Prin gaura cheii (2)
puști cu walkman și instincte de husky
cotrobăie prin
bărboși dichisiți la andropauză
strategic tac
dame pe tocuri din sticlă împrăștie
guerlain-ul ca pe feromon
oftatul fatal à la garbo
intră / înghesuie / înjunghie / triumfă / ies
ca și cum
nimic nefiresc nu s-ar fi petrecut
ploaie nebună, femelă în călduri,
naște
feți prematuri
igrasie / tot soiul de reptile subcutanate
crize de eritrocite
atacul barbar al inimii proprii
violul perpetuator
(posibile) mame cu sindrom prepost
aerul gata să explodeze
neputincios poetul defulându-se într-un happy PS
the end:
păsări adaptate să trăiască fără
oameni și mai și
cu retina înjumătățită
împușcată în iris
sonia
se întinde
sub un cer:
mâine o ia de la capăt
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sonia (2)
trece pe lângă tine
(de-abia o simți)
plăpândă și inofensivă
perpetua convalescentă
poartă pălării astenice și umbre multe
șorț apretat și cicatrice
se dă cu talc și în vânt după actorii de la hollywood
(într-o zi și ea va ajunge "acolo")
obrajii au consistența ambalajului desfăcut
ceva din întunericul chiliei
respirația ei miroase a ceară / împrăștie pânze
! sonia!
are o păpușă mare
fără baterie / fără picioare / fără nume
îi coordonează constant gesturile / opțiunile / timpul
o așază la geam ca pe soldat
pe oliță / la căpătâiul morților
îi prescrie
regulat îi schimbă lenjeria și mimica
[sonia]
vorbește rar / aproape deloc:
mai mult cântă
înăbușit ca-ntr-un andante până când
își pierde respirația
poartă pantofi (două numere mai mici) și
ține încuiată ușa. speculează.
s. o. n. i. a.
a trecut de mult de vârsta copilăriei
are ursuleți din pluș și pisică anorexică
teme multe / tot soiul de examene
profesori lamentabili
dulăpioare cu flacoane și
rețete
leacuri ieftine-tentante
astăzi
↓sonia↓
s-a supărat
acum
*sonia*
mângâie
un fel de pisică,
niște ochi se holbează dintr-un pahar
! în realitate →sonia→ este o neîmblânzită!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psiho-genealogie
ziua pe care o începi
fără nicio amintire concretă
fără de cunoscuți
doar codul genetic
frica aceasta imensă
cu strășnicie moștenită
din preistorie
când ai tăi
își aprindeau felinarele irisului
în jungla burdușită cu explozibil
stăteau la pândă
gesticulând
își suportau carnea / declanșau atacul
optima defensivă
onomatopeic chemau lucruri
sufletul din ele
confecționau iluzii
iluzii și poeme
adevărate religii:
în felul lor iubeau...
găseau resurse
pentru încă un mâine
peste umerii dezgoliți s-au așezat cicatrice
mersul unui timp dizolvat pe alocuri
continuitatea este lanțul acesta invizibil
pe care dacă îl desfășori
te va întoarce la tine
gesticulând
te temi
încerci marea revoltă
minima dimineață
într-un azi
fără nicio amintire particulară
fără de nume
dai la o parte țărână
scuturi cer
cad păsări
se înalță oameni
te înseninezi
în felul tău iubești
și
asta
e bine.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(diz)abilități
simte constant
că pierde câte ceva
niciodată nu verifică
așteaptă
umplerea golului
prin autosugestie
! sonia!
știe să se concentreze
uită mereu câte ceva
niciodată nu insistă
să conștientizeze ce anume
se roagă să-și amintească
în timp util
înainte de miezul nopții
!! sonia!!
știe să creadă
ceva nou o face mereu să zăbovească
printre vechituri șarmante
cunoștințe nebănuite
tot felul de nuanțe semantice
niciodată nu-și face griji că va rata
și ultima duminică
!!! sonia!!!
chiar știe să vi... se... ze...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absențe
file de jurnal afectiv
moliile poartă șorțuri transparente
gânduri ușoare nenăscute încă
un fel de năluci ale noastre
uitând să ne revedem
pe jumătate fete în casă
cealaltă jumătate sidef
estete gratuite fără complexul culpei:
pur și simplu supraviețuiesc!
Rumegușul se strânge pe la colțuri, în plin centru, într-un fascicul de întuneric, într-o lumină. Uimirea aceasta reprimată! Obrajii din cretă! Glas alb!
de la un capăt la altul inima devine
coridor perforat/ sita perfectă
prin care instincte de penelopă
urzesc pânze în războaie de pierdut
sunt frunza fără de nervuri
alcătuită la dezordinea zilei
masa amorfă cu personalitate incertă
de care universul nu și-a amintit
întârzii... tu... întârzii eu...
timpul se împrăștie
în acest trompe l'oeil
cu vedere la strada interioară
ca un liliac atârnă sufletul
un monde à l'envers ne revendică
prin creștet ies rădăcini
de picioare atârnă un nor
când liniștea atinge împrejurimile
îți întrezăresc chipul într-al meu
dau să te prind:
ești niciunde:
nu sunt.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar eu rămăsesem aici!
să ud în continuare floarea
de care tu trebuiseși să te desparți
așa pe nepusă masă cum vine un fulger
într-un cer fără urme de ploaie... de nimic
să-ți pun cuvintele mele rămăsesem
felul meu de a fi... rostul... nerostul
cu mine să mă cert să mă iert... să îți răspund
să te fac să mă întrebi să te nedumerești să mă aprobi
iară și iară s-o iau de la capăt
să-ți simt glasul pașii
să-i fac și pe ceilalți să creadă
fericiți să fie fără să fi văzut
să te aștept!
să ud în continuare floarea...
în văzul nepriceput al celor prea de afară
bătând în zid și-n gol bătând să piară să piară năluca
să-i dau la o parte grele straturile de uitare
pe ea însăși de ea să o salvez
doar să o privesc
să-i aud zilele
de singurătate veacurile
timpul meu ce avea odată și odată să piară
și atunci voi fi rămas într-un cântec
de cine recunoscut?!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritualic (2)
în general
își reprimă zâmbetul
orele / neastâmpărul feminin
fiecare ezitare mai trage un oblon
dar azi este "ziua XL"
se lasă harți
estrogenii i-au umplut sângele și
perdelele au început să se umfle
transparenți și cuminți
corbi ies în șir indian spre
suicidul în masă
azi
sonia plânge
pentru prima oară
cu adevărat
se așază etanș peste
iubitul proaspăt / perfect orizontal și apatic
mirosind a cerneală vișinie
un fel de hologramă
o țesătură cu imprimeuri nedefinite și puls
nu se ridică pănă când nu e convinsă că
cele două celule și-au făcut de cap
←! sonia
vede
lumea
de sus!→
din punctul de vedere al canapelei
sonia nu este decât o altă realitate
profundă
nimic mai mult
poți ghici asta
din adâncitura continuă lăsată...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paralel(isme)
pronunți copac
și se face frig ca și cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înțelesuri în jos
cuprinzi dimineața aceasta într-un enunț
prin care oamenii umblă ca și cum ar fi urmăriți
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: niște păsări surghiunite
rupi o silabă în două... în trei... în nimic
te situezi centrifug
și vulturii se reped
să prindă bucata cea mai bună
cu ultima resursă de vigilență mă faci atentă
cum de luni în șir îmi vorbești
despre iubire
cu toate strădaniile mele
aud numai sin/gu/ră/ta/te
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele ce (nu) se cuvin
o s-o acopăr
cu o frunză
făcuseși tu repetiție o vreme
să fii sigur că nu vei rata "omul faptei"
încercaseși o variație...
cu o cergă arămie
sau poate cu zeama scursă de la o vișină în drumul ei către
drept consolare o s-o treci
la nominalizările anului
la happy few
într-un poem
o să-i agăți vreo 2-3 metafore ermetice
vreo 4 inteligibile
inefabil o s-o pui să umble așa... acoperită
printr-o frază cu toamnă și subordonate
o să-ți iei fraza la tine... așa când nu te vede nimeni
o să adulmeci... de se va simți galben stins
vei avea aproape-certitudine
îți vei călca pe inima de odinioară
într-un unic gest
o vei sugruma
să nu fie loc pentru ultima vrere!
o să-i acoperi urmele... da... o să i le... o să! și gata!
are demon!
o să strige un dincolo-de-pădure
o să se facă
ecou:
avusese
înger!
și Ea
Ea nu va vrea
cu niciun chip
să dispară!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
voi da like zilei acesteia nici măcar începute
așa cum acorzi prezumția de nevinovăție... de frumusețe
necunoscutului pe care foarte probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne și oase
realitatea se va abține
(de) la eventuale pronunțări de sentințe
în virtutea memoriei devenite afectivă
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a mă naște
îmi oprisem sângele
aproximativ în zona cervicală
respiram cumva prin autosugestie
prindeam un fel de fluturi uriași
timpul făcuse un triplu salt
mimase îmbunarea
situarea pe o coordonată
nu paralelă
rămăsesem
cu un cuvânt suspendat
deasupra tentativei de a se naște
a semnificației
n-ai crede!
mă complăceam!
în decorul cu mandarini
și minuscule păsări
ale Paradisului
un cocktail din care doar eu hotăram
când aveam să gust
lumea se fixa într-o pictură
în înfloritura cămășilor demodate
cum odinioară noi în veșnicia
dorită a nu se fi pierdut vreodată
..... a face îi ceda locul lui a fi
această contemplație amplă
aptă să sugrume moartea
foarte probabil văzusem asta
cu mult timp înainte
de a mă naște
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul dimineților
tulburi trage o ochiadă spre femeia
ce lasă o dâră fină de parfum
în graba ei pe tocuri nefiresc de mari
după ce noaptea și-a ascuțit ghearele
fără milă pe pielea tânărului iubit
poetul dimineților disperate trage
cafeaua sub nasul ce simte aroma
toamnei ce vine din parc
purtată de un vânt ce se-nvârte
fără rost prin părul ruginit al vecinei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Notre Dame
La Notre Dame statuile ard sfinte
Istoria se zbate prin tunel
O rog să stea departe de lumină
Să nu rămână speranța fără cer
La Notre Dame din turlă zboară păsări
Cu inima-n credință prin tristeți
Se-aude cântul plâns de îngerul din oameni
Și nu mai știu să număr iubirea dintre vieți
Aș vrea să te ating să-ți fac din rană ora
Pe care s-o opresc în turnul încă-n vânt
Dar bate dinspre ceruri un clopot de uitare
A sângelui prelins din trupuri spre pământ
La Notre Dame lumina arde urma
Privirea în genunchi sărută tălpi și spini
Și-îmbrac în neputință al zilei zor de mâine
Cu dragostea, credința înveșmântate-n crini
la Notre Dame...
...
Trăiesc în creier nu-mi amintesc războiul
Doar ura ambalată-n mucava
Și-un soare blând pe străzile blindate
Ce apărau de galben umbra ta...
poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar unde sunt pomii înfloriți?
primăvara asta
cârpită cu petice care mai de care
să ne țină oarecum laolaltă
făcută să funcționeze împinsă repede
în algoritmul celor 4 sezoane
de dragul obișnuințelor
al habitatelor de tot soiul
lăsată mai apoi liberă
ca un animal dezlegat din lesă
dându-i iluzia dumnezeirii
urmărită pe furiș ca un tâlhar
autoritar pusă la index
și noi!
marii pitici înghițiți de instincte
falșii eroi formal expiind în burta unui chit
șirul nesfârșit de neorânduieli afective
ale străbunilor... ale urmașilor
descoperindu-ne dragostea
chipul ciumat
constant ascuns
sub faldurile neobrăzate
ale himerelor... ale plânsului
țipătul nostru de copii perverși
mizând până când?!
pe absolvirea omorului comis
nu din culpă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu orice preț
alunecăm pe străzi
mai mult ne furișăm
o ploaie cu ace
ne face invizibili
(ne place să credem asta)
de-aceea rănile noastre dor cald
aproape poetic
ca-ntr-o anestezie
ca-ntr-un vals
nu știe nimeni
cum de ne-am trezit împreună
fiecare... pe unde am rămas?!
câtă floare de lotus
pe unde treci lași tu din mine
câtă lumină într-un ceas
hipnotic!
tramvaie lucioase sfidează destinul
salahori călătorii-și fac loc
în bărci
plouă!
peste verdicte
peste galbene rochii cu franjuri
peste lumea cu păsări și sfinți
anxioasă și vie
continuându-și pânda
spre zi
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie să apară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sindrom reflex
ochii ei se făcuseră mari
traversau continente/ timpul zero-spre-infinit
rezolvau memoria albă a lacului/ spaima lui
în singurătate/ de-a lungul erelor depusă
în angoasele pescărușilor fără de chip
desculță și vie traversa
odiseea păsării de la punctul acela
când nu era nici măcar ideea de zbor
mai apoi cineva desenase aripi
ieșirea în lume a timpului
traversa
fieful dropiei
tristețea ei rămasă împăiată
în arsura înghețată a dunelor
pretext pentru oameni să se neliniștească
spre sine convinși să se reverse fericiți
uimirea ei uriașă
decojea cuvintele
crusta aceea a oului cosmic
până la ultimul semnificat
matrioșka dicta filosofia de viață
a big bang-ului
copilăroasă ea traversa
o mare de corali/ o pădure de begonii
casa fiarelor roșii îmblânzite
această frumusețe amplă
simțurilor comune sustrăgându-se
undeva/ nevăzut de nimeni
doar la răstimpuri într-un fel de ea ghicit
el îi ținea într-un pumn cu iubire inima
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La capăt
timpul a luat sfârșit
în această aglomerare
de sensuri
ființa se comprimă
în van strigă la ceruri
s-o scoată din increat
nu ne amintim mai nimic
doar spaima aceasta imensă
desființându-ne destinele
destinele și chipul
omul privește floarea
cu ochii străinului absolut
e sigur că de acolo i se va trage
dezmembrarea cuvintelor
ireversibila moarte
se uită
după Dumnezeu
și Dumnezeu
tace
înțelept
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și acum ce rămâne?!
iubirea în învelișul trădării
trădarea în ascunzișul celeilalte?!
doar spaima enormă a omului omițându-și Dumnezeul?!
și câte sentimente rămase la stadiul de proiect
acaparate în nesăbuita lăcomie către altceva!
niciun păcat prea mare! nicio deziluzie!
florile își schimbă chipul în nevăzutul ochilor noștri
nopțile se lasă autoritare / în lăuntrul lor cutremure
ne desprind alcătuirile / înainte de orice dimineață
un lup ne mușcă isteric din intimitate
îi încurajăm mușcătura într-o orbire a lumilor
ce n-au să vină preceptual vreodată
și totuși! cineva posedă o firavă memorie afectivă
galben tramvaiul atenționează un foișor:
2 suflete gata cândva să explodeze!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofrandă
sunt zile întregi în care copacii
stau îngropați în mine
înspăimântători și silențioși
în alura lor de uriași căzuți
rugându-se în limbi de demult
a căror memorie doar Dumnezeu
o mai ține vie
agonia se petrece departe de văz
într-o intimitate neghicită din afară
sufletul stă pe o lespede... cumva
între ciocan și nicovală
în albul absolut compune
frânturi ale unei întâmplări
care niciodată nu trece
proba începutului
și ei stau îngropați în mine
au păsări pe măsură...
păsări bolnave clocind
embrioane himerice
cât să inducă pe moment
sentimentul vieții
și oameni au...
oameni taciturni
care merg dimineți la rând în convoaie
există din instinct aruncă harpoane propovăduiesc în orb
în ultimă instanță testează afectivități minore
păstrând ceva din secretele zeilor tragici
excluși de la sacralitate
trec tramvaie roz
prin poeme galbene-aurii-sidefate
prin naivitatea poetului acesta
ținând cu dinții de cuvinte
ca de o linie ferată
[habar n-au ei:
devierea este legică!]
în centrul lumii ploioase
cresc pardesie inocente
dintr-o rădăcină pătrată a inimii
smulse și aruncate pradă
cosmosului ca o panteră
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudolexical
necunoscutul se strecurase
în noi asemenea unei umbre
ne culcam cu el ne trezeam
era numai un fel de a da
un nume eufemistic fricii
care ne încleșta venele
coborâți
în prima copilărie
am căutat
antonimul cuvântului iarbă
n-am găsit decât lipsa ei
cum antonimul iubirii
nu era nicidecum ura
ci marea absență
a celei dintâi
acest univers fatal structurat
cu plusuri
mai ales cu minusuri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!