Macerări în doi

pe umăru-mi tu tâmpla mică-ţi lasă
pe când respiri de aer catifele,
deasupra limfei intru să-ţi fiu piele
şi cerul în spinare mă apasă.

triumf al cărnii sta în cuib de stele
destine amândouă să le ţeasă
prin toată-a ta şoptire ne-nţeleasă
când adevărul umblă în atele.

iar duhul îţi priveam, alert pe margini,
zadarnic zvon, icoana nu-mi dă bici,
credinţa din memorii e-n paragini.

rostirea-n preacuvinte moi o strici
şi pixelii te-mbracă în imagini,
pe creştet ţii marama unei frici.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Iolaus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem

Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te ştiu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse şi sufletul treaz
Şi-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ţi fiu pe obraz.

Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape şi-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer şi lumină
Învaţă-mă, Doamne, cuvântul dintâi!

Primeşte-mă, Doamne, primeşte şi pune
Cununa-nflorită pe creştetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ţi cânt, Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea (6 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrăviri prin cuvinte

deasupra ploaia îşi zideşte norul
spre a cădea în dragoste de tină
iar vântul are flamura deplină
pe când un fulger îşi apleacă zorul.

tu vii, frumoasă-n trupului tulpină
şi-n tine ţii în har de ape zborul
venea în nimb de pasăre soborul
a hotărî pe calea ta alpină.

erau acolo sfânt şi dumnezeie
în zvon de mere stând pustiitor
zemos ce-n foaie curge din condeie.

privesc a teamă larme-n viitor
când se va stinge drum de melopee,
respir deja cuvânt otrăvitor...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pompiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit vorbă hazlie

Când a-ntuneric plânge-n om secundă
ce-n gânduri existenţa îi veghează
tu urci spre cer din stele pe o rază
rostogolindu-ţi lacrima rotundă.

Îţi e privirea de altar şi trează
îţi este rugăciunea-n clipei undă
a curge, piatra morţii s-o ascundă,
clepsidra încă să nu ştie oază.

Când însă-i a crepuscul cărnii printre
coşciuguri nefiinţe ce-şi ascut
îmi pare-n umbre înger nenăscut
în sacrul zar a linişte să intre.

Tăcerile în sânge m-au orbit,
doar duhul meu aleargă-n infinit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de pace

sorbeai pe ochi parfum de întâmplare
sub corul ne-ncetatelor mistere
speranţa iar în sfera mea te cere
şi miez în gânduri zvelte tâmpla are.

ne îmbrăcam în straie de tăcere
a noastre vieţi de-amor caniculare;
în umbre-s vise perpendiculare,
lumină dulce-n cristică avere.

iar nemurirea-i cât să ne cerşească
în duhuri locuire pe cântar
ca adevărul dintre noi să crească.

ne sta în graiuri zumzet solitar
deasupra traiului, în za cerească
udând cu stropi de pace un altar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Corbul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem al cărnii cu viciu a nefi

Fiind, de cazi în umbre-a morţii viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ţi-s rănile din gând în chinuri coapte
Şi-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc şi bându-ţi şoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l ţin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exişti a nefiinţă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Şi-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de clipe albastre

iar pielea ta îţi este albă haină
lumini acolo săvârşesc vecia
te mai umbresc, fălindu-mi nimicia
dar fără-a coborî în cer de taină.

cu şoaptă-mi umplu vistiernicia
şi-n sânge-mi torn tristeţi de vin din traină
golit, să-mi plâng pocalul în buzaină,
la pieptul tău să-mi fac ucenicia.

lumirea ta e-n toate astăzi lesne
prin aerul tăcerii a zbura
când preoţii se roagă prin pricesne.

o pace de argint se-nvolbura,
sub bici de nalte doruri zace-n plesne
şi miez de-albastre clipe ne fura.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Blue
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi desuete către sine

când îngeri îţi apasă pe-ai mănăstirii umeri
şi Ana ta zidită-i în moara-n hram de pâine
te ceartă cu uitarea dar mergi pe drum de mâine
iar stihurile-n lege judeţului să numeri...
cuprins de vocea muzei peniţei, ca de febră
în pajiştea hârtiei, cea albă, să aduci
nu dragostea-n notoriu, în zarva-n minţi celebră
ce se încheagă lesne-n murire pe sub cruci...
îţi vreau în freamăt teiul, ca-n de demult să sui
pe cerul de lumină izvoarelor corăbii
să-ţi fie, rece, spusa nezisă nimănui
şi-n teaca ta de vorbe să-ţi intre pacea-n săbii...
în rest, în rost de friguri canicula să-ţi clatini
şi să-nsumezi cu noul ce ţi-e deprins din datini

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru

Îmi eşti mormânt în dedesubtul ploii
Şi rezemându-te de apă-ţi cade
O lacrimă de taine-n cavalcade
Din vechi pe când spre mâine zboară noii.

Zău, azi e-un teatru cu scenarii fade,
Îmi spânzur minţile de albul foii
Şi stihuri vin, enigme şi strigoii
Şi nunta, preot Domnul la izvoade.

Iar prin saliva ta în tine intru
Pe racla gurii când îmi dai sărut
Şi mă ademeneşti sub cerul cintru.

Că răni de-amor pe sânge mi-au crescut,
Privesc la toate cele-n zarvă dintru
Un morb de stele ce-mi coboară-n lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Thalia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

- voiculesciană -

femeie poezie, pe gând în neaflare
duc duhul tău în palme prin iaduri de cuvinte
în limpede-ale vorbei mi te aduc aminte
trecând prin ceţuri, umbră pe căile stelare

cenuşa grea de cântec e-n păsări cu travaliu
în tine prunci de pace în lupta-n pat respiri
pelerinaj la sfântul, un viciu în detaliu
ce-n umbletul pe sânge adie de răpiri

e-n cugetul luminii mirarea că exist
deşi cu taina-n spate mi-e drum de întuneric,
suavele morminte-n adaosul de trist
trăiesc în carne, abur şi rânduit eteric

la tine în odaie m-am cuminţit, ibovnic
sub ale tale fuste, tăcerilor duhovnic...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vis de senectute

în vis de bătrâneţe sta copilul
sătul de joc, iubind pe înţeleţii
de-a căror gură îi tresaltă piepţii
şi-aprinde-n exploziv de gând fitilul.

se vând la târgul serilor percepţii
şi moale-i carnea ta, ca nautilul
zădărnicii îmbraci în tot utilul
şi iarăşi verzi ţi-ai odrăslit adepţii.

iar pruncul tău tăceri îţi tot citeşte
din cartea scrisă de dumnezeire,
pe fir cărunt de păr se-adăposteşte.

în goana cea lumească spre pieire
creşteau în preacuvinte plozi în cleşte
rotinzi în zeama laptelui subţire.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ţii în cavou, bine

Iederă cu şoapte de bici
Viaţă, tu ce vrei să-mi zici
Sunt o întâmplare pe aici
Printre spini tăi de arici..

Află tu, prea părut-o sfântă!
Că eu sunt demonul ce cântă
Ce pe altii nu-i şi incântă
Când culoare li se zvântă

De sub masca ta de preoteasă
Invelită-n rece carcasă..
Şi de crezi că mie-mi pasă
De tocul tău ce crud apasă.

Eu mă învăluiesc în iarbă
Beau şi apă dintr-o baltă
Si tot cânt ce este nevăzut
Ascuns sub al tău miraj de lut!

Dintr-un demon decăzut
Numai am unde să fiu căzut
Din al tău înlănţuit alai
In care-ţi sunt cornorat nai.

Şi de oi striga odată vai
Mi-e acel nespus off de bai..
Când iubita iar mă lasă
Cu bani pe piept pe masă.

Şi-n vampir renasc derbedeu
Să o caut pe ea în iad de zeu..
Căci dator sunt eu viaţă ţie
C-un nume înscris pe o hârtie!

Să afle cei ce o să vie
Că nu-mi pasă potcovăriţă
De lanţul din a ta fustiţă,
C-aşa e dacul născut să fie

Fără teamă de zei de tine
Şi după moartea care vine..
Tu să te ţii în cavou, bine:
O să auzi iar nebunia din mine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra

e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneşe mai fac prinsoare
furiş de nor de-acoperă iar astrul.

din lacrimă pe-obraz îţi curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.

ades privirea-n tine mi se-nfige
şi duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.

când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce vreau

Aş putea să-ţi fiu enigma timpului strivit în struguri,
Sub picioare de femeie, într-o vie, în amurguri,
Pot să-ţi fiu şi alb şi roşu, nici prea mult, nici prea puţin,
Să mă simţi cum curg prin tine, aromat precum un vin

Sau de vrei, pot fi oceanul, o furtună trecătoare
Pot fi vântul verii tale, pot fi cald, pot fi răcoare
Pot să-ţi fiu oftatul tandru odihnit pe a ta piele,
Printre şoapte coborâte, lângă tine, dinspre stele

Îmi doresc să-ţi fiu sărutul veşniciei pe obraz,
Un apus pictat pe coapse c-un fior magic, turcoaz
Tu zâmbeşte, mă acceptă, n-am nevoie de mai mult,
Vreau să-ţi fiu adolescentul în al dragostei tumult

Pot să-ţi fiu o mângâiere, sau sălbaticul nebun,
O tăcere ce-ţi vorbeşte când la pieptu-mi te adun,
Iar de vrei, pot fi devreme, îţi pot fi mereu târziu
Tot ce vreau de fapt, femeie, este să mă laşi să-ţi fiu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om

nuntire-n plai pe-a verdelui strivire,
mi se înfige ploaia-n ochi, mireasă
şi văd natura-n sânge, taină deasă
pe sfoara vieţii mele să se-nşire.

cuvinte în ruină vin să-mi să-mi ţeasă
deasupra lor enigma din privire
tu-mi eşti apendice pe-o nesfârşire
iar de te cuget mi-eşti neînţeleasă.

cu fruntea sus port vina din zadaruri
şi slugă la Divin să mă tocmesc
când tu arunci a sorţii mele zaruri.

de ancora ridic din strai lumesc
eternitatea a-mi aduce daruri
eu încă în zidiri de Om trăiesc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza

zidire ţie fac în vis fierbinte
a umbrei mele dumnezeie, muză
de umblet printre rime ce m-acuză
duioasă stând acum şi-adusă-aminte.

topită-n stih pe a hârtiei buză
îngropi în sens a tainei oseminte
eşti ideal de rost în preacuvinte
pe drum pitit în stele călăuză.

în dimineţi de clipe ţii geneze
de farmece-n poetic început
un liric soare-n piept să lumineze.

în linişti de icoane-ai încăput
nu-n omeneşti nimicuri, coapte-n teze
şi raiuri chemi sub straiul meu de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polimnia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă

visările la Punte ne-or fi faptă
când demiurg misterul s-a deschide
precum o floare-n văzuri trist lichide,
o lacrimă acolo veci aşteaptă...

când vieţii veşted adevăr divide
murire-n dimineaţa clipei coaptă
pe zboruri de iubire stinse-n şoaptă
ţi-atârnă-n chip luminile livide.

iar din ograda Domnului culese
corolele de leneşi trandafiri
ne vor purcede-n liniştile-alese.

când noaptea este-n pace s-o respiri
iar demonul din Rai e pe-nţelese
suim căzând genunii din sortiri

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Uraniu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterele nopţii

Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetişor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şopotinde,
Cu-a ei vise de amor;

Câte inimi în plăcere
Îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.

Două umbre, albicioase
Ca şi fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitoriu,
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Şi se sting ca două stele,
Care-n nuntă, uşurele,
Se cunun căzânde jos.

Într-un cuib de turturele
Ca şi fluturii de-uşor
Saltă Eros nebuneşte,
Îl dezmiardă, l-încălzeşte
Cu un vis de tainic dor;

Iar în norul de profume
Două suflete de flori
Le desparte-a nopţii mire
Cu fantastica-i şoptire,
Le resfiră, până mor.

Când pe stele aurie
Noaptea doarme uşuel,
Câte mime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
Le delasă-ncetinel!

Dar aşa ni e destinul
Vitreg prea adeseori.
Unui lumea-i acordează,
Iar pe altul îl botează
Cu-a lui rouă de plânsori.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femur vărsat în rugă

parfum al stinsului mi-alcătuieşte
în pipa veşniciilor tot jarul
un ultim fum în soartă mi-e ca zarul
de margini de soroc de se loveşte.

strecor prin vămi de-aiurea necesarul,
pe frunţi învăţătură se iveşte
acolo e al nemuririi cleşte
ce după chip îţi făurea altarul.

îţi aduceam iubirea mea ofrandă
în sânge ce mă doare ancestral,
pe-acoperiş sunt ploi în sarabandă.

pe zidul vremii sta un vis mural,
scoteai un aur rece din salbandă,
vărsat ca apa-n rugă-s femural.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Bluto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Trupul tău, tărâm de vise,
Lasă-mă să îl cunosc,
Să-i dedic cuvinte scrise
Ce vor mirosi a mosc

Să îţi învelesc sărutul
Şi obrajii cu amor,
Cerul fie aşternutul
Şi ca pernă un izvor

Ne vom rătăci prin stele
Îmbătaţi printre atingeri,
Tu să fii visele mele
Iar eu mângâieri de îngeri

Amândoi, emoţii calde,
Ochii te vor căuta
În dorinţă să te scalde,
Te-oi iubi, te-oi alinta,

Lasă-mă să-ţi fiu alesul,
Să-ţi fiu dansul infinit,
Să-ţi fiu inima şi versul,
Să fiu tot ce ţi-ai dorit

poezie de Adi Conţu (7 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi jumate

senin mi-e-n suflet chinul cărnii, Doamne
că răni fiinţa îmi îndestulează
în lut umbros să-mi dai puţină rază
în noaptea vieţii, sub argint de toamne

din bezne-a fi iertarea-mi du la Tine
că frig de timp în sânge îmi pătrunde
pe unde azi de ieri deja-s secunde
şi strig albastru-n duhului retine

că nu-i nimic luminii Tale-ascunde;
poem de preacuvinte genuine
de reazem am în clipele-n ruine
citind Poeţii ce-s în veci pe unde...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!