aburii-așteptării, când stelele mă dor,
Simt că din ochii tăi o noapte-mi curge-n cuget,
Fără vreo apăsare, fără poveri în suflet.
Îți simt infinitatea din răsăriri divine,
Căci soare strălucește-n privirile-ți saline.
Când mă gândesc la tine devin zeu în cuvânt,
Nu este bucurie mai mare pe pâmânt,
Și nicio lacrimare nu este-o apă pură,
Ca gând ce bea lumină din frageda-ți făptură.
Și vie mi-este lumea pe care-am strâs-o-n mine,
Din adâncimea zării sălășuită-n tine!
poezie de Aurel Petre (19 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde
Se uita pe cer întrebătoare..
"Unde va pleca albastru
când Pământul nu v-a mai fi aici?"
I-am răspuns c-un fluture de șoaptă
la ureche:
"In toate lumile în care ne vom întâlni
tu zarea mi-o colora cu ochii tăi,
si uită-te prin ai mei ce-s ai tăi
e căprui verzui nu albăstrui
cerul meu"
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii Tăi...
întunecime oarbă
plutește prin amezi
din ochii tăi să soarbă
o rază ca un crez
ești dusă prea departe
nu poți veni nicicum
prin lumile deșarte
de ultimul tău drum
și valuri de tristețe
mă copleșesc cu jind
pe umbra tinereții
câlcând din când în când...
poezie de Iurie Osoianu (24 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!