Paharul cu vin

eu zic să mai pui un pahar cu vin pe masă
să ai pregătite câteva cuvinte de dragoste
şi ceva dulce dacă ai prin casă
n-ar strica o lumânare roşie ori albă
iar în ochi să ai lacrimi de fericire
ridurile să le trimiţi o vreme la plimbare
spune-le că-n port se dau gratis acadele cu gust de migdale

eu zic să frămânţi un trandafir de petale
pe hol la intrare
un tablou pictat în culori fericite să pui pe perete
poate cel din vară
spune-i că-i un cadou venit de prin stele
ori spune-i că preferi să o scalzi în miere
şi-atunci când amintirea îţi va păşi în casă
cu tine copil la pieptu-i zâmbind
adu-ţi aminte că vremea-i frumoasă
că timpul e scurt
şi tot ce-ţi rămâne în suflet
de-l pui pe masă
cuprinde paharul acela cu vin

tu spui că-i uşor să treci în fugă pragul
că-n cercul iubirii cuprins te-ai rămas
şi braţul te roagă să-i poţi măsura
petala prea albă din tâmpla albastră

poştaşul nu trece nici azi pe aici
furtuna se zbate de stânci
parcă plânge
rămân să mai scriu două rânduri apoi
mai pun un pahar cu-acel vin între noi

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul meu

Dragii mei, v-o spun cinstit,
Ştiţi, nu umblu cu perdea,
Cucul meu s-a ramolit,
Martoră-i nevastă-mea;

Singurul cadou primit
De la tata, când mi-a spus,
"Fii, băiete, mulţumit
Că pe lume te-am adus!";

Vin aseară prăfuit,
Cum vin eu de obicei
Dup-un şpriţ mai prelungit
Cu amicii buni ai mei,

Intru-n casă ca un fur
Pe fereastră, nu port chei,
Ce să vezi, aud, v-o jur,
Cântând cucu' ora trei(!)

Că uitai ca să vă spui
Doar un amănunt, parol,
Cucu-l am la ceas, în cui,
Pe peretele din hol;

Pe moment, isteţ cum sînt
Şi de praf şi de sudori,
Mă apuc la fel şi cânt
Precum cucu' de opt ori,

Că nevastă-mea, prin vis,
Cucu-l numară mereu,
Ştiind, mai mult ca precis
Când pe-arenă apar eu;

Nu cumva să vin târziu
Şi nici vorbă... afumat,
Pe la unşpe, mort sau viu,
Să mă aibe vrea în pat,

Însă azi, când m-am trezit,
Mă-ntrebă, să vezi belea,
Când aseară am venit?!
Sorbind dulce din cafea,

"Pe la unşpe, draga mea"
Îi zic io, nevinovat,
"Da, te cred ", confirmă ea,
"Cucu chiar l-am numărat,

Dar ceva este cu el,
Vreo rotiţă s-a slăbit,
De o vreme, nu mă-nşel,
Semne dă că-i ramolit,

Uite-aseară, a cântat
De trei ori, când ai venit,
S-a oprit şi-ncă o dat',
A cântat cam răguşit,

Apoi, de vreo două ori
A zis "cucu", a tuşit
Şi-ncă de vreo patru ori
A cântat şi-a râgâit,

Şi-n final, aşa, cu scârţ,
Greu de tot a cucuit,
După care-aud un pârţ
Foarte scurt şi gâtuit"...

Cucul meu, cadou primit
De la tata, când mi-a spus
"Fii, băiete, mulţumit
Că pe lume te-am adus!"

M-a adus, nu zic că nu,
Da' al dracu' cuc din hol
S-a prostit, auzi şi tu!...
Mă va da-ntr-o zi de gol!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pahar cu vin

O frunză de geam se loveşte
O fată in gol priveşte,
O lacrimă curge lin
Într-un pahar cu vin.

Un sunet nesfârşit
De plânset răguşit,
O viaţă ce se duce lin,
Într-un pahar cu vin.

O continuă dilemă
Într-o gândire fermă,
Un gând ce apare lin,
Dintr-un pahar cu vin.

Pe masă o pată
Şi-o tigară sfărâmată,
Scrumu-i împraştiat lin
Lâng-un pahar cu vin.

O rază rătăcită
De lună înngalbenită,
Luminează lin...
Un pahar cu vin!

poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am

Mai am o zi, mai am un ceas,
Mai am un strop de vin rămas
Din toamnele căzute-n şez.

Mai am o lacrimă de şters!

Mai am o stea, mai am un vis,
Mai am un foc, încă nestins,
Din tot ce n- am putut să scriu.

Mai am în suflet să îţi fiu!

Mai am nădejde, mai am har,
Mai am pe limbă gust amar
Din a eşecului otravă.

Mai am luceferi în dumbravă!

Mai am culori, grădini şi cer,
Iar de va fi-ntr-o zi să pier
Din toate, n-am să iau nimic...

Mai am atâtea să îţi zic!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căciula şi paharul

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi mă-nchin;
Când văd numai un pahar,
Mă închin mai mult fugar,

Dar plec jos smerita frunte,
Când văd două şi mai multe
Şi pân-la pământ mă plec,
Când văd un butoi întreg!

Ş-apoi cum să nu te pleci
Drept gârliciul unui beci!
Te tot pleci şi te închini,
Până ieşi din beci pe mâini...

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi-l închin.
Nu-l închin c-aşa se cere,
Ci să nu-l iau n-am putere,
Căci mă-ndeamnă toţi aşa:
- Ori îl iei, ori nu-l lăsa!

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi mă-nchin,
Iar Moldova-i ţară mare:
Tot butoaie şi pahare!

Deci cât umblu până seară
Ţin căciula subsuoară.
Şi cât umblu îmi dau seama
Că Moldova-i toat-o cramă.
Ţine-i, Doamne, veşnic harul!
Jos căciula, sus paharul.

poezie de Petru Cărare
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a intrat primăvara în casă

Am răsturnat ceaşca de cafea
Şi o splendoare de parfumuri m-a năpădit,
Iar nările fremătânde din nou s-au trezit,
Să-şi ia energia din ea...

O mulţime de culori de primăvară
Mi-au pictat faţa de masă albă ca neaua,
Eu nu ştiam că-i aşa de colorată cafeaua,
Dar fluturi se ridică si zboară...

Florile toate din gradina din vis, înverzită,
Au curs ca nişte lacrimi de bucurie,
Ca motivele florale descusute din ie,
Primenite de roua smerită..

Curgeau pe masa mea de cafea, una câte una,
Roşii, albastre, galbene, violete,
Culori de primăvară prinse-n palete,
Risipite în aer când trece furtuna...

Mi-a intrat primăvara în casă cântând
Şi bucuria de a trăi regasită în flori...
Imaginare flori, culese dimineaţa, în zori
Şi din ceaşca albastră, zburând!

poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne râdem, zic

Să ne râdem doar un pic
Să fi prost, eo fudulie
Naţio ţie, dămio mie
Treizeci dă cratimen plic.

Dacă tot îţi vin la plic
(Cratimele), să le pui
Unde trebe, unde şti
Dacăţi vine vreun declic.

Îţi trimit şi nişte "i"
Săi pui pe unde lipsesc
Iar des mulţi, de prisosesc
Mai arunci din ei, să şti.

Ânchei scurt, să nuţi complic
Existenţaţi preţioasă
Importanţaţi graţioasă
Reparată cu un plic...

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2020 (8 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa că spune-mi Eva

eşti un tânăr adormit invers
care vede viaţa ca pe ceva bun
eşti decis să nu fii indecis în planurile tale de viitor
şi chiar dacă mă priveşti mirat
cu un pahar de vin pus pe jumătate
tot nu-ţi voi spune numele meu
pentru că eu nu am să-ţi spun cuvinte pe bază de săruri marine

cina o servesc la aceeaşi masă veche
acoperită cu o muşama tăiată pe alocuri
în mijlocul căreia arde o lumânare
drumurile mele sunt aceleaşi în fiecare zi
şi paharul din care beau a rămas mai mic
datoria de la pub s-a mărit
vânzătorul de ziare se face că nu mă vede
oricum în centrul oraşului se dă Metro Eirean pe gratis
şi fericirea aia de care-mi scrii cu atâta lejeritate
o găsesc fără să o caut
şi fără scrupule
iar dacă spui un thanks mai primeşti şi zâmbete
tot pe gratis

vezi tu bătrâne ofiţer de paradigme
dacă laşi gândacul să te asocieze cu un nume
s-ar putea să devii un filosof fără amante
aşa că spune-mi Eva
cea care ţi-a intrat în buzunare să-ţi scormonească idealurile
şi să-ţi numere aerul chinuit din declaraţiile de dragoste

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcele blestem al iubirii

Lua-te-ar naiba să te ia
dragoste pui de căţea

Mi-ai făcut viaţa calvar
foi amare-n calendar

Zi de zi noapte de noapte
m-ai dat dragoste pe spate

Nici n-apuc să zic că-i bine
parcă dă iar strechea-n tine

Şi-mi faci viaţa harcea-parcea
parcă-i cimitirul Pacea

Plin de cruci şi de morminte
nici să tac nu am cuvinte

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2 septembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un colţ de cer

Pe un colţ de cer voi scrie poeme
Cu pana unui pegas prins la jar mâncând,
Voi rescrie iubirea cuprinsă de vreme
Pentru tine Dragoste, să te văd zâmbind.

Verdele tău crud îmi va fi lumină
În nopţile ploioase ce în ferestre bat,
Îţi voi recita sonete ce sufletul alină
Scrise pe colţul meu de cer, unde te-am gravat.

Un pahar cu vin îmi este călimară
Rămas pe masă lângă colţul meu de cer,
Cuvinte se preling uşor şi se presară
Pe hârtia albă, învelind un trup de înger.

Şi nu-mi ajunge veacul, nici chiar era
Să scriu ce simt pe colţul meu de cer,
Am scris, voi scrie ce viaţa îmi oferă
Te iubesc pentru că eşti, semn de reper.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoarea

Că-i medic, sau funcţionar,
Ori mai modest, ori mai sus pus,
Oricare vrea un ban în plus,
La un salariu tarifar
Azi, în jargon, zici lapidar,
Că-i şpagă, mită, -s-a tot spus-,
Onoarea însă-i mai presus;
Consideri deci că-i faci un dar!
Pui iute banii într-un plic,
Iar el din ochi îl cântăreşte
Să ştie dacă-i mare, mic,
Şi cât de bine te serveşte...
Iar astfel afli ce valoare,
Mai are a lui "X", onoare!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nucul îmi aduce aminte

Nucul şi-a făcut căciuli din albine,
Bâzâie cerul în frunzele verzi,
Soarele pune în ochi raze senine,
Să-l prind într-o clipă visez.

Miere albastră curge-n cuvinte,
Tremură vântul în sângele meu,
Aducându-mi de tine aminte –
De dragostea ta dăruită mereu.

Albinele vin la roiniţa prinsă
Pe-o creangă din curcubeul întins,
De inima ta se lasă cuprinsă
Partitura reginei cântată în vis.

Polen de lumină adun, amintire,
Pentru cupa inimii dusă la vraci
Să tămăduiască vechea iubire
Din cuvintele spuse când taci.

Trăsneşte şi focul se-ntinde,
Nucu-i lumânare aprinsă în noapte,
Braţul Cenuşăresei mă cuprinde,
Am rămas văduv de a ta dreptate.

Miere albastră curge-n cuvinte,
Timpul se răneşte-n nisip,
Roiul din nuc îmi aduce aminte:
Iubirea e jertfă în propriul ei chip!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima ninsoare

Mâine când va ninge, să nu mai m-aştepţi,
Mă voiu pierde-n somnul sănilor de gheaţă.
Vor veni la tine pictori şi poeţi,
Să le pui pe masă cartea mea de ceaţă.

Vor veni, desigur, mai apoi şi alţi
Curioşi la uşa aşteptării tale.
Să-i primeşti în casă într'o zi de marţi,
Vin din cel mai negru toarnă-le-n pocale.

Candelabrul fie mult mai luminos,
Vor veni la tine pelerini o mie.
Să le spui c-azi-noapte ai visat frumos,
Dar nimic din cartea închinată ţie.

Mâine când va ninge, să priveşti pe geam
Cum îşi cerne viaţa ultima ninsoare!
Eu mai am, iubito, de parcurs, mai am
Un troian şi încă un hotar de sare.

poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea – amanta trecătoare

Te-ai întâlnit cu moartea la fereastră
V-aţi salutat. Ea a plecat la drum...
Nu se grăbea, dar cum eraţi prieteni,
Ştia că nu vei vrea să pleci acum.

Ai invitat-o să serviţi cafeaua
Ori un pahar de vin de Murfatlar...
Ea a răspuns zâmbind: "Mă voi întoarce,
Nu ştiu în care zi din calendar..."

Era frumoasă, veselă... doar coasa
Lucea în suflet ameninţător,
Tu nu te-ai fi temut de ea fireşte.
Să-i stai alături ţi-ar fi fost uşor.

Te-ai dus cu ea, odată, la plimbare...
Ai sărutat-o... Un îndrăgostit!
În suflet i-ai lăsat însângerare...
Ea a oftat prelung şi te-a privit.

Pe cupidoniene umbre-n noapte,
Te-ai dus din nou cu moartea la plimbare.
Voiai s-o strângi în braţe... Mai aproape
Să-i simţi suflarea înfiorătoare.
Dar n-ai plecat cu ea... Tu laşi în urmă
Mereu atâtea clipe pământeşti...
Cetatea veşniciei se surupă
Şi moartea se întreabă unde eşti.

Vezi, tu zâmbeşti! Şti caât îţi e de-aproape
Şi talia-i tu poţi să o-nconjori
Însă o laşi să plece mai departe...
Aşa se-ntâmplă-n viaţă uneori...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcatură

Constat că-n calendarul meu de-acasă
Azi lucrurile mele sunt cam varză.
Că-i de Bruxelles, ori de-aia românească,
Eu zic că parcă nici nu mai contează.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plachia de doradă

Nu e peşte ca dorada,
Cum ne spune şi balada;
Carnea-i fină şi gustoasă,
Este un regal la masă.

Oase are doar puţine
Şi-s uşor de scos ‒ reţine!
Pe-o plachie de doradă,
Aş da mulţi, mulţi bani, grămadă.

O plachie e divină
Şi e demnă de-o regină.
La cuptor, să iasă bine,
Pui doradă şi măsline,

Roşii, ceapă, usturoi,
Busuioc, ardei, apoi
Sare, cimbru şi piper,
Pui ulei, lămâie, "fler",

Capere şi rozmarin,
Şi-un pahar de alb sec vin;
Se coc toate împreună
Şi-apoi ţinte: poftă bună!

Merge bine cu-o Fetească
Albă, veche, românească,
Ce-i făcută la Cotnari
De vierii legendari.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge pentru Lala

Nu plânge pentru Lala, nu bălmăji cuvinte despre hinduism!
Mai bine bea printre trandafiri, catifelat, un vin rozaliu;
Vinul coboară pe gâtul celui care-l bea
Dăruind ochilor şi-obrajilor roşeaţa lui.

Vinul e chilimbar şi paharul e o perlă
Când o fată cu degete subţiri îţi toarnă vin cu mâna ei
Şi vin din gura ei – iar tu te vei îmbăta de două ori.
Pentru mine plăcerea-i dublă, iar regretul numai unul!

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vie ca apa

Eu vin din tăcerea,
în care, doar Luna
Îmi scrie cu vise
şi stele, postuma,
Şi vin din tăcerea
în care, luceferi
Se-aşează pe umeri,
să poţi să-ţi acoperi
Şi trupul; şi umbra;
şi mintea discretă,
Pe tine, cea simplă.
Nicicând, o cochetă.

Eu sunt tot aceeaşi,
niciodată la fel,
Mai lină ca apa,
ce'n traiectu-i rebel
Tot sapă(şi sapă)
într-un mal de cuvinte
Să-şi poarte izvor,
mai presus de pendinte,
Şi-alină-însetare
şi dorul de-agape,
Nicicând prea departe,
nicicând prea aproape.

Eu vin de niciunde
şi mă-ndrept nicăieri,
Sunt infima lumină,
'ntr-un coş de poveri,
Port sandale de zlac
cu barete de vânt
Ce au talpă de rouă,
îndestul pre pământ
Am merinde să dau,
şi merinde să ţin,
Cât, cu-aducere-aminte,
mă rog şi închin.

Amintirea mi-e casă;
şi pat; şi condei,
Cu speranţa, că'n toate,
se află temei
Că abisul e valea,
în care cobori,
Cât să capeţi elan,
ca să mângâi alţi nori.
Şi, că-n capăt de sfori,
este tot Dumnezeu
Ce împarte cu rost.
Când mai bine, când greu.

Nu mi-i sete de damnă,
nu mi-i foame de frig,
Vreau tăcerea-n cuvinte
să mai ştiu, să mai strig,
Cât (mai vie ca apa)
din iubire-mi fac dig!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

A venit iarna-ntr-o zi - Era de aşteptat -
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.

A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

A venit iarna şi eşti tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit…
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
"Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?"

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crima frumoasă

A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în faţă
şi ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se paraşutează
elevii din spaţiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriţi
prăbuşiţi
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burţi
Vin din case curţi
Vin din beciuri vin
de pământ se ţin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa ori seara

Să fi fost doar chimie şi doar ochii vinovaţi
pentru tot ce s-a întâmplat, să nu fi fost nimic
din ce ar putea fi divin, să fi fost doar
întâmplare, trup şi carne, toate numite destin?!

Să fi trecut atâtea decenii degeaba... şi totuşi
ceva de neînţeles s-a întâmplat în momentul
acela în care am anulat timpul, în momentul
acela când ţi-am citit gândul, s-a născut poezia!

Să fie acesta preţul plătit unei muze rebele,
răzvrătită de soartă, preţu-i prea mare să fie...
să cred că-i doar întâmplare şi nimic din ce ţine
de suflet nu poate... nu există pe acest pământ!

E prea mult gând între Noi, e prea fără timp ce
se întâmplă cu Noi, nu văd începutul, nu
întrăzăresc nici sfârşitul, pare că nici timp nu
există de atâta prezent ori de atâta absent!

Poate greşesc ori mă-nşel, dar cum rămâne cu
timpul, cum rămâne cu Noi, suntem mult prea
prezenţi, ieri erai în braţele mele, azi te,, scalzi"
în ochii mei, ieri îmi vorbeai de iubire iar azi...

Azi taci şi asculţi iubire, ziua de mâine ne dă
întâlnire, vom zâmbi, poate chiar vom şi râde de
Noi ori de timp, în priviri vom fi şi mai,, vii" chiar
dacă pe trupurile noastre au trecut decenii!

Au trecut anotimpuri, chiar, câte au trecut, te
invit într-o zi la numărat anotimpuri, te invit la
numărat timpul, chiar, cum ar fi reîntâlnirea de
după o zi trecută ori după o viaţă trecută!?

Noi doi, faţă în faţă, cred că şi cuvântul şi
lacrima ar îngheţa, de trup nu mai vorbesc, ar
reînvia fluturii, s-ar crucii Demonii, s-ar reîntâlni
două vieţi, alege Tu, dimineaţa ori seara! miha

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!