Sexul și pâinea
Când toți dorm, o liniște ciudată de cal fricos
joacă umbre pe spinarea aurită a celui care se ridică și pleacă,
se ridică și pleacă, se ridică
și pleacă,
se clatină lustra, semn că mai mult decât
dulceața acestor buze, goliciunea acestor cuvinte,
dezmierdarea acestui nume,
aud apa cum sună, făina de grâu cum se-adună,
truda morilor dincolo de deal, dincolo de aceste toate,
nimicuri.
Știu, din ea nu se mușcă, din ea nu se rupe,
în ea se adâncesc coatele, se scrie prohodul, se îngenunchează
în fața celui care se ridică și pleacă,
se ridică și pleacă, se ridică
și pleacă,
dezbină și înmulțește.
Trebuie să alegi, hai, trebuie să alegi.
Persuasiv ești, diavole, dar eu voi fugi de tine,
căci asta e datoria ta, să mă prinzi.
Iar dacă reușești acum, când prin toate alerg așa, nemișcată,
o lumină senzuală va intra în sfera aceasta născocită,
ca un cuțit sclipitor, ascuțit,
deopotrivă,
în sex, în pâine.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sex
- poezii despre pâine
- poezii despre somn
- poezii despre senzualitate
- poezii despre lumină
- poezii despre jocuri
- poezii despre frică
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cereale
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Unii oameni vin și pleacă și sunt uitați. Sunt însă alți oameni care fac parte din destinele noastre. Ei vin, pleacă, dar nu sunt niciodată uitați. Ei vin, pleacă, dar și după ce pleacă, rămân aici. Nu pleacă niciodată cu adevărat dintre noi.
citat din C. JoyBell C.
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre adevăr
Sleit privesc
cum sufletul pleacă din corp
la valea morilor pe aleea florilor
în sunete de chitară
joacă sufletul pe apă
sleit privesc corpul lăsat
cu inima zdrobită
numai simt nici patima
vedeam o grație sfioasă cum
se ridică dintr-un trup neînsuflețit
plutește pe apa morilor la ivitul zorilor
sufletul dat când totul s-a sfârșit
uitând să-și caute agentul
care i-ar fi putut procura
un trup frumos și ușor de-nsuflețit
sleit mă gândesc ce mi-ar fi bine
pe aleea fericirii în orașul ispitirii
să caut chihlimbarul
veche esență pietrificată
lângă bucata de noroi
rămâne mirajul vitalității
din preistoricul arbore rășinos
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre corp
- poezii despre apă
- poezii despre văi
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre oraș
Pleacă de lângă mine vis urât...
Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
mă urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre iubire, poezii despre coșmaruri, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre mâini sau poezii despre inimă
Ceea ce observi, vine și pleacă. Îți e clar că nu poți fi acestea? Dacă tu ai fi acest lucru ce vine și pleacă, când acest lucru pleacă, ai pleca și tu cu el, însă tu ești încă aici, martor la plecarea acestui lucru. Deci, nu poți fi acest lucru.
Mooji în Cel mai mare miracol
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau regrete
Când tu departe vrei să pleci,
iar eu acasă să rămân,
Când ochii-n lacrimi mi-i îneci,
ascultă vorbele ce-ți spun:
Du-te, du-te! Dar nu mă lăsa.
Du-te, du-te unde-i casa ta.
Pleacă, pleacă dar nu fără mine.
Pleacă, pleacă, vin și eu cu tine.
Dacă tu pleci singur ai să rătăcești.
Vreau să mă asigur că încă mă iubești.
Pierdut în lumea mare, ușor mă vei uita,
Din ochi lacrimi amare, fața îmi vor brăzda.
Nu-ți mai spun băiete du-te, du-te. Nici să pleci.
Nu mai vreau regrete, iubire vreau în veci.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre asigurări sau poezii despre acasă
La o răsuflare distanță
de pleci să-mi lași măcar o amintire
s-o țes pe pleoapă ca să mi-te-închipui
dar de plecat nimeni nu pleacă așa de-odată
mai întâi se desface la toate amintirile și răsuflă în tihnă
apoi, noapte de noapte, plutește ca un abur, traversând
marea suspinelor, deșertul de cenușă, mlaștina regretelor și munții de ură
după care, curățat de cele pământești, se ridică la ceruri
ca să-și plouă binecuvântările
așa și eu, voi trece toate vămile
și-oi rătăci să uit c-am fost... ca voi
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre vamă, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre munți, poezii despre deșert, poezii despre curățenie, poezii despre cenușă sau poezii despre abur
Lacul Înghețat
Pe lacul înghețat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.
Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheața tare, în vis de iarnă
Cer și lac, îngemănate
La orizont îmbrățișate.
Ceața rece se ridică
De pe ghețuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Și în loc, Soarele se ridică.
O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheața răcoroasă
Viața crește, reînvie.
poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre gheață, poezii despre timp, poezii despre porumbei, poezii despre fluturi, poezii despre creștere sau poezii despre ceartă
Oamenii din jurul tău sunt cei care te ridică sau te trag în jos. Este datoria ta să îi păstrezi pe cei care te ridică.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați, în urma voastră poate, marea să răsune
Lăsați, în urma voastră poate, marea să răsune;
Lăsați câteva cuvinte să răsune
dincolo de orice spațiu mâlit sau ruginit.
Pot fi alifii de la Avicenna,
păduri de îmbrățișări,
recolte, roiuri,
umede implicări.
Sau, poate, ceva ce a mai fost.
Se ridică. Se îmbracă. Pleacă.
Iarba crește înaltă iarăși.
La pasul lui toate par să regăsească
înlăuntrul lor o anumită formă de liniște.
Nu poate fi o distanță foarte mare
se gândește el.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre recoltă sau poezii despre păduri
Ca o liniște
o viață pleacă alta vine însă
puțini sunt cei care știu
că între cele două respirații
sunt două lumi și
un singur loc din care
se pleacă
ca o liniște
chiar și Dumnezeu se află în derută
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre Dumnezeu
Pleacă și nu mai revin
Unele păsări pleacă, dar revin în primăvară.
Unii rommâni pleacă și nu mai revin în țară.
distih de Dumitru Delcă (2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păsări sau citate despre primăvară
Cine este poet
Poet e cel care scrie poeme
și cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
și cel care își impune singur legături
poet e cel care crede
și cel care nu reușește să creadă
poet e cel care a mințit
și cel care a fost mințit
poet e cel care are buze
și cel care înghite adevărul
cel care cade
și cel care se ridică
poet e cel care pleacă
și cel care nu poate pleca.
poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre adevăr
Noah (întinde brațele către ea): Vino încoace!
Allie: Nu mă atinge! Te urăsc!
Noah: Bine, plec.
Allie: Da, chiar așa, de ce nu pleci? (Îl impinge în mașină.) Pleacă, du-te! (Îi lovește mașina.) Pleacă! Nu, nu așteaptă puțin! Noi chiar ne despărțim? Haide... asta este doar o altă ceartă și mâine va fi ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, nu? (Noah pleacă.)
replici din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor sau citate despre ceartă
Care este cauza certurilor, despărțirilor și divorțurilor? Egoismul... Când dragostea pleacă, pleacă și Dumnezeu.
Părintele Efrem Athonitul în Despre credință și mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre iubire, citate despre divorț sau citate despre Dumnezeu
Cine ridică mâinile în fața imposturii nu se ridică niciodată.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre mâini
Mareea se ridică, mareea cade-încet
Mareea se ridică, mareea cade-încet,
Ploierii ciripesc, amurgul devine violet;
De-a lungul plajei ude, parcă-n maro trasă,
Călătorul zorește către casă
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet,
Întunericul se-așează pe-acoperiș discret;
Și marea din beznă ne-atrage-n larg ca un magnet.
Valuri mici cu palme moi și albe, lip-lip,
Șterg urmele de pași înscrise pe nisip,
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet.
Vin zorii, caii din grajduri lovesc în parapet,
Nechează, chemați de glasul rândașului, urgent.
O nouă zi se-înalță, dar călătorul nu-i pe-aproape,
El niciodată nu va mai reveni la țărm de ape.
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre întuneric, poezii despre plajă, poezii despre nisip, poezii despre magnetism, poezii despre devenire sau poezii despre alb
Când vine, dragostea năvălește, iar când pleacă, pleacă hoțește, pe furiș.
aforism de George Budoi din Dicționarul dragostei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre iubire sau citate de George Budoi despre iubire
În iubire
Unii spun, dar nu fac.
Alții fac, dar nu spun.
Mulți vorbesc, însă tac.
Care-i rău? Care-i bun?
Unii pleacă prea mult.
Alții vin prea puțin.
Eu pe care-i ascult?
Cei ce pleacă? Ce vin?
Foarte mulți trecători
Și destui care stau.
Unii-s raze prin nori,
Ceilalți ploaie îți dau.
Cum alegi între ei?
Care oare sunt buni?
Cum să știi ce mai vrei?
Cum să faci să-i aduni?
Tu încerci să le-arăți
Că la mijloc poți fi.
Îi iubești chiar pe toți
Și-n iubire vei fi.
poezie de Adi Conțu (24 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre nori
Între frunze
Grădina este plină de taina fericirii
Și nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit;
E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubirii
Fior nedeslușit.
Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată,
Garoafa râde-n soare cu roșul ei mănunchi,
Iar vița se ridică pe măr, amorezată
De verdele său trunchi.
...
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre verde, poezii despre roșu, poezii despre mere, poezii despre garoafe, poezii despre fericire sau poezii despre Soare
Cel ce pleacă
Nu sta în calea
celui care pleacă
și nu te-ascunde
în durere!
Nu uita- nicicând -
că până și apa
fântânilor mai seacă.
Așa-i și cu iubirea
- care piere...
Tu lasă ploaia
ca să stingă
amarul roșu,
destrămarea...
Și nu lăsa ani mulți
sufletul să-ți plângă!
Mai bine dorul
să ți-l spele marea!
Nu sta în calea
celui care pleacă,
cu multe rugi și implorări!
Tu lasă suferința
ca să treacă,
nu te-afunda
în renunțări!
Nu zăbovi prea mult
în visul
că iubirea e eternă.
Îmbracă armură
de răbdare
și pune fard
peste ziua ta cea ternă,
așteptând ca noul răsărit
sa se- oglindească-n mare.
Nu te-osteni
în nebună deprimare!
Tu pune punct!
Începe un nou capitol fericit
și scaldă-ți sufletul
în razele de soare!
O altă dragoste
te va aprinde...
Fi-va mereu un început!
Nu sta privind în golul
străinului trecut!
De amintire nu te prinde!
Cel ce pleacă n-a înțeles
ce vrei și cine ești,
dar tu vei regăsi
liniștea
în miezul
unei noi povești.
poezie de Mirela Șoimaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre suferință sau poezii despre plâns