Cosașii
Cosașii de grâne,
Prin colțul de lună
Au făcut legământ...
Pletele universului
Acoperă gleznele
Lorzilor ce își plâng nemurirea
Pe grânarul-pământ.
Se sting flăcările răsăritului
În mare de stele,
Săruturi pustiite de vise
Sunt clipele mele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De dragoste...
Și peste umerii albaștrii,
Ai sânilor aproape goi,
Voalul privirii se desfată,
Precum un dans, în pași de doi.
Pe coapsele alunecoase,
Spre întunericul ceresc,
Se prind săruturi de lumină...
Ah! Nici nu ști cât te iubesc!
Vulcan privirii mele oarbe,
Erup sub raza ta solară...
Tu ești osânda vieții mele
Și-a universului povară...
În constelații răvășite,
În visele-mi târzii și grave,
Tu ești un înger de lumină
Ce leagă două lumi de ape.
Umbre cerești te înfășoară,
Iubire fragedă și rece...
Ah, te zăresc întâia oară
Și chipul tău în gându-mi trece...
Hrănit cu vise iluzorii,
Te-am pus în colțul meu uitat de cer,
Himeră-a nopților de gheață
Ce dormi sub pleoape de mister.
Frumoasa visurilor mele,
În noapte, vino la latar!
Să-ți îngenunchi... Printre săruturi,
Să-ți cer iertare iar și iar...
Și-n legământ fără credință,
Din fulger încă răsărit,
Să întrupăm eternitatea
Celor ce veșnic s-au iubit.
Să-ți dăruiesc inel de alge
Pe marea cerului sculptat...
Să fim de-acum mereu aproape,
Să ne iubim cu-adevărat...
Întinde-ți mâna ta de vise,
În vise blonde să aluneci!
Săruturi stranii te așteaptă!
Tu, cu privirea ta le spinteci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua Unirii
E țara noastră îmbrăcată-n ie,
Cu maci și grâne, mândră Românie,
Câmpii bogate, munți și ape, stele...
Lucește chipul României mele.
madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul florilor de sânger
În sângeri sunt săruturi vii...
Plâng aromă de petale.
Azi drumurie sunt pustii
Și iubirea-i călătoare.
Îngeri cu aripi sângerii
Îngenunche la altare...
În sângeri sunt săruturi vii
Și iubirea-i călătoare.
Te-au modelat din fantezii
Constelații siderale.
De ce-ai lăsat, de ce-ai lăsat
Rubinii ploi de petale?!
În sângeri sunt săruturi vii...
rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe altarul iubirii
Pe altarul iubirii am presărat liliac.
Voal de petale de crini îmi acoperă tâmplele...
Cercei de stele își unduiau trupurile
În dulcea așteptare a mirelui.
Chiparoase îmi înveleau gleznele
Și aripi de catifea îmi crescuseră,
Spre a mă înălța
Și spre a atinge cu buzele
Cereasca iubire.
Acum... sunt aici,
Dar mirele s-a stins în universal lăptos,
Lăsând în urmă durere și lacrimă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Aș vrea să fiu o umbră... Singurătății mele
Să-i dau întâietatea de antevorbitor,
Să îi croiesc cu gândul, cărare printre stele
Și cu tăcerea-i crudă, să pot să mă măsor.
Aș vrea să-mi caut pașii sub veștede fecioare,
Vremelnic tânguindu-și exilul către moarte,
Să nu mai simt durerea, să mă înalț spre soare,
Vântul să-mi împrumute din fragedele-i șoapte.
Aș vrea să fiu senuda ce rătăcește-n vidul
Clepsidrei minione din vise zămisllită...
Să fiu orchestra ploii, călcându-mi jurământul
De-a fi mereu aeeași, mereu nefericită.
Din ochi de lacrimi încă nedefinit, desene,
De clipe fericite, o clipă, să desfac...
Sculptez în voi săruturi de toamnă și poeme
Și suferința-n clipe de vise, o îmbrac.
Mă-ntorc la nemurire, tacit, prin legea firii...
Sunt îngerul-nimicul cu aripi de cristal,
Sunt limita tăcerii și visul omenirii
De-a se-nălța spre stele cu fiecare val.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săruturi de rouă
Pe flori am pictat săruturi de rouă...
Lumina a coborât în cascadă la tâmplele mele.
Mi-am împodobit privirea cu zâmbetul lor
Și curcubee mi-au adăpostit
Săruturile îndrăgostiților visători.
Jad, rubin sau opal,
Smarald ori ametsit, chihlimbar...
Cu toate s-au cuibărit la sânul inimii mele.
S-au divizat apoi în cuvinte de stele...
Pe aripi de fluturi
Am zburat alături de fericire,
În universul în care nu există
Limita verbului "a visa".
Fericirea este a tuturor,
A lor, a voastră, a mea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu asta vrei?!
Funigei, pe argintate cărărui, se înfășoară,
Cu argint de lună plină strălucirea își măsoară
Țes ca-n pânze de păianjen, gânduri nerostite încă
Și-n prăpastia luminii, noaptea e tot mai adâncă...
Lumii noi fuzionează alte lumi... De frontiere,
Prinși în leagăn de mătase, trec păianjenii spre stele.
Nemurirea mă-nfioară! Mă cuprinde nemurirea
Și în dulce fuziune, mă confund cu omenirea.
Microcosmosul luminii se lățește, mă absoarbe
Și stăpân pe legea firii știe ființa să-mi adape...
Macrocosmos sunt o clipă și arcuș de funigei...
Țes un univers de stele... Omule, tu asta vrei?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebede în vechi iubiri
Pe-oglinda apelor cu stele
Vântul înoată voinicește
Și peste valurile rebele
Rotunda lună se-mplinește.
Noi sângerăm în colțul gurii
Săruturi mistuite-n dor,
Săpăm la gleznele sculpturii
Un semn de viață-nnoitor.
Pe luciul apei vin să vadă
Minunea faptei și-a mirării
Tăcute lebede, grămadă
Din ascunzișul depărtării.
Se pare că pe-ntins cu stele
Sărutul e ascuns, tăcut,
Doar lebedele-și pun mărgele
La gât, un crez necunoscut.
De-aceea migălim în clipă
Simțiri profunde și uimiri,
Stelari să fim sub o aripă
Tot lebede în vechi iubiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Din lanul fără sfârșit al universului răsărea semănătura de stele.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele se sting
Mor toamnele
În orele nocturnului amor
Zac frunzele
În sîngele strivitului fior.
Trec orele de plînsul
Ploilor ce dor
Rod clipele din visul
Trăirilor de dor.
Și crengile își cern
Corola în adins
Și toamnele-și aștern
Trăiri de neatins.
Morminte plîng
Cu lacrimi de tragic și fatal,
Zile se frîng
De vise din praful planetar.
Toamne se string
Din crengi croite ancestral,
Stele se sting
Pierzîndu-și urma-n gol banal.
poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de Vlas Alexandrina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul era o mare de stele... Cupa mea de șampanie se spărsese și pe cearșaful imaculat alunecau lacrimi de cioburi și vise... De ziua mea eram din nou singură și din nou tristă.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România bogată
Această Românie mare
E pace, dragoste, culoare
Și datini, imn și maci și grâne
Doar la români le vor rămâne.
madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt eroul vieții mele
De-a-lungul vieții mele
am trecut prin vremuri grele.
Necazuri multe am primit
dar am luptat și-am reușit.
N-a fost nevoie să mă plâng
nici la lună, nici la stele.
M-am zbătut ca să înving.
Sunt eroul vieții mele.
Așadar,
Când în viață dai de greu
și ce-înduri te obosește,
Tu ascultă sfatul meu:
în loc să te plângi, ZÂMBEȘTE!
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pași ai trecutului
Să pășim în iubire,
Egrete ale luminii,
Dincolo de moarte și de necunoscut,
Să alergăm desculți
Prin grădina de stele
În care vântul are plete de aur
Și ploaia lumină de vis.
Setea de dorinți să o sorbim din pumnul universului...
Aplecată pe cumpăna pieptului tău
Să-mi găsesc echilibrul mereu.
În cuvinte neîncepute să-ți scriu descpre
Fragedele săruturi ce ți le-am dăruit la începutul iubirii.
Nefericire... am rămas încrustată în lutul tăcerii.
Am pierdut fericirea libertății de a zbura.
Te-am pierdut vis și lumină...
Nu mai ești stea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papilele universului
Papilele gustative ale universului
Și-au definit rolul de nuntași ai pământului.
Lăute de stele s-au aliniat,
Timpul inima ne-a înjunghiat...
Goi, scurși de cuvinte,
Doar nașterea ne-o mai aducem aminte.
Și timpul în care,
Vânturi și ploi,
Ne alergau prin ghiozdane.
Ne amintim de gutuile coapte
Și de frunzele moarte
Lumânări pe care noaptea le-a lăsat
Să ardă mocnit
Pe treptele timpului-schit.
Acum, E-uri și vise se ngrăădesc
La poarta unui alt univers.
Am uitat de strugurii copți,
De curcubeul pe care
Ploaia îl desena,
Cât noi alergam cu tălpile goale...
Penitenciarul tăcerii
Ne-a mecanizat sufletul,
Nu ne mai luminează cuvintele,
Nici arta, nici cântecul.
Era banilor e tot mai pregnantă...
Mâncăm mere de hârtie și ciocolată...
Sărbătorile sunt mimate, din casă,
Nu mai chemăm să ne cânte
Colindătorii, în casă...
Am făcut altar propriei morți,
Iar crucile atârnă mai grele,
Nu peste umeri,
Ci peste visele mele.
Salvați-mă dn strânsoarea tăcerii,
Până nu va fi prea târziu!
Cu voi vreau să fiu!
Vreau, cu mine să fiți!
Să rătăcim în trecut,
Spre al bunilor mei început...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un eșafod de viespar acoperă cerul, ciorchini de stele evadează din noapte, în ochiul meu înnorat, un pâlc de copaci defilează fugar printre gene...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp de iubire
Sângerează de jar
Vulcanii de nectar...
Arde mocnit, în afară și în mine,
Anotimp de iubire.
Râu de stele coboară
Peste gânduri vibrând în cascade,
În ochi de fecioară.
Un univers de săruturi,
Un evantai de zâmbete calde,
Vioara-ncolțind din pământul
Ce freamăt de vară împarte...
Un semn izvorând din pământ,
Un imperiu-cuvânt.
Caleidescop de petale,
Doar spinii tăcerii
Aleargă pe tălpile goale.
Iubesc trandafirii!
Prin spini îmi împletesc vise...
Se-nalță iubirea
Pe catafalc de poeme nescrise.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosașii
Cosașii de odinioară
Cu mâinile harnice,
Azi cosesc cel mult o oră
Cu coase mecanice.
epigramă de Vasile Iușan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglindă
Se oglindește timpul în istorii,
Nămeți de stele veșnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriții moartea o invocă.
Se nasc morminte-nfiorându-și tihna -
O cumpănă de vise și de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Și-și strigă ne-mplinirea inorogi.
O altă eră-și cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecțiunea au atins.
Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eșuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele de catifea
În noaptea asta te aștept să vii!
Îți scriu cu stele versuri argintii,
Te strig cu glas de clopot de izvor...
Nu simți, de tine, cât îmi e de dor?
Sunt stele căzătoare ce se sparg,
Căzând timid, pe-al frunții mele prag.
Tu te-ai oprit pe geana desfăcută
Ce am primit-o de la tine dar de nuntă.
În nemurirea ta tulburătoare,
În iris dezgolit de trandafiri,
Mi-ai oferit săruturi de culoare
Și caste constelații de iubiri.
În galaxii de strofe, plâng castanii...
Sub floarea lor, de-un timp, am adormit,
Căci au trecut ca o furtună anii
Și frumusețea vieții a pierit.
Nu mă mai cauți să-mi oferi iubire;
Sărutu-mi rătăcește-n univers...
Oferă-mi doar un strop de fericire
Să pot să dau vieții mele sens!
Adorm tăcut la margine de lume;
Străin călăuzit de pași de dor...
Mă cheamă glasul de îngropăciune
În labirintul morții să cobor.
Tu nu-mi mai cauți pașii, nici privirea...
În suflet cav, destin, te-ai îngropat...
De ce să te condamne omenirea,
Când eu, din disperare, te-am iertat?
De ce în pumnu-mi, lacrima-ți să cadă?
E tulbure și plină de nimic...
Ai rătăcit pe lespedea de piatră...
Departe ești... Zadarnic te mai strig!
Vino și frânge ramura tăcerii!
Presară trandafiri în gândul meu!
Aceeași fi-va lacrima durerii
Și-același trup de piatră fi-voi eu.
Ai oferit pe-un strop de nemurire
Mormântul gol, de lacrimi presărat...
Poem rămas la margine de viață
Și-n clipa cea din urmă te-am strigat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!