Din cravaşe iese fum

Creşte bârfa ca urzica
Lângă margine de drum,
Într-o rană a iubirii
Sunt cravaşe, iese fum.

Stă cu braţele în cruce
O duduie bârfitoare,
Pe la ea trecut-au mulţi
Pentr-o clipă-nălţătoare.

Şi nu-i pasă. Ea-i femeia
Tocătoare de iubire,
Are tact, ştie să pună
Şiretlicu-n tăinuire.

Bârfa creşte, ea o creşte,
Chiar la margine de drum
Şi când jură că-i cinstită
Din cravaşe iese fum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, tu, veşnicie?

Iese fum din ochii nopţii,
Îngeri blonzi stau la taifas
Printre miile de stele
Care ard în propriul glas.

Umezesc lacrimi de sânge,
Focu-n umeri înfrunzeşte,
Tunetul de sticlă spartă
Printre ploi mă urmăreşte.

Felinare dulci sunt prinse
Chiar şi-n coarnele de cerb,
În singurătate creşte
Fulgerul în care fierb.

Iese fum din ochii nopţii,
Îngeri îmi pătrund în glas,
Unde eşti, tu, veşnicie
Să stăm iarăşi la taifas?

citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maci la margine de drum

Cresc din vise şi din scrum
Maci la margine de drum,
Visul e că macii toţi
Sunt dacii şi-a lor nepoţi,
Scrumu-i trupul lor căzut
Chiar în oalele de lut,
Lut de glie românească -
Sânge-amestecat cu iască
Şi cu flori de din Carpaţi
Cu ochi ageri de bărbaţi
Preaslăviţi de codrul frate
În războaiele purtate
Pentru sfânta ne-atârnare
S-avem linişte şi soare.

Cresc din vise şi din scrum
Maci la margine de drum
Şi-or mai creşte roşii, zei
Cât pe cer sunt porumbei,
Cât ţara-i plină cu nepoţi,
Viaţa-i demnă pentru toţi
Şi ştiu veşnic să trăiască
Cu virtute românească,
Fără picături de sânge,
Fără lacrimi a mai plânge,
De vom fi cu-nseninare
Ne-om tămădui cu soare
Înălţând calea-redută
Macilor ce ne salută!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul creşte odată cu noi

Vântul sapă prin nea ca o javră,
Dâră de sânge scursă-n pământ,
Miroase a fum peste iarnă,
Gerul se ascunde-n cuvânt.

Tremur în speranţa de veghe,
Sufletul se face cruce în deal,
Aleargă spre tine în noapte
Un fluture cu trupul de cal.

Tu râzi într-o floare din geam,
Luna atârnă în coşul de fum,
O mână se-ntinde s-o fure,
Visul meu o sparge în drum.

Bucăţi, cum e trenul, se-ntind
Pe calea aşteptării finale,
Intru în casă şi tu îmi arăţi
Rotundul din lună în poale.

Lasă visul pe umeri, mi-ai zis,
Destinul e rece-n zăpadă,
În pleoapa somnului meu
Învârţi a timpului roată.

Vântul sapă adânc şi grăbit,
Eu construiesc focul în doi,
O fi sau n-o fi paradisul –
Visul creşte odată cu noi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi bârfa

Că-i tânără sau bătrâioară,
Brunetă sau că-i bălăioară,
Urâtă sau fermecătoare,
Regină sau o servitoare,
Femeia este... bârfitoare.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (5 mai 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul, sub nori de fum

Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Şi razele fierbinţi de soare
Presimt că viaţa se usucă.

Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.

Îşi face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăinuire

Cine-i raza frumuseţii
Ce adapă căprioare,
Din adâncurile cetăţii
Unde stau aripi să zboare?

Aş fura-o-n clipa rară
Să încălecăm un cal,
Să fugim pe drum de ţară,
Unde doru-i vertical,

Să plecăm în lumea mare
Păstrând sfântă tăinuire,
Ea, o minunată floare,
Eu, poetu-i din iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita

Că fumează şi pe drum
Nu mă plâng de nenoroc,
Că, de unde iese fum,
E ştiut că e şi foc.

epigramă de Virgil Poiană din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă arde lumea, lui nu-i iese fum din rogojină.

proverbe turceşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza veşniciei

Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec maşini, căruţe, vântul le ridică,
Le zburleşte forma şi forma le strică.

O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare şi mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.

Ce păcat? Îşi spune, iarna vine-acuş,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluş,
Nici o săniuţă nu le duce-n spate,
Joaca lor de viaţă, e joaca de moarte!

Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Eşti frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-şi rupe coasta intri-n veşnicie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverbială

Dacă ceri un foc pe drum,
Tu confirmi că nici o dată,
Din ţigara preferată,
Fără foc nu iese fum.

epigramă de Mihai Cosma din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA MARGINE DE DRUM E NĂPĂDIT DE VÂSC COPACUL
La margine de drum e năpădit de vâsc copacul
Şi în curând lipsit de sevă va muri săracul,
Iar parazitul verde va rămâne încă viguros
Chiar dacă pe sub scoarţă-i mişună flămând gândacul.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc femeia

Nu sunt zei, nici îngeri nu-s
Să-i iubeşti cu-adevărat,
Eu iubesc de când mă ştiu
Femeia fără bărbat.

Şi ea-i, Doamne, nevoită
De-a avea cer şi speranţă
Şi un dram de fericire
În tot ce-i frumos în viaţă.

Mai iubesc femeia care
Ştie să se dăruiască,
Cu zâmbetul ei de muză
Poezia să-mi pornească.

Îmi iubesc şi jumătatea
Ce mi-a dăruit copii,
Ştie cu tact să mă ierte
Că n-am gândurile pustii,

Am inima o comoară,
O împart doar la femei,
Fumul nu-l las să se vadă,
Mă acopăr cu scântei!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume.

Constantin Noica în Carte de înţelepciune, Îndrumător pentru tineri (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serata-n doi se derulează

Serata-n doi se derulează
În florilegiul dinspre soare,
Avem la masă piept de stele
Şi din iubire aripioare.

Mai bem cafele tăinuite
În care luna doar citeşte
Plimbarea noastră în imperii
Trecută-n dragostea ce creşte.

Roua de viaţă se-nfiripă
Pe ceasul transformat în rid,
În herghelii de flori şi fluturi
Imaginaţia-mi aprind.

Suntem mereu într-o caleaşcă
Trasă de Pegasul uituc
Pornit pe Căile Lactee
Când iese vinul din butuc.

Serata-n doi se derulează
Până spre marele finit,
Ca să nu uit, îţi spun o vorbă:
Eu toată viaţa te-am iubit!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăunătorii

Din ţigară iese fum,
Când fierbi lapte iese scrum;
Din guvern şi parlament
Ies scandaluri permanent...

epigramă de Ion Bindea din Alte epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un semn

într-o bună zi
voi uita geamul deschis
ca oamenii să poată
privi înăuntru

n-am nimic de ascuns

pe noptieră am doar cărţi
un bilet de la mama şi
un notess cu ultima
însemnare pe care
Dumnezeu o va citi
cu discreţie

dovadă că am trecut pe aici

celelalte lucruri nu-mi mai aparţin
dar sunt conştient că
între mine şi oameni
golul rămas se rotunjeşte
ca un ghem şi creşte
şi creşte şi creşte

şi creşte...

poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăistuţe de fum

Păduri de oase şi de vise
Şi de vorbe necuprinse
Sting şi gheaţă, sting şi jar,
Sub aripă de sitar.

Toamna trage foc de puşcă,
Ceaţa de irişi o muşcă,
Latră câinii la hotar
Trupul sângelui hoinar.

Ochiul morţii în cer scrie
Cărţi de putredă vecie
Şi-n clepsidra de mister
Creşte şerpi de foc în cer.

În praf o umbră nebună
Alergă c-o stea în mână,
Calul ei răpus de roată
Mănâncă jar din covată

Şi mai ronţăie câmpii
Strânse de harnici copii
În trăistuţele de fum
Cu ecou de-albastru scrum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încuierea în vis

Viaţa ta e floare-n rouă,
Viaţa mea e umbră-n drum,
Domnul mi te-a scos în cale
Dintr-o pajişte de scrum.

Nici nu râd şi nici nu plâng,
Se dau huţa stele-n vânt,
Pentru-o umbră şi o floare
Speranţa creşte arzând.

Ne vom roura în cuplu,
Ne-om umbri în drum deschis
Şi pe-o pajişte de scrum
Ne vom încuia în vis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braconaj cu moartea

e o linişte cu miros de sânge
în pădure
doar
în ochii mei şi ai cerului
nicio primejdie
moartea scufundată în legea ei
face prima victimă
întunericul apropie durerea
din lacrima strivită
între pleoape
iese
primul strigăt
apoi tăcere şi iarăşi durere

o durere ce tot creşte şi
tot creşte până la Dumnezeu

poezie de Teodor Dume din volumul de versuri Moartea din vis
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul din umbră

nu cere ajutorul umbrei
te va privi ca pe un nimic
şi asta pentru că
nu încerci să faci ceea
ce ştii mai bine

nu există ierburi de leac
pentru lene
iubire
blesteme şi nici pentru moarte
nu există
nici alte posibilităţi
când dorinţa devine
un cuib părăsit
de vrăbii
şi
ambele braţe îţi sunt amputate
de frică în interiorul tău creşte o umbră
singura cu ochii de piatră
ce creşte
tot creşte...

nu-i cere ajutorul
te va privi ca pe un nimic

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!