Ascultând tăcerea

de frumuseţe ai făptura udă
şi feeria ta aleargă-n oră
cu preacuvintele intrând în horă
în vremea cea puţină şi zăludă.

tăcerea sta aproape ca sonoră
şi lacrimile tale îmi sunt iudă
a ta privire de invoc a ciudă
şi rugăciuni o pace grea imploră.

ci iar suiai pe tâmple gânduri multe
ce nu-şi găsesc lumină de soroc
şi nu-i auz la ele să asculte.

adorm în sânge patimi ca de foc
în mine năvălind din catapulte
şi ţes în aer umbre-n nimb de joc.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ebrietatea iubirii

îndrăgostito, clipe-n jar ţi-s multe
iar taina zice după a ta vrere
vileag luminii nopţii doar părere
când vin în tine zeii să exulte.

izvoare-n ochi tristeţi sunt să-ţi ofere
sub vraja-n lacrimi de mirări adulte,
îmi dai în sânge foc, la fum s-asculte
a noastre rugăciuni aerifere.

te ştiu ades din lumi nebănuite
neadevărul unde-i drum absent
iar neminciuna n-are căi ferite.

sub ale tale fuste penitent,
la cârciuma cu vinului ispite
de beau zidesc altar inexistent...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet lânced

Zidind lăuntric tainei monumente
eternitatea ta aprinde-o-n tindă
pe zbor de umbre-n mine nemurindă
şi ruginind a sânge-n plăgi clemente.

Că nălucirii laţul să-mi întindă
îmi sunt a tale toate argumente;
Zoriri fiinţei tale-n predici lente
pe când privesc icoana din oglindă.

Ţi-e noaptea fără gândului poruncă
şi-o dragoste sub vis ţi-am pitulat
când ghiocel în insomnii m-aruncă.

Nu sunt de os pe-altar, ci întâmplat,
albind sub raţiune de speluncă...
Dormirii tale pace i-am strigat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În văzul dragostei

piciorul inorogului împiedici
jăratec îi aşezi de demâncare
şi către-a sufletului vindecare
în munţi la arbori ţii multiple predici.

cunosc în raţiune-ntunecare,
te scriu lenos sub zei enciclopedici
îmi vin la căpătâi în şleahtă medici
cu limbi de iască stând în guri flecare.

mai torn în pielea ce mă-mbracă straie
să n-adâncesc al nemuririi morb
cuţitul buzei şoapta dacă taie.

iar în auz tăcerea o absorb
şi fluturi îmi aleargă-n măruntaie
în văzul dragostei de care-s orb.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Jumbo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbă-te prin mine!

Cereşti caleşti se plimbă prin mine,
În suflet am stele legate în horă.
Tăcerea le mişcă ceasornicul mut,
Din oră în oră.

Mă pierd printre ele furat de un val.
Izvorul de noapte din ochii tăi negri,
Se varsă în mine de dă peste mal.
Iar vremea se cerne prin iţe de nouri,
Şi-n pleatea mea neagră apune în alb.

Focul din părul tău vântul nu-l poate stinge,
Adie în privirea-mi de patimă aprinsă
Flăcări de foc ard parcă în poarta ce-o deschide,
Sub gene, lunge gratii, dorinţă, aşteptare,
De patima-ţi aprinsă.

Patima ta mă doare!
Cu mâinile’ amândouă,
Cunună-ţi fac din stele pierdute prin amiezi.
Caleştile din astre menite ne sunt nouă,
Prin suflet tu colindă-mi
Şi fă-te că te pierzi!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de pace

sorbeai pe ochi parfum de întâmplare
sub corul ne-ncetatelor mistere
speranţa iar în sfera mea te cere
şi miez în gânduri zvelte tâmpla are.

ne îmbrăcam în straie de tăcere
a noastre vieţi de-amor caniculare;
în umbre-s vise perpendiculare,
lumină dulce-n cristică avere.

iar nemurirea-i cât să ne cerşească
în duhuri locuire pe cântar
ca adevărul dintre noi să crească.

ne sta în graiuri zumzet solitar
deasupra traiului, în za cerească
udând cu stropi de pace un altar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Corbul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hulă

al nefiinţei viciu-n sânge doarme
scriind pe alb de noapte omenească
din insomnia eternul să se nască
şi să se vândă pe sub mâini de karme.

aprinsă-n patimi carnea e o iască
aceloraşi nimicuri zise-n larme
minciuni de foc în lacrimi să se sfarme
dar adevărul încă necunoască.

în ochii tăi la mine dau citire
cum au mai spus icoanele-n bordei
şi-n rugăciuni ce cresc la mănăstire.

spre dumnezeu cel tată dar holtei
ciopleşti un fir de dragoste subţire
ce-l poţi tăia uşor, de obicei

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Hermes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plouă

Imi plouă pe inimă cu picături de rouă
sunt reci si plăcute
ce bine.
Îmi plouă.
Pe ochi si pe gură imi plouă cu lacrimi
ce gust bun au ele.
de dor si de patimi.
Si-n creier, cu gânduri nebune
să vin după tine.
la tine.
Vin?
Spune.
Imi plouă cu tine, cu vorbele tale tăcute
cu ochii tăi negri si buzele mute.
Sunt udă.
mi-e frig si mi-e bine.
Sunt apă
adorm si visez că te scalzi.
Mă scapă
de dor
de durere si zbucium.
Nu bea, sunt sărată
în lacrimi te scalzi, nu in apă curată.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi când altcineva...

Când umbra începu
să muşte din mine,
tu mi te-ai făcut lumină
în sânge,
ai curs de nu ştiu unde,
desfăcând lacătul nopţii
pentru mine,
să îmi cadă stelele în braţe,
ca şi când altcineva
ar scrie cu mâna mea
şi eu aş privi dintr-un colţ,
mirându-mă că exist,
că tu eşti cel care
îmi udă rădăcina...

Nu-i aşa
că şi privighetorile
ne cântă în inimi,
ca şi când ar sta
pe turla bisericii?

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo flămând pe corabia serii

Îţi povesteşte-n sânge clipa viul
Şi-n vârf cu azi e-al vieţii tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îţi strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om îşi recunoaşte-n Fiul
Tu îmi înveţi cu liniştea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu şi-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veşnicie-n dinţi
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinţi
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul ştie,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de iudă

Se-aştern straturi-straturi petale
pe zori dureroşi de-ndoială
ce dau, făr' de veste, năvală
din gânduri crezute-abisale.

Se scutură, brusc, neîncrederi
pe albul nevinei pierdute
în seri cu atingeri făcute
să fie-n plăcere purcederi.

O jale din lacrimi răzbate
şi-atinge, cu mantia-i udă,
voinţa perversă şi nudă.

Se-adună, prin gânduri săpate,
credinţe rebele, de iudă,
şi-ncearcă, acum, să se-audă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaze

în dimineţi de floare tânăr este
parfumul năvălind în om pe nară
şi în grădini îs frumuseţi ce cară
eternitatea dulce, de poveste.

tăcerile acolo-mi te visară,
tezaur de lumină stând în veste
în aer săvârşind mirare peste
sărutul ce ţi-am dat pe vorbă-aseară.

zadarnic plângi de n-ai amaruri hâde
şi nu înmugureşti în tine spini
o jale să îţi fie-n gânduri gâde.

spre senectute dacă urci tulpini
corola-nţelepciunii îţi surâde
dar viaţa ta abia de-o mai suspini.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pămpălăul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

în jos e-argint, deasupra în topire
şi toamnă, Doamne, cât păcat s-ajungă;
se coace vinul în beţie lungă,
intrând în patimi, negăsind ieşire.

rotundul clipei rostogol străpungă
în truda rugăciunii, fum subţire,
în pisc de oameni, sânge-n toropire,
să plouă imn pe-altar de taină ciungă.

în verde vine grea vinovăţie
de reci şi de tăcere vâlvătăi,
un foc ce pârjoleşte văzul ţie.

că şi acum femeie-s ochii tăi
privi prin ei hârtiei bogăţie
să scriu naturii vreme-n vâlvătăi.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile de tristeţe sunt ca o fântână din care cu cât strângi mai multe, cu atât ţâşnesc mai multe. Lacrimile de fericire sunt un puţ aproape secat. Uiţi de ele, dispar...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

înlăcrimaţi de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a aţipit! ţărâna se desface,
mi-e umed în sicriu şi moartea ţipă.

prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu aţă albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.

din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
şi rugăciuni dansează, verticale.

în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând păşesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.

sonet de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdictul timpului

fântâna ochilor tăi a înspăimântat toate lacrimile
oamenilor ce se închină la zeiţa tristeţii
la cină mai înfuleci o bucată de moarte
adormind în braţele nopţii

dimineaţa o întrebuinţezi la speranţă

asupra apelor cărnii însă
pletele tale de gând se apleacă asemenea unor sălcii,
pe ramul cugetării de Dumnezeu
înmugureşte-ntunericul necredinţei
nu cerceta, îţi zic!
coboară din spinarea întrebării acolo

în coajă de minciună adevărul aşteaptă existenţe-n crepuscul
aşa că tacă-ţi mintea-n lumină,
sufletelor doar Dumnezeu le vine la interogatoriu

tăcerea e un obiect al gurii de obicei,
cu el îţi astupi vorba neînţeleaptă

veneam la tine să-mi înfierbânţi sângele rece, de şarpe,
mă serveai cu mere şi dulceaţă
de-mi urla hipervascularizarea-n brâu
iar în piept inima îmi făcea gălăgie

dar din toate câte or mai fi fost
în vremea aceea ciudată
când îmi ziceai că miros a Ştefan
amintirea mi-e temniţa pe viaţă
din verdictul timpului

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Tânără dimineaţă, auroră boreală,
vino cu plasa-ţi de lumină
peste negura nopţii, rafală.
Întinde o mână, regină,
sufletului meu îngenuncheat.
Dezbracă-i rochia tristeţii,
primeneşte-l în marea de alb sidefat
a zilei ce stă să-nflorească nămeţii.
Lasă tăcerea perlelor de rouă
să-mi sărute întrebările, ce mor
în triste umbre de gânduri, ce plouă
cuvinte răsfrânte pe buze, în dor.
De-o vrajă rea lovită, aripa de înger
în mine stă ascunsă, imploră ajutor.
A venit vremea să-mi smulgi din legare
chingile autocompătimirii
ce peste noapte carnea mi-au pătruns,
sunt putrezite de instincte gregare,
desprinde-le cu milă, îndurător răspuns
pentru rănile smerite-n vindecare.
Auroră, din marea prospeţimii tale
doar o boabă de magie să-mi trimiţi,
să-mi vindece trupul în roz de petale,
să-mi vindece mintea zăludă de foştii iubiţi,
să mă vindece întreg, chiar şi-n suturi sagitale.
Lasă încrederea zilei ce mijeşte acum,
să mă renască în corole de lumini tripetale.
Către astăzi ia-mă cu tine la drum.
S-a ridicat din genunchi viaţa-mi tăcută,
sunt vindecată, sunt nou-născută,
sunt gata!

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi tăcute

în umbre-s ploi tăcute de miraje
ce-n solitarul trai îmi sunt morală
iar aşteptarea ta-i de abur fală
spre cer o lacrimă să îmi degaje.

lumina cea tenebrelor rivală
tot duce de-adevăruri reci bagaje;
de literă mă aflu în sevraje
în apa cântecelor, neavală.

da-n piept simţeam înţelepciune mută
şi-n plumbul nostru aur năvălind
filozofală-i piatra-n doi gemută.

poeme de vecie iscălind
îţi e fiirea flacără temută
în tine nemurire devenind.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ticluirea sărutului

iar piatra blândă se rostogolise
filozofală-n al tăcerii aur
era lumina rugăciunii faur
ce în înţelepciune se-nvelise.

tu locuiai pe-al cerurilor plaur
în teatrul vieţii raiuri ţi-s culise
iar duhul chip asemenea-ţi cioplise
vărsat în apa cea de-oglinzi tezaur.

din pielea ta îmi fac veşmânt iubirii
ce doarme-n pieptul meu precum un gaz
şi-ntunecă privirile gândirii.

în fala visului alunec treaz
spre-altarul dragostei, triumf vestirii
dar mă săruţi a iudă pe obraz...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Tabu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e paparudă dar, din nou, ne udă

E Baba 6 şi... nu se dezminte:
Ne plouă, iar, c-aşa e ea, zăludă
Şi, când rânjeşte - dintr-un singur dinte -
Observ că - din iubire, doar - e udă.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!