Tot ce-ai fost şi eşti

Gândind tot ce-ai fost şi eşti-
adiere de avânturi tinereşti;
zbatere de tril, spectru de culori,
un pâlpâit aprig de splendori.

Gingaşă şi statornică iubire,
păgână dar şi înaltă toropire,
de frumos şi unică bunătate,
bântuită sete, prin tot şi toate.

Un paradox ascuns, divinizat,
ori colţ de rai, subtil venerat;
magie de vrajă, semeţie bizară,
o înfiorare şi flacără lunară.

Fugarnic în dumnezeieşti rostiri,
mireasmă şi crezuri de iubiri.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind...

Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud şi veşnic chin

Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind şi tot parcă nu
Gândind dar nu ştim

Dar continui să cred că voi afla
Gândesc şi nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind

poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubire de lăcaşul sfânt,
Iubiri de ţară si pământ,
Iubiri de răsărit de soare,
Iubiri de munte si de floare,
Iubiri târzii.... iubiri de-o vară
Iubire vie-n primăvară
Iubiri eterne sau de-o seară
Iubire eşti si la izvor...
Sau in al mamei brat cu dor!
Iubire tu esti peste tot
De la bunică la nepot.....
Rămân pe loc şi mă gândesc
Eu unde oare te găsesc?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul – poem diamant

O
micuţă floare
gingaşă şi firavă
ca o dulce adiere
se strecoară subtil prin stratul
alb şi rece de
omăt; răspunzând Soarelui
anunţă sosirea
Primăverii.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tot ce-ai fost, nu mai rămâne decât o adiere patetică.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Ceva anume cred că-mi scapă,
Gândind la cei din puşcării:
Deşi-au intrat de tot la apă,
Sunt tot la fel de durdulii.

paradox epigramatic de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce arde fără flacără înseamnă iubire, dar nu tot ceea ce arde fără flacără poate să emane căldura iubirii.

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit primăvara! Au apărut şi florile... de gheaţă!

Numai gerul le dă viaţă
Şi pe geamuri le răsfaţă,
Parc-ar fi nişte vitralii,
Sunt tot flori, dar nu sunt dalii.

Dar buchetul lor frumos
Nu are niciun miros,
Cum au celelalte flori...
Adiere şi culori.

Acestea sunt flori de gheaţă,
Ce se săvârşesc din viaţă,
Cu prima rază de soare...
Uneori şi c-o suflare!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada unuia ca tine

Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit şi nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roşcat, brunet, sau poate blond.

Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos şi blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut şi dulci şi-amare.

N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteţ pe cât am fost de bleg,
Printre bogaţi şi printre săraci.

N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Şi am trecut prin vieţile a mulţi...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuţi
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.

Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut să mă vezi, sau să mă şterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toţi şi unic prin trăire.

Mă poţi cunoaşte dacă te uiţi în tine.
Sunt genul cel iubit şi cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a fost

Atat de falsa aratare,
Nimic nu esti din ce-ai jurat,
Te-am adorat ca pe o floare,
Dar nu prea esti, m-am inselat.

Te-am descusut asa usor,
Jurai ca ea, cu glas nemernic,
Stiam ca -n orice coltisor
E si lumina, si-ntuneric.

"Sa fim doar noi, sa fim pereche..."
Ori eu, ori altul, ti-e tot una,
Ori acea cunostinta veche,
Ce te urma precum furtuna.

N-am suportat in viata mea
Femeia -ndragostita-n gluma,
Ce spune nu crede nici ea,
Si mai nimic nu isi asuma.

Eu sunt acelasi om, tot unul,
Nu mai simt rani ca altadata,
Am mai patit si-n alte dati,
Nu esti in asta prima fata...

Sufletul meu facut covor,
De toate ce-ati calcat pe el,
Acum il scutur mai usor,
Si e si nu mai e acel....

M-am intarit, sufletul dur
E tot ce mai am amintire,
Am vrut iubirea sa ti-o fur,
Dar ce-am furat n-a fost iubire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Andrei Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge frumos...

Ninge frumos
la mine-n Vlaşca,
în odăiţa mamei
este frig,
lumea l-a uitat,
demult, pe tata,
eu, în curte,
pe cine mai strig?!

Se-ntorc în suflet
suave amintiri
cu tot ce-a fost
sublim mai ieri,
în Vlaşca mă ninge
dinspre tata
cu amărăciuni
şi triste-nvieri.

poezie de George Pena (5 ianuarie 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantismul omenesc are cel mai frumos spectru de culori spirituale.

Valeria Mahok (30 iulie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mă!

Aş vrea acum să jur pe-un colţ de cer,
Pe-un mugur ce renaşte-n primăvară,
Pe-o lacrimă din norul efemer,
Pe o tulpină fină de secară

Să mă-nţelegi că nu sunt vinovată
De-a fi ucis al ciocârliei tril
Şi nu mai poate-n suflet să răzbată
Un cântec de iubire în april.

Nu m-acuza de zborul mult prea devreme frânt
Când visătoare aripi spre Rai se deschideau,
Croind gingaşă punte-ntre stele şi pământ,
Iar magice cuvinte prin galaxii pluteau.

Aş vrea, cu inocenţă, în ochi să te privesc,
Nu îmi soma tăcerea cu zâmbetu-ţi posac!
Te rog, numai o clipă dă-mi voie să-ţi vorbesc,
Apoi, o veşnicie, ascultă-mă cum tac!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox demografic

Un paradox nu se explică,
Oricât am fi de curioşi.
Natalitatea-i tot mai mică,
Dar proştii tot mai numeroşi.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri neasemuite

ştiu că-mi este sufletul însoţit de îngeri
când caut prin lume învăţături sublime
mi-am călit credinţa să nu cunosc înfrângeri
lumini dumnezeieşti inima să-mi anime.

la răscruci de vânturi troiţe-au fost zidite
să mă închin la chipul lui Isus Cristos
noiane de speranţe au fost dobândite
de la mântuitorul pururea sfătos.

naturi în faţa mea au fost orânduite
cu percepţii de măsură dumnezeiască
am cumulat în minte splendori nepreţuite
strângând în piept doar dragoste cerească.

am transpus în slove gânduri neasemuite
şi-am răspândit în lume iubiri fără mască.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurămintele de dragoste ale femeii

Cu dulci suspine, sărutări,
Cu tandre, strânse-mbrăţişări,
Cuprinsă de extaz, fiori,
Cu gura ta, de mii de ori,
Iubire veşnică-mi jurai,
Pe tot ce-i sfânt, pe tot ce ai.

Jurai că-atâta va dura
Cât peşti în mări vor exista,
Cât ciripi-vor păsărele,
Cât timp pe cerururi fi-vor stele
Şi Soarele în Univers
Nu s-o opri din al său mers.

Dar după-un an m-ai părăsit
Şi ţi-ai făcut un alt iubit,
Căci veşnicia la femeie
Durează-un an şi se încheie.
Cu-obrajii-n flăcări, doi bujori,
I-ai spus şi lui că îl adori.

Cu uşurinţă ai uitat
Tot ce mi-ai spus, tot ce-ai jurat.
Şi lui, cuprinsă de fiori,
Tu i-ai jurat de mii de ori
Iubire fără de sfârşit,
Dar după-un an i-ai dat cu flit.

Ah! blestemat pe veci să fiu,
De voi mai fi aşa zurliu
Şi voi mai crede ‒ chiar crâmpeie,
În jurăminte de femeie!

poezie de George Budoi din Poezii (1 aprilie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterizare

Din tot ce fac, nimic nu imi convine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

Aveam credinta-n viata, puneam pret pe iubire
Dar totu-i doar minciuna, e doar o amagire,
As darama toti muntii daca-ar avea vreun rost
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

In jur vad mai mult lacrimi. Putina fericire.
E tot mai neagra viata. Sarmana omenire.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

As vrea sa am puterea sa schimb tot rau-n bine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

Traiesc doar cu speranta, visez la cei frumos,
Mai cred ca poate maiine voi fi mai bucuros,
Ca soarele-mi va bate cu raza lui in geam
La fel ca mai-nainte. Pe cand eram pustan.

A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost!
Prea multe vorbe! Si fapte prea putine!
Din tot ce fac,-nimic nu imi convine!

poezie de Florin Dudău (7 iulie 2001)
Adăugat de Florin Dudău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecări

... Ideal ar fi să fie numai ele;
de-un adăpost de la supliciul încercării
de mereu ultimul venit, în pragul dezmembrării...
Şi după contul ce-ai făcut în; răi, fidele.

E libertatea-ntr-un retur cu pierderi
de crezuri în câştiguri de ocazie,
un tot incert, de scurt sau lungă razie...
Mândria de a nu permite un alt ieri.

Pot fi definitive cum e moartea
sau unele mai grave, în uitare,
dar asumate-n piatră de-ncercare;
e Asul tău din mânecă, ultima carte.

Plecări, cu avionul... în cădere,
plecări, de dragul de a proteja,
plecări, de incapabil de-a ierta,
plecări de un exist, fostă... adiere.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire din iubire (Şi tot ce-am vrut a fost...)

Şi tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în braţe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfinţit.

Şi tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit şi am căzut oftând.

Şi tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubeşti... să simţi şi să-ţi doreşti,
Să urci în dragoste munţii şi coline,
Să fii ce-am vrut şi să mă împlineşti.

Uitând de dăruire şi splendoare,
Tu ai uitat să mă iubeşti... încet...
Ai ignorat şi inima ce moare,
Şi ruga lăcrimându-mi în verset.

Nu tot ce simţi te-aruncă în iubire...
Nu tot ce crezi înseamnă ce tu simţi!
Priveşte-n tine înspre regăsire,
Iubeşte prin fapte să alinţi...

Şi tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă desprind de norii pământeşti,
Şi-am tot avut visare în trăire,
De m-am rănit... iar tu-ai rămas ce eşti!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un colţ de Rai

Cobor uşor din microbuz
Cu un rucsac şi-o pelerină
Zâmbeşte-un fir de cucuruz
Îmi face semn dintr-o grădină

- De ce-ai venit, nu vezi că plouă?
Mă-ntreabă-n grabă o răchită
Răsura cu rochiţă nouă
În părul meu vrea să se prindă

Mai mândru socul flori înalţă
Chiar lângă pod peste Ampoi
Se pierde Plesa-n nori şi ceaţă
Şi gândul meu merge-napoi

Se cerne ploaia peste sat
Un colţ de rai pierdut în lume
Dar paşii mei nu l-au uitat
Aici mă strigă toţi pe nume

Mă simt din nou copil desculţ
Cu tot pământul la picioare
Cu soare prăbuşit în munţi
Cu meri acoperiţi de floare

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirala unui declin

Trup fugarnic de
vestală,
melodie vegetală,
respiri viaţa florilor
şi gândul culorilor,
falnic, duci până
la Cer
esteticul efemer –
simbol al vremelniciei
şi al vidului mental,
eroarea insomniei –
paradox fundamental!

Clipe sumbre, turbulenţă,
voluptăţi prin excelenţă,
lunecare-n Infinit,
nadir tandru şi zenit,
siluirea timpului,
în cordul Olimpului,
lăuntricul poeziei,
neîndurător, năuc,
clar-obscurul Utopiei
rafinat din glas
de cuc,
suflet – flacără finală,
ce se pierde-ntr-un
suspin,
undă existenţială –
spirala unui declin!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!