Ceasul din perete
Privesc cum limbile ceasului din perete
Dorm încolăcite la trei și un sfert fix.
Au scăpat de strigătul himerelor...
Amorțite de parfumul morții,
Adesea ca o frunză în vânt,
Șoptesc cuvinte neînțelese.
Sunt brațul balanței!
Nisipul din clepsidră
Ce caută întâia secundă
A vieții de dincolo de voi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gheara din suflet
Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morții lucește în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Și viața este un armistițiu
Despre care nimeni nu cunoaște nimic.
Se înalță stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Și rece... fiori de gheață
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopții...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar simfonia celestă ne făcea fericirea mai aromată. Nisipul dragostei se risipea în jocul refluxului, peste brațele noastre încolăcite la spate.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-am fi?!
Tăcerea din adâncul meu
E un ocean,
În care se răsfrâng
Ca plaja risipită în adânc,
Atâtea lacrimi
Ca-ntr-o clepsidră
Nisipul viu ce-și caută odihnă
Spre dincolo de timp.
De s-ar opri tăcerea, timpul, moartea
Într-o zi!
Lacrima și tristețea,
Neliniștea oceanului rănit
De valul înspumat, de neoprit...
Dacă tăcerea sufletului ar pieri
Și timpu-n loc, o clipă s-ar opri,
Eu... tu... ce-am fi?!
Un vas, o umbră, lin cutreierând
Drumul ce leagă noaptea de cuvânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre mine
Înmuguresc în mine ca-ntr-o gară
Și mă sugrumă-al roților blestem
Și timpu-n infinituri se măsoară...
Ecou și taină, repetat te chem.
Au adormit secundele-n vagoane,
Eu dorm ca un recrut pe bănci de lemn,
Valizele cu amintiri sunt goale,
Poartă doar urma vieții de infern,
În caruselul vieții o secundă
Mi-a încolțit la tâmplele fierbinți,
Ne strigă infinitul, oh, ascultă!
Un semn spre începuturi să-mi trimiți!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
lin vânt de vară
o frunză se clatină
pe ramul uscat
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Aș vrea să păstrez urma sărutului tău pe nisip
Dar nisipul se scurge ca-ntr-o clepsidră
Printre degetele arcuite de vânt.
Zadarnic raze de soare, spală durerea mea,
Marea izgonește în urma-i tot acest paradis
Și închisă-ntre munți, îmi trimit ecdel
Dincolo de lume, în universul sălbatic,
Căci te iubesc...
Întoarce-te la locul nașterii tale
Să-ți îmbrățișezi clipele rămase singure
În pustiul dintre generații.
Azi, tombaticilor umbre ce-mi acoperă trecutul
La oful, al mării calde și sălbatice, sărutul....
Și-n vulcani ne-ascund o clipă
Să erup cât mai departe,
Unde nu pătrunde visul,
Acolo, dincolo de moarte
Lacrimă să nu mai fie-n ochii celor ce iubesc
Veșnică adolescentă, paradis, integritate
Umbre și materie printre clipe minunate.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă
Miroase-a must amar -
Lacrimă de frunză de nuc...
M-aplec peste lume
Învelindu-mă cu tăcerea
Ascunsă în ultima secundă
Pe care clepsidra mi-o amintește...
Clopotul vieții vuiește!
Învolburat, râul timpului
Generează furtuni de secunde.
Lava de lacrimi bolborosește
La marginea sufletului...
Toate într-o simfonie de toamnă,
Unică și de necontestat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nume și renume
Că-i dușman, ni se arată,
Tot o apă și-un pământ,
Este o măsea stricată,
Frunză bătută de vânt!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am deschis pleoapele împietrite de somn. Adormisem?! Da, adormisem. Nu am avut puterea să privesc ceasul din perete, căci timpul se oprise în mine. Eram prea obosită.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au trecut atâtea clipe
Au trecut atâtea clipe în zadar!
Nisipul în clepsidră s-a topit
Și timpul dintr-o dată s-a oprit
Căci sângerează iar... și iar... și iar.
La poarta unui vis a-ngenunchiat,
Bătrân și singur, trist și fără rost,
Uitând de timpul vieții lui frumos...
Și astfel suferința i-am aflat.
Au izvorât poeme de dureri,
Întunecare, lacrimi și suspin.
S-au risipit luminile de ieri!
De-acuma nici copiii nu mai vin.
Sunt obosiți, poate prea mult le ceri...
S-au dus în grabă, vezi, atâtea ierni!
rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipul
Să mă opresc din scris am vrut, la trei.
Cântau cocoșii de trei ori, ehei!
Și-am așteptat să cânte-a patra oară:
La fără-un sfert pe toți însă-i tăiară.
Pe creasta lor se ascuteau cuțite
Zimțata creastă-a zilei, pasă-mi-te,
Ce începuse brusc, direct din vis-
Și-abia atunci m-am așternut pe scris.
Nisipul, care-mi e și sugativă
Mă-ngroapă în a valului arhivă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Fără cuvinte
Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea și fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat și blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost și sens!
Dincolo de cuvinte sunt și lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.
poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Funestă
Oh, ca o lamă rece, de bisturiu, mă arde
Privirea ta, din ceruri, de dincolo de moarte...
De-acum trăiești prin mine și-n mine vântul plânge
Și picură din ceruri, în taină, numai sânge.
În ploaie ți-e mâhnirea și mângâierea-n vânt...
Oh, nu mai ești cu mine! M-așez lângă mormânt...
Îmi plec umil genunchiul și îți șoptesc cuvinte.
Tu, în tăcerea-ți crudă, nu le mai iei aminte...
Și nu-mi răspunzi, iubite, întunecarea ta
E lacrima e curge tăcut, pe fața mea...
Sunt singură și tristă, un jurământ tacit
Te-a luat de-acum în ceruri... Tu știi cât te-am iubit?!
Și lacrima tot curge... Și lacrima tot țese
Și adâncește-n suflet cărările funeste...
M-aștepți! M-aștepți, iubite, spre dincolo de lume...
Voi fi a ta! Aleasă unei iubiri anume...
Mă doare existența inexistentei umbre!
Ceva-n adâncuri stranii de dorul tău se umple...
Tu nu-mi mai ești lumină! Ești înger... Știu că vii
Să-mi protejezi destinul în fiecare zi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea nuferilor
Și m-am trezit cu nuferii pe pleoape,
Acoperindu-mi lacrima albastră,
Sub gene vise albe-mi sunt aproape
Și nuferi galbeni intră pe fereastră.
Și îmi șoptesc, așa, cum luna cântă
Deasupra apelor învolburate.
Ai crede că sunt flori și nu cuvântă
Dar, ce tăceri ascund și-n taină, poate,
În scâncetele albe mor cuvinte
Neînțelese. Doar în gând se-așază,
Iar eu privesc cum albul lor cuminte
În versuri se-mpletește și rimează.
Mi-e bine când pe gleznă mă sărută
Poemele cu nuferi în oglindă.
Sunt flori în care suferința mută
Un univers întreg poa' să cuprindă.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
și au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenție o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
și seamănă
cu frunza de viță-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii și munți:
linia vieții, a inimii, a capului și a norocului;
munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii...
Brațul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore crește-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...
ale vieții, ale sorții și ale inimii,
și dincolo de rădăcini,
cresc vițe-de-vie ale vieții
contopite cu pământul strămoșesc.
În palma dreaptă,
țin strâns frâiele destinului,
cu dragoste le țin,
până când mă voi dizolva
în viul vieții eterne...
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Curge
nisipul din tine încet
și treci odată cu timpul
în alt timp
întâi picioarele sunt sorbite
curge nisipul curge
pulpele și sânii
sunt trași de cămile
o secundă încă o
secundă
se face un minut adunat
la alt minut cu fiecare fir
de nisip ce curge
ca un cântec trece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am închis ferestrele... valurile de perdele se ridicau neiertător dincolo de marginile lor... Un moment de respiro, apoi deveneam recepționerul S. O. S.-urilor din afară. O frunză se zbătea ca un muribund, prinsă în grilajul metalic al ferestrei.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul
Limbile ceasului și-au încurcat rolul...
S-au întors înspre copilărie,
Când tocmai visam la păpuși
Cu ochii din cârpe.
Ochi desenați cu un creion chimic
Bine ascuțit...
Mă întreb cum de nu am înțepat irisul
Cu speranța mea.
Apoi mi-am amintit
Cum la vremea aceea,
Îmi doream să fiu mare,
Să pot conduce un imperiu,
Ori câțiva pași nesiguri, mărunți...
Uitasem că dorința mi-a fost împlinită.
Dar magia s-a rupt
Și am rămas suspendată peste vidul tăcerii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă scurg prin propria-mi clepsidră...
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și nu știu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua șansă.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.
E legea scrisă în celulă,
Manualul vieții pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se oprește când și când...
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
E prima ninsoare...
Mi-am găsit inima la amanet.
Sufletul e în renovare...
A alungat vântul
Ultima frunză strânsă
În cercul tăcerii.
Pe schiuri alunecă secundele
Risipite-n clepsidră.
Mi-e viața în repaus.
Pasăre mută,
Transformată în cioburi,
Pentru ultima nuntă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!