Quasari carnivori

Când voi muri, să nu plângi..
Nici cartea-n care voi fi-nchis,
In veci! Să n-o atingi..
Acolo ţi-e interzis.

Când tu ştii ce mi-ai promis...
Şi ai înfipt inimii, gheare,
Rămase-n buzdugan în vis.
Ucigând în pendulare..

Pe pieptul ăsta împietrit..
Fluturii-n zbor bătăilor
Atraşi de clei strălucit
De şoapta carnivorelor

Flori... ce-mi par quasari
Lumii ăsteia ucigători

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capelină de lavă

Capelina gândurilor
Din sârmă ghimpată-n lava
Tăia pieptul în concavă
Baladă a dorurilor

După altoiul spinilor
Cu bistiriul de sărut
Ucis în condeiul mut
Ce-l înfing aspru poemelor

A bătăilor de petale
Inimii ploii letale
De Perseide cu gheare
Corbii de prin amintire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rugă

Într-o zi pe aici nu voi mai fi
Corbi-ntunericului mă vor dărui...
Să mă povesteşti de tu doreşti
Să te aud cum ai să zâmbesti!

De lumea ai să-o năuceşti
Când o să te-ntrebe cine eşti!
Tu, să nu le spui, doar să zâmbeşti
Lumina unde sunt, să mi-o dăruiesti...

Şi eu oi veni în vis de paradis
Să te iubesc cum ţi-am promis,
Doar o rugă o să-mi-ndeplineşti
De oi muri să mă poveştesti..

De tu doreşti... şi să zâmbesti.
Căci nici nu ştii cât de frumoasă eşti

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uitaţi

Voi, cei ce aţi vrut să mă scufundaţi
În călimara poeziei să mă-necaţi
În veci de file şi versuri nu uitaţi
De condei de curcubeu o să daţi

Fiindcă eu am vrut doar să scriu
Să uit ce aici sunt să nu mai fiu
Acele clipe când doream să fiu
Un zar de nisip prin rece pustiu

Unde versul era un băt de chibrit
Ridicând nacela sufletului-n vis
De voi! Dorit să-mi fie interzis
În drumul meu spre infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambrozie ţie, muză

Recită-mi nemurirea
Şi-ţi voi dăruii, poezia...
Citeşte-mi doar tu iubirea
Şi voi murii în ambrozia!

Ce-ţi scălda viaţa cu amnezia
Să simţi panteonul, soclu-ţi
Cu poeţii ce par preamăriţi...
Închinaţi ţie prea smeriţi!

În şoapta ta miraţi-mpietriţi
În trepte, muză de infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mir de tufă

Ce-mi placeţi voi, eroii
Ai lumii virtuale noii
Fotografiaţi cu soţii
Pentru amantele de zoi

Care le lingeţi-n fufă
Arătând ce ati putea fi
Amăgind cu ce nu veţi fi
Voi morţii după mir de tufă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se par venine

Ce e mai de valoare
Fila pe care vei scrie
Poete,.. sau versurile?
Tu, ce nu ştii luturi
Tu, ce nu ştii lacrimi
Tu, ce nu auzi inimi
Tu, ce e zbor de fluturi?
Fumului scrie-mi tu
Apa-mi sculpteaz-o tu
Zăpada dă-i pară tu
Ierbii dă-i aripă tu
Cu firul mic de nisip
Ce e mare că-mi ţip
Asa de mare, mare
Cât o pădure, mare
Ce fila nu o are
De diamant ori soare
Punctului de început
Ce-l scrii născut în lut
Pe filele de carne
Despicate-mi Doamne
De sus, sus din Paradis
Un vis prea mult interzis
Când poetul din mine
Scrie versuri ronine
Pe miere de albine
Şi lumii-i se par venine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când voi muri 'mi vei întâlni priviri
rămase-n umbre pe lumina zilei
întinsă-n ultime cotloane...
ne vom atinge pe mobilier, coloane,
pe ziduri, pe versetul filei,
pe irişi... De ne-om nimeri.

Când voi muri mă vei avea-n auz
din rezonanţa vântului ce-adie,
ce mi-a atins în treacăt por
şi-l vei găsi freamăt, fior,
nebun de dor să te mângâie
timid, înfiorat, ocult... Obtuz.

Când voi muri vei avea iz de flori
de la parfumuri de narcise
din luminişuri, păpădii-n mirişte,
din roze, lăcrămioare triste
ce le-am cules cu braţe ninse,
de la petale... Îndrăgostit de atâtea ori.

Când voi muri mă vei atinge
pe-amprentele ce nu se şterg
de timp, ce se vor încrusta-n mătăsuri,
în fald ascuns spunându-şi păsuri
neostoite-n drum ce-l merg
de-atunci... De când, "nu-i" se prelige.

Când voi muri EU, voi fi golul
rămas pe veci cât o scânteie
de-o stea murindă-n hău de negru
de neatins, tânjind tenebru...
vei fi doar tu o epopee
cât simţuri îţi voi fi... Eu, dorul.

Când voi muri voi plânge amarnic
căci mă voi pierde, gând, de mine;
mă uit, mă văd, mă-ncânt că-s încă,
mă gust, ştiu timp că mă mănâncă...
doar poze mă vor întreţine;
cred că ce sunt, nu sunt zadarnic!

Când voi muri, dispare crunt,
doar dragoste va fi, nestinsă,
va fi doar bucurie, bine
şi valuri rele vor fi line
şi munţi, câmpie va fi-ntinsă...
Căci nu mai ştiu... De nu mai sunt!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevăzut caut...

Mi-o zăresc irisul lunii
Căprui-n goblenul mirării
În simfonii cu flori de tei
Ce se nasc sub buclele ei

Pe grumazul fin şi violin
Căzute-n dril de cristalin
In păstravi în val divin
Ce-mi zboară prin retină

In păsări albastre de vis
Prea mortal şi interzis
Când nu are nimic de zis
Ce mor frânte în Paradis

Prăbuşite în mâna mea
Reînviate în alte poeme
Cu arome de tuş boeme
În lume doar pentru ea...

Şi cine ştie cât voi putea
Plecând sub stele abătut
Alte metafore să caut
Nevăzut de ea... muza mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum galactic

Tu, căpruie nebuloasă
Esţi cea mai frumoasă
Când zâmbeşti sau eşti
nervoasă, nărăvaşă.
Când săruţi comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Eşti parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare..
In care voi muri şi trăi
Doar pentru a întâlni...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum galactic

Tu, căpruie nebuloasă
Esţi cea mai frumoasă
Când zâmbeşti sau eşti
nervoasă, nărăvaşă.
Când săruţi comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Eşti parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare...
In care voi muri şi trăi
Doar pentru a întâlni...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimii pat

Cu dorul mergând expatriat,
te caut, să-i fi inimii, pat..
cărând un sac cu petale
cu bătăii,.. ce sunt a tale.

Ce acum par grele-n cuie
ce-n herghelie-mi huruie
jucând pe pieptul de zid
un dans săgetând, fraticid..

Urlând a ospiciu bolând
ce nu mai este senin, blând,
de atunci de mult de când
eu nu te mai aud sunând

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem interzis

De-ţi pare că cobori
în loc să urci să zbori
pluteşte usor către abis
acolo sunt cei cu visul interzis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Când voi muri, iubirea mea,
Nu vreau cântece sumbre
Nici trandafiri la cap să-mi stea
Nici chiparos cu umbre.
Ci fii o iarbă care creşte
De rouă udă şi de ploi
Şi dacă vrei, îţi aminteşte
Şi dacă vrei, uită de noi.

Eu umbrele nu voi vedea
Nici ploia nu o s-o mai simt
Nici n-o s-aud vreo păsărea
Cântând ori chiar jelind.
Dar când amurgul va veni
Tăcut eu voi visa
Şi poate îmi voi aminti
Şi poate voi uita.

poezie de Christina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii să plângi...

Să ştii să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ţi-e plină de iubire,
Şi visele
Durează până-n zori.

Să ştii sa râzi
Când viaţa te doboară,
Şi neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ţi gânduri
Şi păreri de rău.

Să ştii să plângi
Când te-a'invelit sărutul
Cu taina lui,
Cu dorurile-i fireşti.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să ştii să plângi
Inseamnă să iubeşti.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru..

E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
In care ard tandru

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru...

E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
În care ard tandru

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti...

Când iubeşti pe cineva
Capătul lumii e doar un pas
În căutarea lui pentru a-l săruta
Şi universul un buzunar cu răvaş
Ce-l scoteceşti în toate ungherele
Să-i găseşti şoapta

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soclu narcisist

Cât te-ai purta sfios
Călcat precum un preş pe jos.
Din când în când pe perete
Repus ca nişte carpete

Să acopere goluri
Contururilor lasăte
De amăgiri plecate
Să incălzeşti vânturi

Ce te îngheată-n gânduri
Având nevoie de pare
Să te-ncălzească tare
Să pleci-n aisberguri

Topite printre vâltori
Râmând cu contururi
De vânturi în ochii goi
Amintindu-ţi-ar de noi...

Căci va veni şi aceea zi
Când marmură reci vei fi
Neatrasă de vreo ispită
Dorind doar să fi iubită

Atunci departe voi fi
Cu preşul înfipt în inimă
Ca un zmeu spre sublimă
Zare de ai fi, cui o fi..

Ce-am vrut ţi-e să-ţi fiu
Cu nacela palmelor
Focurile bătăilor
Cu balonul purpuriu..

Acum întins şi întepat
De tocul tău prea ahtiat
Să se înalte neîncetat
Pe piepturi-n dans apăsat

In soclul tău narcisist
De marmură rece şi trist

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt promis vouă cu emin sfânt

Nu m-aţi crezut voi zei în cuvânt
Că sunt doar ceea sunt să-mi cânt
Şi mi-aţi arătat ce as putea pentru voi, fi
Să fiu ce în veci nu as putea fi...

Şi de aceea vă promit cu emin cuvânt
Vă voi sterge de pe file cu a voastră amăgire
Ce-o vindeţi lumii prin teorii despre iubire..
Acest cuvânt cu sărut atât de sfânt...

Ce nu poate fii averea nimănui pe pământ
Căci in palme nu poţi prinde o adiere de vânt..
Şi totuşi dorit de oricine pe pământ
Ce voi ati vrut să mi-l omorâţi în cuvânt..

Şi de aceea nu vă iert cât aici voi trăi
Căci voi nu ştiţi cum să trăieşi fără iubire
Să fi doar întunecime de umbră în prăpăstii
Să auzi doar şoapta de soare...

Intr-un tuş de umbră în abis de călimară
Cum ai sta în mormânt privind afară
Cu urlet în suflet şi inimă de fiară
Ce vrea o bucată de carne de lumină...

Sătul de intunericul hoiturilor găsite
Cu viermi ce colcăie în ispite
Dorind să guste sânge de rouă proaspăt
Să simtă că poate să o ia de la capăt...

Să alerge hoinar derbedeu pe curcubeu
Neînchinat bucătii de lanţ ce o aruncă un zeu
Să pari că esti sătul inchinat lui cu totul
Să-ti ardă el pentru a se incălzi sufletului, mirul...

Şi de aceea cuvântul meu va fi eminul sfânt
Cu care voi tăia cât voi trăi în cuvânt
Şi după, când nu voi mai fi... mă veţi auzi în adierea vântului
Când îmi veţi răscoli filele...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o sărutare-l găsiţi

Dintre miile de astre
Cu zări colorate
De rubine şi smaralde
Cu mări roşii şi galbene
Cu meduze care zboară
Cu copaci cu colţi
Şi ramuri cu gheară
Cu flori argintii
Cu munţi de sticlă
Şi nori aurii...
Cine oare... a ales
Planeta albastră...
Când?
Am căzut din paradis
Să facem din ea un vis
Sus acolo interzis
Adam sau Eva
Răspunsul toţi-l ştiţi!
Într-o sărutare-l găsiţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!