Sinistrul din suflete
Craniile zornăie ca niște monezi,
Lovindu-și gândurile nerostite și triste,
Mărșăluiesc printre morminte și cruci,
Purtând umbre stranii de speranți și vise.
Se sting lumânările... Pe rug și altar
Doar umbre de cranii stihii adormite în raclă,
Așteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veșnicia să treacă,
Cu alte veșnicii să-și cunune uitarea,
Să-și spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coșmar,
Să nu mai audă "se moare!"...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Umbre... sumbre...
Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă... Ar trebui să plouă... ploaia să spele urmele pașilor mei, să mă pot rătăci în copilărie și-n umbre, în vise și în farmecul lor...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ost de taină. Nunta
Cu zgomot de tăceri ducându-ți anii
din ieri cu azi spre clipa viitoare
în piept un ceas mormânt, ce-n umbre doare
se înșoară-n albe vise stranii.
Era cuvânt de liniști la vâltoare,
de sacru-n om a ghiocei sub cranii...
De printre-atâtea-n veșnicii pierzanii
era un anotimp cu stih pe zare.
Acolo zeii tăi trimit răvașe,
poeme spre-al meu unic demiurg
și-n pielea ta privirile îmi curg
și mă înfig în zboruri uriașe.
Ci pe la ost de taină-i paralelul
de unde-n deget ți-am depus inelul...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea din noi
Se scutură norii de plumb și de jar,
Sclipește în noapte al verii pojar,
Îmi bate-n fereastră cu stele de foc...
Pământul și ceru-n al facerii jo,
Asudă și geme, se tânguie, țipă...
Se-apleacă în vuiet copacii-aripă,
Scriu vise cu frunze, cuvinte cu har,
Cu pace-mpresoară al clipei altar.
Sub gene de umbre, în noaptea de piatră,
O lume comună-n tăceri se arată.
Și geme orașul sub vara cu ploi.
Un tunet răzbate tăcerea din noi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mistuire
Mistuiți de suferință,
Cad îngenunchiați și goi,
Îngeri sfârtecați de doruri,
Prinși cu tălpile-n noroi.
Și mustesc vulcani, de teama
Ferecatei dăruiri...
Curge-n suflete veninul
Nerostitei amăgiri.
Se întind liane stranii...
Sugrumate adevăruri...
Trec prin vis colindătorii
Ți ne cântă triste doruri.
Lanț de umbre și tăcere,
Îngeri cad secerători.
Suntem gâzi cu arme care
Pot ucide uneori.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genunchii mei de diamant
Se-ntinde ca o molimă trecutul
Peste genunchii mei de diamant
Și peste umbre de uitate clipe
Alunec în tăcere, în neant.
Mă dor a vântului și a norilor fantasme
Și-n vene unindu-se mă cheme
Spre a pluti în lumea mea de basme,
Departe de o lume de blestem...
Urc precum lava-n vene și se pierde
În vise stranii vechea tragedie
De-"a fi", acum, precum se pierd poeții,
În noapte, printre versuri, pe-o coală de hârtie.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele căzătoare partea a V-a
Te-am ridicat pe-al stelelor altar
Și ți-aș fi oferit în dar de nuntă
Sărutul meu și-al viselor pojar
Și ochii mei sălbatici de cucută.
Dar umbre sidefii ți-au adâncit
Trupul străin, în universuri stranii.
Zadarnic... tu nu știi cât te-am iubit
Și n-ai să-mi poți plăti cu lacrimi anii.
Cu brațul tremurând, îngenunchiat
La tâmpla ta de marmură, sub valuri
De pleoape de granit, am lăcrimat
Și s-au aprins în noapte mii de flamuri.
Genunchiul s-a-mpietrit și am rămas
De straje, pentru zeci de constelații.
Ascultă plânsul versului-meu-glas
Și crede-mă: "așa iubesc bărbații"!
Ți-aș da Edenul să-l măsori... Să treci
Sub streașina privirii mele caste...
Ce nu ți-aș da?! Dar vreau să mă iubești!
Să fim noi doi un piedestal de astre!
Te-am ridicat pe-al stelelor altar,
Dar umbre sidefii te-au adâncit...
Chiar dac-am să te caut e-n zadar!
Tu nu ai înțeles cât te-am iubit.
Acum că s-a sfarșit povestea mea,
Rămân al nimănui... înger de sticlă...
Se pierde-n constelații dragostea
Și pleoapa de tăcere, se ridică.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri
Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
neliniști de ape
ce note-ți
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stranii anale...
Ne ascundem gândul în stranii anale...
Timpul se divide. Între doi coloși,
Ne-am uitat trecutul. Zbor în depărtare,
Anii de lumină, limpezi și frumoși.
O făclie arde. Plete e lumină,
Se desprind din ere și se risipesc,
Trup de-ntinăciune, trup de foc și tină,
Din amare umbre ce se reclădesc.
S-au pierdut secunde, timpul ne desparte
În timpane sparte, plăgi și gropi comune.
Au rămas doar vise, drumul către moarte,
Clopote de jale, citate postume...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Univers
Se schimbă cerul a furtună... Linii de fulgere răsar
Pe cerul vinețiu și putred, în dansuri frânte, de cleștar...
Plâng ochi... Ai cui să fie oare?! Sub ce blestem au adormit
Și-acum, din umbre de furtună, ca un oracol s-au ivit?
Taie lumini întunecarea, vâltori de ramuri se ridică
Pe plumburii fâșii de ceruri, pe veșnice cărări de sticlă...
Nu-i pas să-și treacăneprezența,-n tăceri uitate și permise,
Căci au pierit în umbre stranii, atâtea ploi, atâtea vise...
Sălbatice toreadoare, secnunde-n goluri se răsfiră...
Câtă grandoare, câtă teamă, de-acum, pe mantia divină...
Și sufletul se risipește, se strânge, piere, se răsfrânge,
Înnobilat de suferință, în crud picături de sânge.
Veșmânt de lacrimi... Val de stele pierind în neagra-ntunecare...
Doar fulgerul lumină cerul îndoliat de așteptare..
Ridic un braț... Apare luna... se stinge în frânturi apusul...
Adorm sub umbra vineție și-n urma mea se stinge plânsul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Univers
Se schimbă cerul a furtună... Linii de fulgere răsar
Pe cerul vinețiu și putred, în dansuri frânte, de cleștar...
Plâng ochi... Ai cui să fie oare?! Sub ce blestem au adormit
Și-acum, din umbre de furtună, ca un oracol s-au ivit?
Taie lumini întunecarea, vâltori de ramuri se ridică
Pe plumburii fâșii de ceruri, pe veșnice cărări de sticlă...
Nu-i pas să-și treacăne prezența-n tăceri uitate și permise,
Căci au pierit în umbre stranii, atâtea ploi, atâtea vise...
Sălbatice toreadoare, secnunde-n goluri se răsfiră...
Câtă grandoare, câtă teamă, de-acum, pe mantia divină...
Și sufletul se risipește, se strânge, piere, se răsfrânge,
Înnobilat de suferință, în crud picături de sânge.
Veșmânt de lacrimi... Val de stele pierind în neagra-ntunecare...
Doar fulgerul lumină cerul îndoliat de așteptare..
Ridic un braț... Apare luna... se stinge în frânturi apusul...
Adorm sub umbra vineție și-n urma mea se stinge plânsul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafiri de cuvinte
Să mă dojenesti
Dacă fac zgomot
Când pășesc în inima ta
Nu vreau a lăsa
Umbre ce le am lăsate
De alte tălpi de cuvinte
In morminte
In inima mea
Unde esti..
O sakura printre
Armăsare bătăi
Răsfirându-le coamele
In focuri ambre
De tămâi nepământene
Căzute in galopul bătăilor
Și răsărite pe acele morminte
In trandafiri de cuvinte
Ce invăluie marmurele
Cuvintelor ce-au fost înainte
Dăltuite cu umbre în inima mea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru timpul trecător
Pe harta timpului, o stea,
Strălucește, să-și arate
Fastul și lucirea sa
Chiar și dincolo de moarte.
Strigăt ca un clopot viu,
Dangăt în cuvinte stranii...
Lumea noastră-i un pustiu,
Au valoare numai banii.
Pe harta timpului, o stea,
Străluce și se risipește
Sălbatic, ca iubirea mea.
O alta-n ceruri se clădește...
Noi ne trăim concomitent
Tristețea gândului deodat'.
Eu în tăcere te aștept,
Tu-n alte lumi ai exilat.
Strălucește să-și arate
Simpla-i cale spre pieire
Suflet rătăcit în noapte
Dup-un strop de fericire.
Printre faldurile zilei,
Licărire de-o secundă,
Fulg din zbaterea aripei
Ce-n tăcere se scufundă.
Fastul și lucirea sa
Un quasar, clepsidră spartă,
Ce-n tăceri le vom avea...
Nu-s decât pictură moartă...
Cât în lume vor mai fi
Sfărâmate epopee,
Timpul se va risipi
În vlăstari de azalee.
Chiar și dincolo de moarte
Liniștea vom căuta
În fisurile de noapte,
Printre munți de catifea.
Și spre ziuă, la o cruce,
Sufletul va-ngenunchia.
Ce cărări să mai apuce?!
Liniștea nu-și va afla...
Strigăt ca un clopot viu...
Vocea sufletului doare!
Am fugi, dar e târziu
Și n-avem ascunzătoare.
Printre ramuri de tăceri,
O privire-nlăcrimată.
Fi-vom noi cum fost-au ei
Ciob dintr-o clepsidră spartă.
Dangăt în cuvinte stranii,
Plânsul în cuvinte-rugi,
Repede parcă trec anii
Și tu, om, te duci... te duci...
Lumea-i plină de morminte,
Un mormânt vei fi și tu...
Omule, să iei aminte!
Să nu spui vreodată NU!
Lumea noastră-i un pustiu,
O vacanță de o clipă.
Și eu, ca mâine-o să fiu
O secundă pe-o aripă.
Zbor spre mâine risipit,
Temeri, spaimă și durere
Ce se pierd în infinit
Printre lucitoare stele.
Au valoare numai banii...
Biete suflete de tablă,
Sunteți circuite stranii
Scurtcircuitate-n grabă.
Strângeți clipele-n emoții
Fluturi ninși pe aripi moi
Și vă pierdeți printre munții
De cuvinte și... gunoi.
Au valoare numai banii,
Lumea noastră-i un pustiu
Dangăt în cuvinte stranii,
Strigăt ca un clopot viu.
Chiar și dincolo de moarte,
Fastul și lucirea sa,
Strălucește să-și arate
Pe harta timpului, o stea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad...
Cad stele... Buze de ametist
Sângerează petale de vis.
Cu tălpile goale,
Calc pe mormântul de umbre.
Mă doare tăcerea...
Și întunericul, când pe rând,
Se surupă,
În lumea impură și râncedă.
Mortea lor devine o luptă.
Ca niște eroi înveșmântați
Cu zale de aur și de cuvânt,
Se întorc spre pământ.
Cad frunzele - poeme chihlimbării
Și călimara e goală.
Doar gândurile foșnesc
La fereastra pe care
Ploile le-au lăsat întâia cărare.
Cad stele... și frunze... și ploi...
În inimă s-a strâns mâlul durerilor...
Este toamnă!
Poate ultima toamnă din noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru univers
Cânt universal mă cheamă
Să cutreier alte lumi,
Să-mi trec pieptul prin furtună,
Prin dureri și prin genuni.
Reverii, pierdute umbre,
În palate de ghețari...
Dorm vulcani de pietre scumpe
Și slugarnici oameni mari.
Cânt universal mă cheamă,
Altei lumi să aparțin...
Suflet munte de aramă,
Viață suflet de creștin.
Unduielnică chemare,
Clopot lent zbătându-se,
Căutăm eliberare,
Fremătând de dragoste.
Să cutreier alte lumi,
Sufletul olog, așteaptă.
Unde-s oamenii cei buni,
Cu inimă mai curată?!
Unde-i soare în privire
Și-nfloresc pe câmpuri stele,
În ocean de fericire
Să-mi scald gândurile mele.
Să-mi trec pieptul prin furtună,
S-ascund lacrimile mele
Unde stelele-și adună,
Trena lor de giuvaere.
Să alerg printre comete,
Biet quasar cugetător,
Poeme, iubiri ardente,
Vis, trecut și viitor.
Prin dureri și prin genuni,
Prin vulcanică uitare,
Prin tăceri și prin furtuni,
Vedem zilnic cum se moare.
Toate-n lume s-au schimbat,
Plâng mormintele deodată,
Plâng, pe cerul înnorat
Prunci și frați, mamă și tată.
Reverii, pierdute umbre,
Pietre scumpe și morminte,
Premonițiile sumbre
Și aducerile-aminte,
Prin clepsdire se strecoară
Ca un râu de giuvaere,
Într-o lume ireală
Plină de stihii mizere.
În palate de ghețari,
Vis de stele căzătoare...
Univers, printre quasari
Înger sunt, pictând în zare,
Aripă de curcubeu
Și ocean de bucurii,
Pentru a trăi mereu
Evantai de poezii.
Dorm vulcani de pietre scumpe,
Lumea noastră-i în schimbare,
Lacrima, sufletu-l umple,
Inima de doruri doare.
Scânteiază-n noapte stele,
Repetat se pierd quasari,
Suntem fulgere prin ere
Și-ai cuvântului zidari.
Și slugarnici oameni mari
Se întorc spre rugăciune,
Suntem calfe și zidari,
Trupuri făurim... și nume...
Azi, în carne-nmuguresc
Glosse, semne și cuvinte...
Viață, viață, te iubesc!
Dumnezeule Prea Sfinte...
Și slugarnici oameni mari
Dorm vulcani de pietre scumpe.
În palate de ghețari
Reverii, pirdute umbre...
Prin dureri și prin genuni
Să-mi trec pieptul prin furtună,
Dorm vulcani de pietre scume,
Cânt universal mă cheamă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săgeata
Ca o săgeată a străpuns liniștea nopții,
Prelung la malul mării; pescăruși
Țipând și valuri stranii
Durerea i-a spălat, ducând cu ele,
Însângerate umbre și mărgele
De lacrimi care i-au răpit suflarea...
Și s-a pătat cu sângele lui, zarea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru Vadim Tudor
Pleci, Vadime, dintre noi acum...
Câte vise și speranțe-s scrum!
Bag de seamă - și acolo-n cer
Stelele-au nevoie de mister.
Din a lumii mare strălucire,
Ai plecat - quasar - de-acum Vadime!
Un altar în ceruri ți s-a pus
Și spre închinare ai apus.
Pleci, Vadime, dintre noi acum...
Pleci! Te cheamă-n noapte un alt drum.
Nemurirea soră îți va fii
Și prin nemurirea dragostei vei știi
Că românii tăi nu te-au uitat,
Patrioți în cuget ne-mpăcat.
Ai plecat la cer... Strigarea ta,
Prinsă-n suflet, ne va înălța.
Câte vise și speranțe-s scrum!
Ai plecat de printre noi acum.
Suntem mai săraci cu-n patriot!
La cafea, cu moartea, în complot,
Ai gândit că vei pleca... Dar stai!
Vei Vei călători prin Iad, prin Rai,
Vei descoperi cărări de vis
Și istorii care nu s-au scris...
Bag de seamă și acolo-n cer
Se cunoaște mâna ta de fier.
Lanțuri vrei să fereci... Să conjugi
Veșnicia altei lumi... Și fugi!
Dar aici, în urmă, ai lăsat
Un pământ și-un neam îndoliat,
Straie negre, lacrimi și suspine,
Jerbe și coroane, plâns, Vadime!
Stelele-au nevoie de mister...
La venirea-ți, nuntă e în cer.
Trupul-lut va fi-nfiat de lut,
Fi-va peste timpuri doar pământ
Și plămada altor timpuri care
În poeme, va rodi spre soare,
Pagina pe care tu ai scris
Pentru noi, cu litere de vis.
Din a lumii mare strălucire
A rămas de-acum un gol de tine,
Azi te plânge lumea și prohodul,
Căci de-acum ne-ai sărăcit cu totul.
Steagul țării coborât în bernă
Îți va fii a nemuririi pernă.
Neam de daci și de romani de-oadată...
Iată, azi te plânge lumea toată.
Ai plecat - quasar - de-acum, Vadime!
Te-au chemat spre cetele divine
Îngeri însetați de firea ta,
Dar și noi, mereu, te vom avea.
România mare, neamul tău,
Toți te poartă-n suflet - un erou.
Dăltuit în cruce, vei sfinți
Amintirea-acestei triste zi.
Un altar în ceruri ți s-a pus.
Tu, Vadime, să te-nchini te-ai dus,
Să te rogi, acest popor să fie
Veșnic cânt și vis și poezie.
Tu de-acolo vei veghea. Aici,
Prinși în rădăcină, mari și mici,
În zidiri istorice să stea,
Veșnic să-și iubească patria.
Și spre închinare ai apus...
Vei nunti cu îngerii. Și sus
Mănăăstire azi se va-nălța -
Ziduri sfinte-ntru-nălțarea ta.
Trecători, în lumea asta mică,
Sute de morminte se ridică,
Cruci și jerbe, lacrimi și coroane...
Toți ne întrebăm: " De ce se moare?!"
Și spre închinare ai apus...
Un altar în ceruri ți s-a pus.
Ai plecat - quasar - de-acum, Vadime,
Din a lumii noastre strălucire.
Stelele-au nevoie de mister,
Bag de seamă... și acolo-n cer.
Câte vise și speranțe-s scrum!
Pleci Vadime, dintre noi, acum...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub orizonturi triste
timpul suspină sub orizonturi triste
munții gem despăduriți de umbre
în lume se petrec atacuri teroriste
orgii și jafuri îndeletniciri lugubre.
Parisul e în flăcări cu violența-n stradă
oamenii se revoltă cu pieptul deschis
peste tot zei orbi n-au cum să vadă
nevoile lumii din viață și vis.
lapovița pătrunde în suflete sărace
sărbătorile cernite lasă un gust amar
colindă haotic dorințe de pace
Hristos nu mai vine mă ține pe jar.
sfinții în sihăstrie nu mai au ce face
și rugile lor se sting în coșmar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!