Moartea e un înger

fulgerele nopţii sfâşie întunericul te
temi de tunete
fantome ce foşnesc frenetic
pictate pe perdeaua
străvezie e secunda în care va fi ora zero
te întrebi dacă va veni
mâine
e la celălalt capăt al pământului
moartea e o uşă
după uşă aşteaptă un înger alb
sau unul negru
căzut din cer cine poate să nege că
nimicul nu există
dincolo te aşteaptă casa construită aici

unde crezi că are temelia
poate în unul din cele douăsprezece ceruri sau
spânzurată de colţul adâncului

Doamne porunceşte să
fie lumină

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine seara?...

De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopţii?
Poate că vine, ca şi vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii şi mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni şi de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întrebăm pe cineva "cine eşti tu?" oare îl întrebăm la ce vârf al închipuirii poate să ajungă sau acum, aici, el este, şi îl întrebi "cine este chiar acum, chiar aici?" Sper că tu nu-l întrebi "cine poate deveni?" pentru că tot ceea ce devine va fi pierdut într-o nouă devenire şi tot aşa la nesfârşit. Dar asta nu e deloc evoluţie, deşi ego-ului îi place să creadă că da, ci ASTA E SAMSARA. Apoi Jnaninul nu se amăgeşte. Iată de ce nu se dezamăgeşte, doar amăgirea că ar trebui să fii vreo imagine din mintea ta creează dezamăgirea, dar Jnaninul nu are timp de astfel de prostioare dualistice. El este dincolo de întuneric şi lumină, dincolo de amăgire şi dezamăgire, dincolo de fals şi real, dincolo de "învăţare" şi ignoranţă, veşnic Nenăscut este inima a tot ceea ce se vede, a întregii dualităţi, dar el veşnic non-dual nu se vede. Iar dacă tu crezi că "cauţi calea spre lumină" - ai pus-o şi cu majuscule, că ego-ul dacă nu se umflă în pene nu dă bine la orgoliu cunoaşteri. Doamne, mori de râs! - înseamnă că deja te afli în întuneric, nu-i aşa? Voi sunteţi exact ca nişte copii fricoşi, dar care pretindeţi vârfuri ale evoluţiei născute din propria voastră închipuire.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul adevărului

era undeva între cer şi pământ
acolo se topeşte soarele
în mâinile îngerilor
femeile poartă rochii albastre
din zâmbetul lor se nasc stelele
la ele ne uităm noaptea
între cer şi pământ se cuibăreşte
fericirea noastră când iubim
acolo zburăm când reuşim
să evadăm din lumea asta
te întrebi unde eşti dacă nu-i cerul?
poţi să înoţi şi să zbori
să mergi încet
sau
sau
să fugi fără să simţi nimic
locul ăsta nu e raiul
nici iadul nu poate fi
aici se pliază spaţiul
şi dacă păşeşti dincolo de linie
eşti un copil sau
un adolescent îndrăgostit
de femeia cu rochie albastră
sau
sau roz
eşti vrăjit de această vrăjitoare
care te poate distruge
te întrebi ce-i locul ăsta
unde te simţi cu adevărat fericit
unde levitezi în jurul trupului
şi pluteşti deasupra ta?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aşteaptă zece bărbaţi la uşă? Sunt obosită, trimite unul din ei acasă.

citat clasic din Mae West
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul care se dă după deget

Un punct poate fi numai în lumină,
Poate să lumineze
Sau poate fi iluminat.
Un punct poate fi numai în întuneric,
Atunci el poate întuneca
Sau poate fi întunecat,
De aceea un punct
Poate fi numai alb sau poate fi numai negru.

Omul este singurul punct care se dă după deget,
El este punctul neutru,
Sau poate fi eminamente
Punctul cenuşiu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice mare realizare (sau mică) a fost mai întâi de toate un vis. Stejarul este conţinut în ghindă, unde doarme şi îşi aşteaptă manifestarea. Pasărea aşteaptă şi ea în ou iar în viziunea supremă a sufletului aşteaptă un înger. Visurile sunt seminţele care vor manifesta realitatea de mâine.

citat clasic din James Allen
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa cu însemnul soarelui

Există o casă cu un soare pe poartă
În New Orleans, în oraşul meu,
O casă care a ruinat mulţi tineri sărmani
Şi, Doamne, unul dintre aceştia sunt eu.

Mama era croitoreasă
În casa-nsemnată şi-mi cosea jeans,
Tata dădea prea rar pe acasă,
Fiind unul dintre cei mai mari beţivi din New Orleans.

Un beţiv are o sticlă şi-o valiză
Şi o pereche de cărţi de joc,
Nu-i fericit decât atunci când bea,
Când uită de timp şi de noroc.

Mama are grijă de ceilalţi copii,
Să nu facă ce am făcut eu,
Trăieşte în casa cu însemul soarelui,
În păcate ce-o apasă greu.

Cu-n picior sunt aici pe peron,
Cu celălalt de-un tren mă agăţ,
Mă-ntorc înapoi la New Orleans,
Cu cătuşe şi lanţuri, cu tot.

Mă întorc cu memoria la New Orleans,
Cu sufletul rupt, într-o casă
Cu însemnul soarelui sculptat pe poartă,
Unde nimeni nu mă aşteaptă.

O casa cu un soare pe poartă,
În New Orleans, în oraşul meu,
O casă care a ruinat mulţi tineri sărmani
Şi, Doamne, unul dintre aceştia sunt eu.

cântec interpretat de The Animals, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre şi flori

sunt raiduri masive de
nori până la capătul zării

cheamă-mă Maria să te întâlnesc la
confluenţa dintre noapte şi zi

îmi deschid inima floare creştetul pâlnie
când mă curge râul din cer
cu mâinile două pietre de moară
macin întunericul şi-l vărs în magma din centrul
adâncului

se defineşte treptat o cărăruie ce duce
spre vârf şi
totul e verde punctat
cu alb şi roz

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între mine şi cer e o umbră

nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume
şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti
îmi lipesc urechea de marginea pământului
şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia
am învăţat să iubesc să sufăr
şi să aprind prima lumânare
ţin minte cum am sărutat-o pe mama
şi m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică şi de
întunericul decupat
din veşmintele lui tata

prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat şi
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă

nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin
am privirile amputate şi oscilez
între cer şi o umbră leneşă

aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezenţă în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine şi cer există o legătură
care defineşte viaţa şi moartea

şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:24
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, monumente glorioase, subterane istorice şi măguri misterioase ale României! Deşi nimenea din noi, care ne pretindem astăzi arheologi, nu ne pricepem cum să vă scăpăm din întunericul în care zăceţi de zecimi de secole, deşi năravul nostru este de a râde unul de altul, deşi ne place numai parada de vorbe publicate prin foi; dar mâine poate veni ziua în care tinerimea studioasă, păşind după descoperirile noastre, vă va scoate din întunericul pământului României şi vă vor arăta naţiunilor luminate, care sunt atât de zeloase pentru monumentele patriei şi ale străbunilor lor.

finalul de la Istoria fondărei oraşului Bucureşti de Dimitrie Papazoglu (1891)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există un loc sub soare care să te adăpostească de singurătate, această suferinţă venită din întuneric, dacă n-ar fi "el" sau "ea" completându-se unul pe celălalt ca două aripi de înger pentru împlinirea zborului.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu-ţi închipui ce plăcere mi-a făcut venirea dumitale, şi iată de ce: mai întâi m-am bucurat că sunt socotită ca făcând parte dintr-o colectivitate – din cercul «Vieţii româneşti». Dacă unul de la revistă ajunge în puterea nopţii în oraşul meu, vine de-a dreptul la mine ca la un camarad din aceeaşi confraternitate, din acelaşi grup de prieteni, din aceeaşi familie. Dar mi-a părut bine şi din altă pricină. Eu stau cu bagajele gata de fugă. Cum se vor apropia nemţii de Focşani, noi fugim. Şi după, cum dumneata ne-ai bătut în uşă, iar eu ţi-am deschis, tot aşa şi eu – cine ştie? – o să bat la o uşă străină şi cineva poate îmi va deschide şi mie...

Hortensia Papadat-Bengescu în Vizita scriitorului Mihail Sevastos la scriitoare (septembrie 1916)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum cine?

cine eşti cînd celălalt încetează să-ţi fie?

ridici privirea? nimeni, de care
se agaţă un altul & alţii,
într-o cădere învolburată;
pereţii văluriţi sub toate & tot

insistă să pătrundă.

cadru restrîns pe detaliu: zîmbet,
mişcare suavă a mîinii, strict de
dragul mişcărilor suav-zîmbitoare.

cine eşti dacă celălalt nici n-a fost?

un pluton de priviri în care
ghiceşti o rafală de gloanţe.

nimeni de care să te dezlipeşti, nici
un cuvînt magic, fără poduri sau chei,
inventezi o uşă la fiecare pas, un
pas istoric după fiecare uşă.

încă un zîmbet, o
nouă mişcare suavă,
mănuşile albe

& senzaţia
că îţi scapă
ceva.

poezie de Sorin Despot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi Arhimede a descoperit cele 13 poliedre semiregulate, inscriptibile în sferă, Platon a cunoscut de asemenea unul dintre acestea, anume poliedrul cu 14 feţe, dintre care există două tipuri, unul făcut din 8 triunghiuri şi 6 pătrate, ale pământului şi ale aerului, deja cunoscute de cei vechi, celălalt format din 8 pătrate şi 6 triunghiuri, care pare să fie mai greu de obţinut.

citat din Heron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cele mai multe ori într-o poveste de iubire unul iubeşte iar celălalt se lasă iubit, unul se dăruieşte iar celălat primeşte, unul pune suflet iar celălalt îi calcă în picioare sentimentele. Dacă crezi că nu te poţi implica, dacă crezi că nu poţi dărui iubire persoanei care ţi se dăruieşte, atunci las-o... nu îi va fi bine... va suferi, dar măcar nu va trăi în minciună şi după un timp va realiza că tot ce ai făcut bun pentru ea, a fost să o părăseşti! Poţi să glumeşti în iubire, dar nu poţi să iubeşti în glumă...

citat din Elena Bulancea (februarie 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă uneori ca două suflete să se întâlnească pentru a nu mai forma decât unul singur. Şi-atunci depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărţit şi se vor căuta neîncetat, din viaţă în viaţă. Dacă, în cursul unei existenţe terestre, o jumătate ar ajunge să se separe de cealaltă, să rupă jurământul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-şi poate continua călătoria fără celălalt.

Marc Levy în În altă viaţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate văzută cu alţi ochi: Nu există alb şi negru. Nu există lumină şi întuneric. Totul e lumină, un conglomerat de lumină absorbită şi/sau lumină reflectată. Cel care absoarbe toată lumina-i negru. Cel care o reflectă pe toată e alb. Curcubeul realităţii oscilează între absorbţii şi reflectări parţiale de lumină. Într-o astfel de lume vieţuim cu toţii.

aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul zicea să-l taie. Altul să-l spânzure. Altul să-l jupoaie de viu. Alţii în fel de fel de chipuri să-l chinuiască până l-o omorî. Iară cel mai bătrân dintre dânşii zise să-l lase cu viaţă, căci cine ştie la ce le-o fi şi el bun, poate că va izbuti el să fure pe fata unui împărat după care umblau ei să o răpească, şi nu puteau. Fata aceasta se afla închisă de tată-său într-o casă, ale cării uşi erau închise. Tat-său o dată pe an o lăsa descuiată, şi atunci, la o uşă sta de pază un cocoş, şi la cealaltă era un clopoţel; şi nu putea nimeni să se apropie, căci cum punea cineva piciorul pe prag, ori clopoţelul se trăgea, ori cocoşul cânta. Fiul de împărat se făgădui că va cerca şi el. Şi aşa îl lăsaseră zmeii viu. El se duse binişor, şi până a nu pune piciorul pe prag, întinse mâna fără să-l simţă nici măiestrele, apucă cocoşul de gât şi i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! apoi deschise uşa încetişor, trecu la cealaltă uşă, fură clopoţelul şi se întoarse de spuse zmeilor să intre unul câte unul, că el îi aşteaptă la uşă, pe dinăuntru.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, păcătosule căzut...

O, păcătosule căzut
în mlaştina pieirii
Isus te poate ridica
pe Stânca mântuirii.
Ridică-te atât cât poţi
suspină-amar şi-L cheamă:
Isuse Doamne — sunt pierdut
coboară-Te şi ia-mă!

O, ia-mă de aici pe braţ
şi scoate-mă din tină
de rele spală-mi viaţa mea
şi scoate-o la lumină.

— El lângă tine-i dragul meu
nu-i nimeni mai aproape,
aşteaptă doar chemarea ta
să vină să te scape.

Şi de-ai avea pe suflet tu
păcate cu grămada,
prin jertfa Lui ai fi spălat
mai alb decât zăpada.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!