Salutări din Olăneşti II

S-au cunoscut în staţiune
Şi s-au iubit ca doi lăstuni,
Ea a ajuns... diva minune,
Iar el... la casa de nebuni.

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile iubiri

S-au cunoscut întâmplător
Şi s-au iubit, dar ce amor!
Apoi dintr-un pârlit de şorţ,
S-au despărţit, dar ce divorţ!

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna poveste

S-au cunoscut, s-au cununat,
S-au înşelat, au divorţat,
S-au recăsătorit apoi
Şi-i bine-acum!... ca-n versul doi!

epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutări din Olăneşti III

De când sunt în staţiune
Unul altuia îşi spune
Că dragostea pe furate
E ca sarea în bucate.

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutări din Olăneşti I

În staţiune nimeni nu spune
Că e cu soaţa sau e cu soţul
Încep să tune, să le căşune,
Întorşi acasă... îşi cer divorţul.

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe centură

Bărbaţii s-au schimbat de-acum:
Mai reţinuţi sunt la cadâne,
Refuză marfa de pe drum,
Că-s cotropiţi de... mai bătrâne!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, a tale cuvinte

Doamne a tale cuvinte
Care s-au scris mai-nainte
S-au împlinit precum se ştie
Moise la cartea întâie
O minune

De la răsărit răsare
O stea cu lumină mare,
Razele îşi răspândeşte
Pe crai îi povăţuieşte
O minune

Steaua magilor vesteşte
Viflaemul îi primeşte
Şi din prorocie rară
Pe Mesia îl aflară
O minune

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

împrejurare epică

S-au cunoscut, s-au bucurat,
S-au dus în lung şi-n lat, pe mare,
Dar bucuria s-a gătat
Cu epica împrejurare;
Ea într-un băţ s-a agăţat
Iar el, cu băţul scufundat
În marea baltă remuşcare.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

De jures s-au căsătorit, de facto nu s-au iubit, degeaba vremea au pierdut.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei doi se întreabă uneori de ce s-au unit? Ei bine, pentru că, pur şi simplu la nebunie s-au iubit.

aforism de Harry Ross din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă părinţii noştri nu s-au iubit şi nu s-au înţeles, cum am putea şti ce este dragostea?

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără frână

În Dacia, pe-nserat,
Sălbatic s-au iubit:
Poliţia i-a fluierat,
Dar nu s-au mai oprit!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără frână

Într-o parcare, pe-nserat,
Sălbatic, s-au iubit,
Poliţia i-a fluierat,
Dar ei nu s-au oprit.

epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ornitologică

Îl făcură bichineii,
Raţiunea să şi-o piarză:
S-au iubit ca porumbeii
Şi s-au pomenit c-o barză!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au spulberat

S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate şi asta mi se pare?

S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simţind mâhnirea?

S-au spulberat zările-nalţe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat şi multe alte,
Pe care nu le mai ştiu eu?

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsnicie cu năbădăi

Doamne, cât s-au mai iubit
Când la nuntă s-au unit!...
Peste ani, cu disperare,
Se urăsc... la fel de tare.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (iunie 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de pe deal

Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus,
Casa e-închisă şi tăcută:
Nu mai e nimic de spus.

Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece şi neprietenos strănută:
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ţi spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.

De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ţinutul amar al florii de cucută?
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Suspinele noastre nu se-aud şi parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.

E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută –
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.

poezie de Edwin Arlington Robinson,1869–1935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România la 30 de ani

De trei decenii se perindă-n ţară
Partide de-ageamii, conducători
Nevrednici, dar "atoateştiutori",
Ce s-au spetit cu-a trebilor povară!

Angajamente straşnice-şi luară:
Autostrăzi, spitale, pod de flori!
Ce şcoli, ce lefuri pentru truditori,
Ce viitor prosper prefigurară...

Românii i-au votat, cai verzi visând,
Dar azi sunt mai mizeri decât oricând
Şi nu mai speră bunăstarea, rostul!

Uitând de legi şi datini din străbuni
Se-ntreabă mulţi, ca-n casa de nebuni:
Ce naiba mai aştept pe-aici, ca prostul?!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

cât de mult s-au iubit
au rămas împreună
cruce şi răstignit
cât de mult s-au ro(s)tit
în aceeaşi furtună

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fâl-Fâl

O fluturiţă din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl ştia demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături şi el şi ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl şi el,
fâl-fâl şi ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Şi nu ştia
De ce e el tot supărat,
Şi o pândeşte pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puţin răstit
A abordat-o cam aşa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Şi nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!