Morișca
undeva la dreapta se învârtea roata din hârtie
pusă de muma să alunge satanele
în direcția vântului oamenii intrau cu sfială pe uliță
scuturau praful de pe pantofi și închinau pentru miri,
cineva de obicei o copilă punea căldarea s-o umple cu bani,
din cei ai țiganilor, nașul oprea lumea în drum rupea turta peste pragul
imaginat de vârful bastonului cu măciulie de fier și apoi puteau să se-mbete,
moartea în alb îmi mângâia părul, îmi dădea să beau ciocolată caldă
ciocârlia ducea către cer părerea de rău a mulțimii,
iar ea
șoptea duios privindu-mă cum numai mama o făcea
înainte să mă lase în curtea spitalului:
nu mâine, azi...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre păr
- poezii despre prezent
- poezii despre nuntă
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre mamă
Citate similare
Eu și bucata mea de pământ
ridic ochii spre ceva care îmi trece deasupra capului
păsările
nu le pot opri
dar cuib niciodată
am reflexe de om neînvățat să iubească
o femeie ca tine
singuratică
în curtea unei biserici unde cresc ciuperci după ploaie
pui hârtie în geam să nu mă vadă lumina zilei
sau vreun sfânt gelos pe faptul că mereu
cunoștința îngâmfă
mergeam la săniuș
din vârful măgurii mă urmăreau lupii
chiuiam de li se oprea inima
învățătoarei
și tuturor celor care m-au lăsat singur
așteptam vești de acasă
cu mânecile prea scurte de cât am cărat apă la morți
să mergi cu gânduri neîncepute altfel
pământul nu ține cont
brusc ninsoarea s-a stins
am găsit două mâini de-ale celor care scăpaseră
de mânia lui Cain
muma mi-a spus cu limbă de moarte
pe vremea mea nu se făcea școală
am două clase
dar am trăit și așa
mie îmi scăpase o lacrimă după timpul pierdut
lumea chemase deja preotul
îi ziceam spaniolul
nu știu de ce dar așa mi-a venit
m-a ciupit de obraz
vrei să-ți visezi soarta?
îmbracă acest costum din fir de neghină și cere ce vrei
apoi a plecat stârnind mușchiul unui copac
ce ardea
singur
dimineața mă uit în oglindă
niciun semn
din acel timp al răului
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre învățători
- poezii despre școală
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre săniuș
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
De ziua femeii
îmi amintesc constelația tatyana,
ceva între coapsele tale și jumătate din împărăția tatălui meu
nu-i plăceau luptele cu tauri
duminica,
la biserică pe același rând cu diavolul
mestecam nucă betel și injurii la adresa partidului
aflat la putere,
călărețul galben și-a tăiat o felie din tortul pregătit pentru nuntă
a răsturnat vasul cu apă sfințită
și-a sărit peste rugăciune.
tăceam între cei doi ghiocei-
sfârcurile tale ce musteau de dorință-
ai dreptate laptele nu pătează dar nici bine nu-ți e
să calci legea cu privire la dulce,
dragă îmi era beția de vin!
muma punea ziare în geam
să nu vină ulii
pe câmp
mă umpleam de turbă pe mâini, pe haine.
voiam să fug la oraș să fac bani
ți-am promis că vei trăi ca o prințesă cu pielea roz
bolnavă de tuberculoză;
nu te speria e boala celor bogați.
îmi treceai degetul mare prin păr
respirai sacadat de parcă tu ai fi poruncit să ne iubim.
nu voiam să nu mori,
mă rugam pentru zilele în care îmi va fi urât soarele
și restul oamenilor care au apucat să se nască.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sâni, poezii despre boală, poezii despre zile, poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație sau poezii despre ulii
Pastă corectoare
Stau căzut pe gânduri.
Îmi spun că sunt greu.
Stați voi pe mine, le răspund,
Țineți-mă bine!
Când eram copil,
Înainte de Crăciun,
Într-o dimineață,
Tata pregătea un laț de sârmă,
Iar mama punea la foc, în vase mari,
Apa.
Veneau cei mai voinici vecini,
Scoteau porcul din coteț
Și-l puneau jos.
Eu, de obicei, țineam de coadă;
Ceilalți îngenuncheau...
Începea ritualul.
V-am dat o idee, gânduri voinice.
La bătrânețe, se întoarce roata:
Ucidem la Naștere,
Murim la Înviere,
Iar între cele două sărbători,
Un anotimp alb
Ne-acoperă păcatele,
Peste care putem scrie
Corect.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vecini, poezii despre tată, poezii despre sărbători, poezii despre superlative, poezii despre porci, poezii despre naștere sau poezii despre gânduri
Bună dimineața, pământ
îi priveam zâmbind și atât,
oameni care nu au ucis niciodată,
aveam nevoie de medicamente și de un soare
mai încet
în drumul șerpuit către noapte,
pescăruși zburau, să nu-mi fac griji pentru ziua de mâine,
pentru următoarea plecare spre necunoscut,
încercam
să mă gândesc la un lucru frumos.
tot ce îmi puteam aminti însemna averea
pentru care
nu trebuia
să dau socoteală.
ziua continua să scadă,
ne pândeam unii pe alții,
auzeam focurile, ascunși în tufișuri,
ca într-o joacă de-a hienele,
oamenii mari inspirau
teama să nu-mi strălucească ochii
din cauza febrei,
noaptea făcea ca șoaptele noastre
să-și piardă mințile după încărcătorul celuilalt.
cineva încerca să ne convingă cu lapte de mac,
am petrecut timp întrebând
ce boală se întinde ca un stol auriu.
atunci
am simțit că stă în puterea mea
să-i aleg pe cei doisprezece.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre ochi, poezii despre medicamente, poezii despre lactate, poezii despre jocuri sau poezii despre hiene
Tunetul
Tunetul căzut din norul strâmb
mi-amintea că încă este vară,
luna prinsă-n colțul unui dâmb
cobora pe umbra de la scară.
Dar deodată, parcă din senin,
dinspre munți venea o vijelie
aducând cu ea numai venin
peste așteptarea mea târzie.
Și în roata vântului cuprins,
auzeam urări venind din flintă
în adâncul gândului desprins
din zăpezi căzute peste nuntă.
Am simțit cum cerul se rupea
peste umbra ei întârziată,
vântul peste umăr îmi striga:
nu se va întoarce niciodată!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre urări, poezii despre nori sau poezii despre munți
România este o țară republicană cu foarte mulți regi: regele țiganilor din Alexandria, regele țiganilor din Ardeal, regele țiganilor din Banat, regele țiganilor din Costești, regele țiganilor din Moldova, regele țiganilor din Muntenia, regele țiganilor din Oltenia, regele țiganilor din România, regele țiganilor din toată România, regele țiganilor din Sibiu, regele țiganilor din Strehaia, regele țiganilor din Teleorman, regele internațional al țiganilor, regele țiganilor internaționali ș. a.
aforism de George Budoi din România și Românii (18 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre monarhie, aforisme despre internațional, aforisme despre republică, aforisme despre Transilvania, aforisme despre Sibiu, aforisme despre România, aforisme despre Oltenia, aforisme despre Moldova sau aforisme despre Banat
Casa soarelui
ninge atât de frumos,
încât nimeni nu poate să-mi facă vreun rău.
după somnul ce-a ținut luni întregi,
credeam că înnebunesc
precum cei mai buni dintre oameni.
doctorul îmi arată un punct: definește
normalul,
după mintea mea,
în mâini potrivite
lutul ia forme umane.
am văzut munți de pământ scoși
din pieptul copacilor, nenumărate noduri cu suflet
se rugau pentru blândețe și apă,
din tăișul cuvintelor, mi-am făcut coarne de plug
în apărarea iubirii.
bunicul,
din ce în ce mai puțin,
stătea pe un pat lângă sobă,
îi curgea dintr-un picior, bunica plecase,
mama năștea și nu voia singură,
privea către ușă,
din pântecul ei am promis să nu uit
moartea în locul
plin
de lumină,
încercam să-l trezesc
ca pe un om pe care nu-l poți atinge
cu mâna.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre promisiuni, poezii despre picioare sau poezii despre ninsoare
Țugulea înghiți rușinea, plecă capul în jos și tăcu. Muma, tot mumă. Se duse la frate-său și ceru doi cai pentru frații cei mari și o iapă pentru Țugulea. Frate-său îi dete bucuros, mai cu seamă de milă pentru Țugulea, ca să poată umbla și el. Nu mai putură de bucurie frații când le aduse mă-sa caii. Țugulea nu se putea mângâia pentru că era olog și nu știa cum să facă să se înzdrăvenească. După câteva zile Țugulea zise că ar dori să meargă și el cu frații lui la vânătoare. Râseră frații de el. Apoi daca se rugă și mă-sa de ei, îl luară și pe dânsul. Se gătiră și plecară. În pădure se mirau frații cum face Țugulea de nimerește așa de bine vânatul pe care punea el ochii. Nici o săgeată nu se ducea în vânt degeaba. Toate intrau în carne. Trei zile și trei nopți zăboviră la vânătoare.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cai, citate despre vânătoare, citate despre bucurie, citate despre zile, citate despre vânt, citate despre timp, citate despre rușine, citate despre păduri sau citate despre ochi
Sufletul ne știe
E-atâta cer senin în părul tău,
Cu soarele amestecat în bucle,
Zâmbind culoare albastră printre pâcle,
Să le alunge cu aleanul său
E-atâta infinit între extreme,
Că nu ne auzim când ne certăm,
Așa că iar noi doi îmbrățișăm,
Să fim din nou iubire peste vreme
E-atâta puritate rătăcită
Pe drumuri efemere undeva,
La graniță de vise și de stea,
Ce doar așteaptă să îi fii iubită
Iar undeva la mijloc suntem noi,
Cu degete întinse către mâine,
Un suflet, e același și în tine,
Ce bine că ne vrea pe amândoi
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre infinit, poezii despre graniță, poezii despre degete sau poezii despre ceartă
Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproșa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca și cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliță o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine și se năștea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte și să zboare, dar să și fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veșnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.
Dan Puric în Fii demn!, Vrăbiuța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre suflet, citate despre visare, citate despre tinerețe, citate despre sărut, citate despre păsări, citate despre nevinovăție sau citate despre mâini
Acele fragile apusuri
iubește-mă de parcă nu ai primi nimic
în schimb
prin fiecare tresărire a mândriei
de-o clipă,
nebunia nu face rău nimănui.
dintre toate corăbiile cu pânze,
steagul meu - un țipăt pe întinderea
apei,
îmi leg trupul cu funii să nu se piardă în ceață,
harpii din insulele Strofade,
veșnic flămânde,
își caută frumusețea în coaja unui copac
sădit de cine nu trebuie.
diavolul
adăugase un an dragostei noastre
precum vinul ce nu stă liniștit în pahar
de ce-o să se întâmple, priveam copleșit de atâtea emoții,
umbra își luase capul în mâini
încât să nu se observe,
rudele și cei de departe
ne-au umplut părul cu grâu,
în buzunare, în gură și-n cele mai ascunse dorințe
pun sufletul să-și facă treaba cinstit,
din dreapta soarelui cineva ca pentru final
scoate curcubeul prin nori,
mi-am făcut mare crucea
convins că minciunii nu-i pasă cine o spune...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre trup și suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare sau poezii despre rude
Mulțumesc omului din cer
mă sufoc în locul acesta,
viața are forma unei găuri de vierme,
lucrurile despre care am uitat că există fac să-mi dea
lacrimile
nu mai recunosc minciuna,
poate zahărul m-a făcut imprevizibil sau omul din cer n-a murit
pentru noi,
vreau să ajungă stratul de ozon,
pomii explodați demografic,
șobolanii îndrăgostiți de groapa orașului,
sentimentul de țară se întoarce în cărți,
cine ești tu să-mi spui ''nu face asta'' când îmi tai venele
și pun îndoiala la ''favorite''...
mi-ar fi plăcut iubirea, un fel de inteligență artificială,
îmi trimite atâtea mesaje încât ajung să cred,
nu suntem singuri,
dincolo de trei straturi de noapte, cineva răsucește cheița,
iar eu îmi iau tableta și umblu,
diavolul este un virtual norocos,
mereu găsește pe cineva să-l asculte..
îmi lipsește răbdarea lui Iov,
foamea a rămas dovada că sunt viu,
pentru nevoia de dragoste
mulțumesc omului din cer că ne suprapunem aceluiași gând,
timpul nu se atinge de mine,
după chipul și asemănarea lui
dimineața mi-a fost milă că moartea nu va mai exista,
lucrurile dintâi vor trece de parcă nu au fost niciodată,
la fel, dorul...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre zahăr, poezii despre viermi, poezii despre uitare, poezii despre ozon sau poezii despre oraș
Beautiful music piano
de obicei când beau nu mă opresc
la nicio femeie
mama îmi pune gheață pe frunte
sunt sigur că mor
trece cu jarul deasupra palidei mele priviri
pe care o schimb cu cine se nimerește să-mi țină loc de iubită
noaptea se învârte odată cu limbile ceasului
las' că ți-a fost și mai bine
nimeni nu-ți poate lua locul
în inima mea sunt multe feluri de animale ce reprezintă
plăcerea lumii de a întoarce lucrurile
bună seara iubito
ce otravă mi-a pregătit bijutierul curții regale
dacă mă văd mai frumos decât răsăritul din baltă
cu părul plin de nisip
cu degetele subțiate de obiceiul de a fura zâmbete
și de ce azi mă încearcă o nostalgie soră cu epilepsia
cât timp pot să iubesc nu cred în miracole
viața mă scoate din minți
precum un câmp de luptă împrejmuit de sârmă ghimpată
o pasăre învățată cu oameni îmi cere mărunt
să-și cumpere loc deasupra capului meu
mi-e teamă
nu cumva să crească pomul din care
Dumnezeu ar vrea să mănânce
la fel ca diavolul ascult muzică bună
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre zoologie sau poezii despre seară
Azi rege
Azi rege
Mâine vreau să beau apă din baltă,
Azi șampanie in avion,
Mâine cu nașul dintr-o haltă,
Azi icre negre
Mâine o margarină întinsă in dimineață,
Azi prin Martinica,
Mâine cu undiță pe Herăstrău,
Azi îmbrăcat in catifea,
Mâine acoperit de un polyster plictisit,
Azi la Continental,
Mâine mă învelesc cu iarbă,
Viață in ritm de EKG,
Nebunie diurnă,
Mă învelesc in iarbă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre ritm, poezii despre pescuit, poezii despre negru, poezii despre monarhie sau poezii despre dimineață
Și vine o zi
când fiecare dintre cunoscuți are un prieten
convins că poveștile unesc oamenii
cu o singură condiție
să fie
adevărate
când se înmulțesc bogățiile se înmulțesc și cei care
le mănâncă
iubirea zdrobește cireșe în pavilionul urechii
sunetele ating înălțimi anormale
nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă
îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla bisericii
după un timp oricum voi alege să plec
stelele îmi arată direcția opusă mereu
din copilărie
mă înspăimânta acel sfert de veac
pe care simțeam că nu-l voi mai trăi niciodată
singur
încerc să nu observ câte are să-mi reproșeze viața
pentru că sunt mai iubit decât primul Adam
obiceiul de a ține minte tot mă împovărează
în fiecare duminică mă duci să văd morți
mă bucur că nu sunt ai mei dar mirosul de busuioc
mă umilește încât
urăsc florile primăvara și tot ce mai are verde
moartea sub unghii
îmi place să beau dar nu cum beau pământenii de parcă
nu ar avea pic de respect față de sânge
între sânii unei femei dacă rămâne un punct cald
poți fi sigur că ai lăsat-o în viață deși plăcerea o face să-și țină respirația
un timp
asta dacă știi să iubești
altfel ești ca poeții care scriu despre ceea ce nu pot face
indiferent că te cheamă Paul Emil sau
majoritatea celor care atunci când înțeleg
inima
li se oprește
nimic nu împlinește mai mult decât întoarcerea la cele spirituale
a unui trup furios pe trecut
în plină descompunere
mi-am găsit pomul cunoștinței binelui&răului
ca pe un vechi prieten și bun
mi-a răspuns lovindu-mă peste picioare
eu ascultam așteptând să treacă furtuna
convins că dragostea mea îi va grăbi moartea
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre urechi sau poezii despre trecut
Cotoșmanul mergea înainte și așa de iute, încât căruțele nu se puteau ține de dânsul. Aci pierea ca o nălucă, aci se învârtea înapoi și făcea semn pe unde să apuce. Pasămite, călăuzind, el făcea dresurile înainte. Întâlnind cirezile de vite ale unor zmei, el spuse văcarilor ce să zică, când îi vor întreba cineva ale cui sunt cirezile, că de unde nu, pieirea capului ce va cădea peste dânșii de la Dumnezeu va fi groaznică. Întâlnind turmele, spuse așijderea ciobanilor ce să zică și ei, căci de unde nu, Muma-pădurei îi va chinui băgându-le mâinile în căldarea cu jăratic, până vor muri, și sufletele lor vor ajunge la munci nesfârșite. Bieții oameni, de spaimă, și știind că gura nu-i ține chirie, spuse celor ce îi întrebară, precum îi învățase cotoșmanul, carele era în chip de om.
Petre Ispirescu în Cotoșman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre spaimă, citate despre religie, citate despre oi, citate despre muncă, citate despre gură sau citate despre chirie
Pe scaunul meu înflorit din sud
îmi aduc aminte unde era luna pe cer,
atunci când primii oameni cuprinși de îndoială
au fugit crezând că vor scăpa
de ceva ce mie îmi pare că mă pripesc dacă spun
lumii să nu se teamă.
în acest caz,
sărutul ca morfologia iubirii seamănă cu o depresie
necesară,
ceva ce nu voi avea niciodată,
un loc fără nume pe hărți,
îmi fac curaj recitând din marii poeți:
omule, nu muri singur aici,
plin de răbdare,
Dumnezeu cu privirea fixă
ascultă în tăcere.
din marile năpaste pe care ni le trimite, probabil
nebunia e cea mai frumoasă,
ne dă libertatea să stricăm la întâmplare,
să ne împrietenim cu puternicii zilei.
până să vând dantelă pe podul cel lung,
nu puteam să trec cu vederea acele monede
de aramă,
silueta unor femei
care se îndepărtează.
nimic mai seducător.
pustiul îmi poartă strigătul încoace și-ncolo,
iar eu în pat cu dușmanul
dezmierd un vin pe care nu-l beau pentru gustul său,
ci pentru dorința de a simți briza sărată
a mării, pe care întâmplarea a pus-o aproape
de mine, atât de bucuros știind
că
voi prinde ziua de mâine
ca pe un sacrificiu ce nu se cuvine.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre seducție, poezii despre sacrificiu sau poezii despre prietenie
Aniversare
nu știu dacă mor sau de ziua mea
iubirea precum un gong bate miezul nopții
până la umeri nu se-ntâmplă nimic
niciun semn de la tine
un papagal stâlcește cuvintele
mecanic din psalm
a venit rândul meu să mă bucur
în limbajul mimico-gestual
moartea mă strigă naivule
nimeni nu se oferă
seara nu apuc să mă-mbăt
amorțesc pur și simplu
sufletul
de la masă mă ia de un braț
să mergem nu mai sunt bani
am un fular de la mama
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre papagali, poezii despre miezul nopții sau poezii despre cuvinte
Timpul negării
străinul cu fața de ceară
îmi cerea să nu tac,
de parcă ar fi ieșit dintr-o iubire năpraznică
o tinerețe târzie.
lumea se făcea coada unui șarpe ce nu ajungea cu limba
în pahar,
valurile mării urmau dâra de sare,
încărcând atmosfera.
totuși noaptea,
noaptea în care nu crezusem niciodată că voi nimeri
toiagul vreunui înțelept
deprins cu cercurile
și certurile
sau bârna vreunui păcătos mai recunoscător
decât mine, cel care împietream
cu privirea la tine,
cerul s-a deschis pentru câțiva copii,
pe care Dumnezeu îi dădea exemplu:
unu și cu unu fac mai mult decât viața.
degeaba îmi suflecam pantalonii să trec prin fața Lui
murdar de intriga firii,
un crocodil pătrat își tăia din răsărit o porție zdravănă
de nămol,
fericirea
părea cuvântul ce duce la moarte,
copaci din aceeași sămânță cu rădăcinile-n casă
voiau să plece spre locurile unde păsările
nu puteau ajunge la muguri,
nici la brațul de lemne pe care imaginea mamei zăbovise
un timp de iubire.
mai mult decât orice beție,
limba ceasului vechi trecea pe vârfuri
- balerină nefericită
pe podeaua ce înghițea nesătulă
aplauze.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre șerpi, poezii despre tinerețe, poezii despre recunoștință sau poezii despre păsări
Pâinea mamei
Mama, bună gospodină,
O făcea doar cu făină
Și, etapă cu etapă,
Drojdie (maia) și apă;
Mai punea un strop de sare
Și-o grămadă de răbdare.
În copaie,-apoi, reține,
Frământa aluatul bine
Și, cu-o cruce creștinească,
Îl lăsa să se dospească.
Cu-o răbdare ca de piatră,
Pâinea o cocea pe vatră.
Caldă, bună, delicioasă,
Mama ne-o punea pe masă,
S-o mănânce copilașii,
Fetele și băiețașii
(Împreună cu părinții,
Credincioși cum sunt doar sfinții),
Cu mâncarea cea gătită
Tot de mama mult iubită.
Azi mă-ntreb cu nostalgie:
Unde ești copilărie?
Unde sunt părinții mei?
Unde-i mama, pâinea ei?
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre copilărie, poezii despre sfinți, poezii despre pâine sau poezii despre fete