* * *

e plin oraşul de fete frumoase
şi de oameni grăbiţi
să nu înţeleagă
care cheltuie
mai multă adrenalină
decît trebuie
ascunzîndu-şi obiectele
mărunţind visele
în făina cenuşie a urii
şi declamînd insistent verdicte
pentru că noi
nu-i aşa
avem
întotdeauna
dreptate
cum nici eu n-am acum dreptate
cum nici nimeni
nu trece de el
sau de mers
încărcat doar de adevăruri

dar cine sînt eu
ca să spun
cafelei mele cu lapte
în romană
la o oră
atît de aglomerată
că iubirea e atît de frumoasă
pe stradă

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate şi frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părţi coincidente, odată este patrie de pămînt şi de piatră şi încă odată este numele patriei de pămînt şi de piatră.

Nichita Stănescu în Din dragoste pentru Nichita, înregistrare TV cu Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am să mă furişez
să te văd cum te duci la mega
cu teneşii fucsia
şi blugii bleu pal
mai scurţi
să ţi se vadă gleznele prelungi
în duminica asta frumoasă
în care te iubesc
ca-n toate zilele mele
în care uit să mai cresc
în care cănile sînt atît de albe
şi-n care
doar am nevoie de tine

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină de lucruri atît de însemnate şi atît de lipsite de vină.
Mai fericit decît mine nu poate să fie nimeni.

citat celebru din Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu-mi amintesc cum aş vrea să încep
sînt prea beat ca să pricep ceva

sigur e că voi vorbi cu tine
sau cu soia ta din capul meu
aşa încît
nici nu vei simţi ca-ţi spun cuvinte
care după mine sînt fapte
dar nu le vei băga în seamă

totul e o îngrijire eternă

eu mort
deşi ţie nu ţi se mai scoală

tu vie
desuptul zidurilor cenuşii

toată lumea mulţumită

eu n-am văzut vreo discuţie

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Atît de tăcut este lacul,
Privesc pe geam la generaţiile grăbite,
Atît de multă zarvă... pentru ce?

Atît de calm copacul,
Noi alergăm pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca el?... de ce?

Am aflat recent că-s unul dintre ei,
Doamne ce rău mi-a părut,
Nu am linişte în mine.

De ce ţipi?... ascultă frunza de tei....
Cu cît vei fi mai tăcut,
Cu atît vei auzi mai bine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic şi cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj şi nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se-ntîmplă ca unii să aleagă
nu numai moartea
ci şi orele în care funcţionează
sau dacă-ţi ies în întîmpinare
dimineaţa
cu cafeaua cu lapte şi trei pastile de îndulcitor
zîmbind
pentru că aşa ai decis că este viaţa frumoasă

alţii nu pot să aleagă
sau
ca la mine
alegerile lor o iau razna
ca şi cum ar plăti
4ever
o datorie ce nu se mai acoperă
deşi nimeni nu-şi mai aduce aminte de unde vine
şi nicicum unde se duce
ca şi cînd ai fi jucat toată viaţa la loto
şi dintr-o dată cîştigi
iar atunci
cheltuieşti milioanele în toate cîrciumile lumii
făcînd cinste
în aceeaşi zi
tuturor beţivilor

recunosc că eu nu sînt un exemplu

sînt doar o-ntîmplare

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai ...

Mai fericit decat mine
nu poate să fie nimeni.
Căci am îndurat atîtea
şi încă mai respir acest aer verde
Spaţiul în care trăiesc
este din ce în ce mai larg
aproape toţi prietenii
au devenit mierle
cărora nu le mai aud decît uneori
fîlfîitul.
Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină
de lucruri atît de însemnate
şi atît de lipsite de vină.
Mai fericit decît mine
nu poate să fie nimeni.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

singurătatea e atunci
cînd nu mai crezi în nimeni
nici în propria ta mînă
care te mîngîie
nici în planta
care se poate transforma într-o carnivoră
şi-ţi va devora visele

eram într-o toamnă
aş putea spune
amorţit
nici măcar dorinţa de a trece strada
n-o mai aveam

şi ai venit
în haine albastre
("blue song are like tatoos")
şi ai scos din buzunar
un ghiveci cu flori albe
ţi mi-ai spus să am grijă de el

am început să am grijă
de toate ale noastre
atît cît puteam
şi n-ai mai avut răbdarea
de a-l învăţa pe cel mort
şi recent înviat
să meargă

dar ai construit cu grijă
în jurul nostru
al meu
şi al plantei căreia i-au căzut florile
un perete de sticlă
incasabilă
prin care nici nu mai pot să întind mîinile
să te iau

tu ai plecat
furioasă
pentru că eu pluteam ca-ntr-un uter transparent
şi eu am rămas
să-mi permut
amintirile
ca-n jocul de lego ce mi l-ai dăruit

mai nou
ai blocat telefonul

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori am spus că niciodată în istoria lumii un singur om nu a avut parte de atât de multă încredere, ca Adolf Hitler. De asemenea, nimeni nu a trădat niciodată atât de mulţi oameni şi nu a abuzat de atît de multă bună credinţă, aşa cum a făcut-o el.

citat din Hans Fritzsche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drept la bască

Deci noi nu existăm deloc
Şi nici ce scriem nu există,
Nu avem loc în acest joc,
În lumea lor închisă, tristă

Suntem fantome fără sens,
Sau doar amprente digitale,
Ce scriem noi, nu este vers,
După părerile matale

N-am să dau nume, n-are rost,
Oricum o lume ne citeşte,
Părerea ta chiar sună "prost"
Când ne tratezi "dumnezeieşte"

Poate nu vezi, poate nu simţi,
Sau nu citeşti limba română,
Nu încetezi ca să te minţi,
Pe tron, cu secerea în mână

Poporul meu a dat poeţi,
Şi va mai da-n eternitate,
Şi nu un Nobel sau peceţi
Îmi dau, sau nu îmi dau, dreptate

Nu mă aştept la nimic bun,
Şi nici nu scriu cu supărare,
Dar simt că trebuie să spun,
Că nici la bască nu mă doare

Nu ne respecţi, nu te respect,
Nici n-am să milogesc "iubirea",
Oricum nu ştii acest "aspect"
Şi nu i-ai cunoscut menirea...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu cred că vreau să vorbesc despre asta acum. Problema asta o voi rezolva doar când mă voi afla din nou acasă, pe Terra, faţă în faţă cu dom' director; cu nimeni altul!
To Kuny: Dar, băiete, noi doi am discutat pe larg despre acest subiect, iar eu ţi-am explicat destul de clar cum stau, de fapt, lucrurile. În plus, tu eşti un băiat destul de inteligent pentru a putea înţelege...
Lucian: Victor!
To Kuny: Da, comandante!
Lucian: Opreşte-te, te rog!
To Kuny: Bine, mă opresc în acest punct, aşa cum vrei tu, dragul meu...
Lucian: Cu tot respectul pe care ţi-l port, Victor, ar trebui să-ţi fie clar un singur lucru: Anume, n-am de gând să dezbat acest subiect acum, nici măcar cu tine! Şi trebuie să înţelegi că nu vreau să te supăr, doar n-am nici un interes să vreau aşa ceva.
To Kuny: Înţeleg, dragul meu. Deci, problema asta o vei lămuri doar cu Traian, faţă în faţă...
Lucian: Exact! Şi până atunci, nu vreau alte discuţii legate de acest subiect, cu nimeni! În plus, eu rămân, aşa cum mă ştiţi, doar Lucian Enka, nimic mai mult şi nimeni altcineva! Şi acum, poate ar trebui să trecem la altceva; ar fi destule altele de spus...
To Kuny: Ai dreptate, dragul meu. Deocamdată, putem abandona acest subiect. Avem multe altele de spus... Am să te rog însă să mă ajuţi în continuare. Pentru că eşti singurul care cunoaşte destul de multe amănunte, tocmai datorită lui Traian.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

doamne al meu
de la mine
întrutotul zilelor şi cîmpurilor mele
rogu-te
mîngîie-mă
căci degetele tale îmi iau furia
ca şi cum dărîmţ
area zidurilor ar fi o bucurie
sau un blestem
de care n-am să scap vreodată

n-am să ştiu niciodată
cum să iau
o fecioară din palmele tale
un cîmp de mohor
sau un mosor care nu mă mai termină

ţi-am spus
că o iubesc
mai mult decît am iubit vreodată
chiar dacă era nisip al deşertului
umbra mării sărate
sau urma cocorului în aerul fin al pustiului
peste care eu nu am nicio vină

eu o iubesc
dacă ăsta e un păcat
nu nu este
eu o iubesc
repet
tu ai să-mi spui că aşa şi pe dincolo

şi eu am să-ţi spun că am s-o iubesc

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta sunt şi alta n-am

E cam umflată, doamna asta şi nici aşa frumoasă nu-i!
(Îşi zise-n gând una geloasă, ce-avea-mpotriva mea un cui.)
Şi ce dacă-i aşa cum spune? Eu, vârsta, n-am să mi-o ascund,
Nici guşiţa, nici obrăjorii şi nici al meu popou rotund.

Am fost şi slabă şi frumoasă, atunci când a fost timpul meu
Că are grijă-n lumea asta, de fiecare, Dumnezeu;
Acum am anii de bunică, deşi am sufletul zurliu
Şi sunt destul de frumuşică pentr-o mamaie... şi mai ştiu

Că roata s-anvârtit mereu şi gândul rău, mereu, se-ntoarce
La cel ce duşmăneşte şi cu uşurinţă, rele face.
Eu iubesc oamenii oricum şi la duşmani le-aş zice-aşa:
Mai uită-te şi tu-n oglindă şi nu numai la mutra mea!

Că fiecare-avem şi bune şi rele şi frumos şi-urât
Dar eu nu am avut şi n-am pe nimeni, ca un os în gât;
Îmi văd de poezia mea şi cine vrea, să mă citească!
Iar cine nu, e liber, zău, în altă parte să se-oprească.

Că dragoste cu sila nu-i şi nici gustul nu se discută,
Că sunt frumoasă pentru unii şi pentru alţii sunt urâtă.
Nici preţuire nu cerşesc şi cui nu-i plac, să meargă-n pace!
Eu am ce dărui mereu şi-n mine, bunătatea zace.

Şi de zăresc pe undeva, vreo frumuseţe de femeie
Îi spun în faţă: draga mea, eşti minunată ca o zeie!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea după geamul termopan

Iubirea după geamul termopan...
E ca şi cum - cerul cu vată-i în urechi,
E ca şi cum - să n-ai nici un duşman:
Nici unul nou, nici unul vechi...

Iubirea după geamul termopan...
O schimb pe-un strop de libertate -
Cum să auzi că e sfârşit de an,
Şi cui să strig că am avut dreptate.

Iubirea după geamul termopan...
Un vacuum sau poate-o şmecherie?
Sau pieptu-ţi e un deal viran,
Castelul dorului - doar o fantezie...

Iubirea după geamul termopan...
E ca şi cum eşti fără ţară,
E ca şi cum un sâmbure-n bostan
Idee n-are ce se-ntâmplă-afară...

Iubirea după geamul termopan...

poezie de Renata Verejanu din Iubirea pe toate le vede
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dezbrăcat! a strigat tot poporul. Împăratul a auzit şi i s-a părut şi lui că poporul are dreptate, dar s-a gândit: "Acuma nu mai pot să dau înapoi, trebuie s-o ţin întruna aşa cum am început". Şi curtenii au mers înainte şi au dus trena pe care n-o vedea nimeni fiindcă nu era nici o trenă.

finalul de la Hainele cele noi ale împăratului de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru începători

moartea şi nemurirea
au fost răspândite de acelaşi născocitor
mi-au fost împinse cu de-a sila
înăuntru

şi eu acum
împing în mine tot ce trebuie să iubesc
deşi sunt la vârsta aceea
când prea puţin îmi pasă
de ce credeţi voi despre mine

şi dacă mă vedeţi plângând pe o bancă
lângă catedrală
şi dacă plânsul meu vi se pare
ieftin şi nedemn şi blamabil şi prefăcut

şi dacă urlaţi în cor
că n-am dreptate
aflaţi azi de-aici că lacrima
n-are nevoie de dreptate
aşa cum nici voi n-aveţi nevoie de mine
dreaptă sau sinceră sau vrednică

apoi toate astea
trec aşa cum trece şi luna
iar eu voi construi mai departe
pentru cea din urmă
cădere

fără să judec nemurirea voastră
sau plânsul vostru nedemn şi ieftin şi blamabil
şi prefăcut

căci vine seara
întotdeauna vine seara
iar moartea apare de după deal
şi păşeşte încet ca o femeie mândră

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de autoportret

Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt aşa, şi sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo şi nu sunt aşa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine ştie cum trebuie să fiu?
Şi cine vrea să fiu cum trebuie ;
Şi cine aşa şi pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mişcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău şi ce doare;
Ce naşte, ce duce
Pe dincolo şi dincoace de noi,
Din noi, şi pe dincolo şi pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, aşa şi pe dincolo!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni vorbind singuri pe străzi

Teribil!
nici măcar tragic,
doar teribil.
un trecător,
vorbeşte, singur, pe stradă.
are mintea rătăcită,
sau, poate nu.
cui o şopti?
cu cine se ceartă?
anapoda.
tristă alienare
altă eroare,
lumi paralele
fără podele.
mă întreb,
dacă n-am nimerit din greşeală,
în oraşul acela,
de care nimeni nu a auzit,
în care oamenii recită pe străzi,
propria creaţie.
desigur,
total incert,
total nesigur.
dar cât neverosimil,
nici măcar tragic,
doar teribil.
dar dacă
şi eu vorbesc singur
şi nu este nimeni să mă audă?
nici măcar nefericitul,
care vorbeşte de unul singur,
pe strada cu Poşta.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acum la aproape şaizeci şi doi de ani
mi-a murit ultima mătuşă
pe care n-am mai văzut-o de ani
mulţi

dac-ai vorbi despre
toată istoria familiei
e ca şi cum ai povesti despre un copac
ramură cu ramură
ceartă cu ceartă
iubire cu iubire
despre toate furnicile care l-au străbătut
păsările ce l-au cîntat
şi încă ceva pe deasupra
atît cît să dai impresia unei ceşti minunate

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!