0.2

peste tot ce era necrozat
şi blestemat
a început să cadă altfel lumina

o nouă muzică
pe holuri
senzaţia că
suntem în sfârşit
singuri
aici

oraşul ăsta mic
se schimbă
în funcţie de stările mele
oraşul ăsta
se schimbă în funcţie de
prezenţa/absenţa ta

copacii înfloriţi
ne fac să uităm
de pericol

copacii înfloriţi
smoothie-urile cu căpşuni şi banane
mâinile mele mici
în mâinile tale mari
ne iau gândurile
de la uk şi imigrare

oraşul ăsta
ca un
circuit închis
în care ne-nvârtim
la turaţie maximă
şi niciun şanţ
în care
să sfârşim

siguranţa
că
aici nu o să ni se întâmple
niciodată nimic rău
că toate crimele
se petrec
numai în thrillerele la care privim reci
că iubirea noastră
e
blockbuster

şi

storurile trase
nu ne interesează deloc
ce e afară şi de ce ne-ar păsa

când
avem atâtea ficţiuni în care
să ne torturăm
în care
să ne iubim

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ALDE zgârâie brânză...

În oraşul ăsta plin de negustori
Blocurile noastre-s 'nalte pân' la cer
Noi avem de toate, sare şi piper
Cum ar zice ALDE cei nemuritori...

Bucurie mare e în eşicher
Şi ni se promite vom avea comori
În oraşul ăsta plin de negustori
Blocurile noastre-s 'nalte pân' la cer...

Pe cei de-ALDE care încerci să-i adori
Sunt şi ei se pare oamenii cu fler
Brânză zgârâiată colo in eter
Ce promit de toate dar rămân datori...

În oraşul ăsta plin de negustori!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul ce geme în oraşul pustiu

cine-i ca mine în turnul din Senta! –
privind prea de sus dimineţa devreme
oraşul ce geme
la picioarele mele se apleacă o fiinţă
ce-i singură pe străzi şi e o femeie
în oraşul pustiu
la orele când şi copacii din faţa
primăriei mai dorm, visează, mai cresc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

sărutul ăsta e secunda care a venit din apusul lumii, e felul în care aş dori să
mă culc pe ape spre far, e fragmentul clipei albastre în noapte; sărutul
ăsta îmi zdrobeşte celulele, îmi desface pupilele, mă-nnebuneşte până la
fisurile anilor care trec chiar aici lângă noi, lângă far; sărutul
ăsta al mrejelor îmi răscoleşte marea, mă face-un val ce scufundă
oraşul, învârtindu-se în aripa stângă a lunii; sărutul ăsta îmi trezeşte simţurile, imprimă
milenii pe clipă, se tipăreşte în zori, se condamnă, nebuloasă a ochilor noştri de apă
sărutul ăsta e sărutul tuturor descendenţilor, străbunilor, nepoţilor, urmaşilor
e anul-lumină cambrat peste noi ca un arc suav, răcoritor ca o briză peste-amurg
mi-au amorţit paşii şi ochii, mi s-a oprit inima, mi-a picat cerul în ochii tăi,
sărutul ăsta este minunea pe care-o aşteaptă creştinii, e salvarea ce vine peste
noi ca un gând, e speranţa ce pâlpâie

poezie de Cristina Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poate singurul care a priceput dimensiunea shakespeare-ană a fiinţei tale, precum îmi place să cred că eşti singurul care ai pătruns incurabilul trecerii mele printre dobitoace. Îţi scriu din oraşul în care toate îndoelile sunt permise, şi care adaugă umbrelor mele un parfum de cangrenă. Sunt fericit că pot să stau aici singur, neînchipuit de singur, şi că sunt departe de Balcanii în care numai tu justifici apariţia soarelui. Cu vechea dragoste, a lui E. Cioran.

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (25 noiembrie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michael: Gândeşte-te la locul ăsta ca şi cum ar fi o hartă a Statelor Unite. Celula noastră e aici, ăsta e New York City. Ieşirea noastră, infirmeria, e California. Ţevile de sub picioarele noastre care pun în legătură cele două...
Sucre: Ruta 66.
Michael: Ruta 66. Biletul nostru de ieşire de aici.

replici din filmul serial Prison Break
Adăugat de Alexandra Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea aceasta, fratele cel mic, după ce se despărţi de fraţii săi, se duse, se duse, ca cuvântul din poveste ce d-aci încolo se găteşte, şi ajunse la oraşul unde îl scosese drumul pe care apucase el. Acolo daca sosi, trase la gazdă la un om al lui Dumnezeu. De câte ori se culca, de atâtea ori găsea câte o pungă cu galbeni la căpătâiul său când se scula. Ceru de la gazdă pe cineva care să-i arate lucrurile cele mai însemnate. După ce ocoli cruciş şi curmeziş tot oraşul, văzând tot ce era vrednic de văzut, ajunse la margine şi acolo era un ostrov. Iară daca vru a şti ce era acolo, călăuza se feri d-a-i spune.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de Autograf

Târziu a început
dimineaţa aceasta,
în care încerc să imprim
litere pe sufletul tău...

Târziu acest zgomot
de suflet
m-a trezit
din visul în care
tu rătăceai
în oraşul construit de tine...

Târziu am început să mă cunosc
printre miile de suflete
care pretindeau a fi
ale mele...

Târziu acest autograf fără anotimp...

Sfârşit de Autograf...

Devreme am început să te iubesc...

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (4 aprilie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul adevărului

era undeva între cer şi pământ
acolo se topeşte soarele
în mâinile îngerilor
femeile poartă rochii albastre
din zâmbetul lor se nasc stelele
la ele ne uităm noaptea
între cer şi pământ se cuibăreşte
fericirea noastră când iubim
acolo zburăm când reuşim
să evadăm din lumea asta
te întrebi unde eşti dacă nu-i cerul?
poţi să înoţi şi să zbori
să mergi încet
sau
sau
să fugi fără să simţi nimic
locul ăsta nu e raiul
nici iadul nu poate fi
aici se pliază spaţiul
şi dacă păşeşti dincolo de linie
eşti un copil sau
un adolescent îndrăgostit
de femeia cu rochie albastră
sau
sau roz
eşti vrăjit de această vrăjitoare
care te poate distruge
te întrebi ce-i locul ăsta
unde te simţi cu adevărat fericit
unde levitezi în jurul trupului
şi pluteşti deasupra ta?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuse

Implozii

Un fum sănătos de parcă plămanii aveau să-mi explodeze de bucurie
Nici pe ei nu i-a întrebat nimeni cum se mai simt zilele astea
Mai ales că a tot plouat, oraşul a fost supra aglomerat şi parcă toate claxoanele mi se izbeau de stern
Zilele astea se simt nicovale, când eram mic aveam una pe care turteam monede de aluminiu şi capace de bere, nu s-a schimbat mare lucru, doar s-a metaforizat situaţia
Uneori îţi mai dai câte un ciocan în deget
Şi doare
Şi până la vară mai e mult, o să se tot aglomereze de parcă iarna oamenii îşi fac dubluri, una face cumpărăturile, una se duce la muncă, dupa care merg împreună în baruri după parfumuri de damă ca într-un duty-free
Nu sunt la fel de frumos aranjate ca într-un mall dar sunt "best value for money" mai ales aproape de închidere
Noiembrie ăsta vine cu nervii la pămant de parcă l-am chemat cu forţa şi e de datoria lui să ne îngrămădesca în oraşul ăsta şi să ne plouă ca într-un duş din Auschwitz
Al 29-lea Noiembrie îmi aduce genunchi de 92 şi plămâni de turbă
Da e bine, aşa suntem toţi, oricum nu te întreabă nimeni ce preferinţe ai
Şi până la urmă, nici nu te cunosc.

poezie de Sandu Florin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele uitate

ţi-am fost atâţia ani povară
de noapte şi de zi
amară ca cireşele de vară
strivite între dinţi şi dăruite ţie
şi-acum mă suni şi-mi spui
cu glasul stins şi rugător
că-ţi este dor de mine
nedreaptă-i ora asta în care ai sunat
nedrept oraşul ăsta care doarme şi iubeşte
noaptea ştie cum se zideşte tristeţea
cărămidă peste cărămidă, lacrimă după lacrimă
aici păsările cântă, chiar dacă sună trist
şi florile în fiecare zi spre soare se îndreaptă
şi-n palme sărutări şi zâmbete adun
iar între timp atât de multe ore de încântare am uitat

doar pumnul de cireşe amărui strivite-n poala rochiei de vară
miroase-a tinereţe, a dragoste şi-a moarte
pentru că tot mai scurte zile vin
cu frig mai mare, cu zăpezi mai mari
în care s-adormim, să nu uităm nimic, să ne-amintim

poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt gândurile mele, care am zeci de gânduri: şi da, şi nu, şi ăsta, şi ăstălalt, care se-nvârt ca zecile gândurile astea în capul meu, dar nu e niciunul stabil.

perlă de Gigi Becali
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tinereţii mele

Oraşul drag al tinereţii mele
Îl visez şi-mi trece nostalgia,
O văd în visul meu şi pe Maria
Cu braţele-ncărcate cu lalele.

Angelică era cu părul în inele
Ascultând sub lună simfonia,
În oraşul drag al tinereţii mele
Ce-l visez şi-mi trece nostalgia.

Luna îşi depune mărturia
Că m-a văzut hoinar sub stele
În căutarea unui joc de iele,
S-o găsesc acolo pe Maria,

În oraşul drag al tinereţii mele.

rondel de Ioan Friciu (2011)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul a plecat

Oraşul a plecat fără să ştim, pe repede înainte,
la volan se asculta nimicul,
cuvintele se poticneau în virgule, în pauze,
destrămându-se lent.

O închisoare nevăzută lega mâinile cu nelinişti,
spaţiul strâmt dansa ameţit peste curbe.

Pe peretele luminii dorinţa trasa o margine nevăzută,
sărutul asimetric, răstălmăcit, era absent,
ideile galopau prin secundele lungi, pierind fără glas.

Prezentul neterminat ieşise din labirintul verde
pe un vârf de speranţă.
Atunci copacii au şchiopătat ascunzându-se după frunze.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de casă

oraşul e o himeră,
îmi spui, arya.
blocurile aşezate frumos unul lângă altul
ca nişte cutii de carton.
deasupra noastră a început să ningă.

când mă uit în urmă văd puii de ciori
zburătăcind pe câmpuri. îi iau în braţe ca pe nişte
copilaşi.

&
aceasta e demenţa zilelor scurte de iarnă - îmi spui, arya.
nu, oraşul nu e o himeră.

e camera în care mă joc cu jucăriile mele
găsite pe marginea drumului. murdare şi vechi.

maşinile huruie neîncetat.
e semnul că trebuie să mă trezesc/ să mă duc în cămară,

dar mi-e frică. tot ce a fost pus acolo la păstrare
e posibil să se fi transform

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţând la mine

Renunţ la ochii mei care sunt ouă de sticlă.
Renunţ la limba mea.
Renunţ la gura mea care-i constantul vis al limbii mele.

Renunţ la gâtul meu care-i mâneca vocii mele.
Renunţ la inima mea care-i un măr în flăcări.
Renunţ la plămânii mei, copaci care n-au văzut niciodată luna.
Renunţ la mirosul meu de piatră călătorind prin ploaie.
Renunţ la mâinile mele care-s zece dorinţe.

Renunţ la braţele mele care oricum voiau să mă părăsească.
Renunţ la picioarele mele care numai noaptea-s amanţi.
Renunţ la bucile mele care-s jumătăţile de lună ale copilăriei.
Renunţ la scula mea care-n şoaptă încurajează coapsele.

Renunţ la hainele mele care-s uşi bălăgănindu-se-n vânt
şi renunţ la stafia care trăieşte-n ele.
Renunţ. Renunţ.

Iar tu n-o să rămâi cu nimic pentru c-o iau de la început
iarăşi fără nimic.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul de praf

O dimineaţă ca oricare alta
Şi zorile sunt parcă un cearceaf,
Peste oraşul verilor de praf
Un sculptor şi-a uitat aiurea dalta.

Destinul îmi mai dă un telefon
Şi mă întreabă alarmat, ce fac?
Pe scări coboară lent câte-un copac
Şi are frunze strâmbe de carton.

Iubirea îmi trimite-un autograf,
Ea însăşi este de un gri profund,
Scriu un poem în care să m-ascund,
Sunt în oraşul verilor de praf.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paul D: Ce căutai când ai venit aici, Beloved?
Beloved: Locul ăsta. Căutam locul ăsta în care să pot fi şi eu.

replici din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocat în timp

Sunt în acelaşi loc în care lumina mea te-a întâlnit
Şi-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.

De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.

Sunt în acelaşi loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orişicare ce trec în lungul şi curbat.

Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.

Sunt în acelaşi loc de veghe pe care îl păzesc cum ştiu,
În el e doar amărăciune şi e tristeţe şi pustiu.

Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână ţin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ţi scriu.

Sunt în acelaşi loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrâneţea lor neclară lumina nopţii a albit.

Sunt în acelaşi loc în care aştept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul văzut dintr-un car cu boi

dintr-un car greoi tras de doi boi
oprit pe dealul şimnicului de sus
ochii copilului încă împuşcau privighetori
mai trăsese cu praştia după heruvimi frumoşi
sau după fetele din sat întoarse de la şcoală în amiezi
acum avea braţele prea mici să cuprindă oraşul
ce dormita leneş în braţele miriadelor de stele
şi de luminiţe, despre care auzise
-c-ar fi ca un animal viu -
simţise până atunci oraşul ca pe un munte uriaş
pe care trebuia să-l urce...
în car, inima lui crescuse ca un glob mare de foc
putea s-o arate tuturor, din loc în loc
doar pământul îl alerga beat prin stele
sângele îi fierbea în copilăreştile vene
înghiţea felii mari de aer proaspăt
fără gustul colbului de la el din sat
cunoscuse doar pârâul lunecos şi rece
unde înotau peştii săi mici
şi bolovanii câmpului fierbinţi
următoarea respiraţie a copilului
sărutase mâinile sfinte ale bunicului
râse soarelui să nu-l orbească
şi cuprinse-ntreg oraşul în braţele-i mici
oraşul îl alerga mai să se prăvălească...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul

nu de mult
oraşul acesta al lungilor plimbări
te întâmpina cu parcurile sale
astăzi tăcute amintiri în voia nopţii,
copacii ademeneau vara
ca pe o tânară înfierbântată în iubire.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!